Egale între ele, în lume s-au marcat ieri Ziua mondială a astmului (prima zi de marţi din luna mai) şi Ziua mondială a libertăţii presei (anual, la 3 mai). Apropo de care s-ar putea zice, fără prea mare teamă de eroare, că dacă bolnavii de astm se ştiu, se recunosc, nu pot trece peste afecţiunea lor (cronică!), nu toţi jurnaliştii (sau organizaţiile lor reprezentative) percep cu maximă acurateţe simptomatologia absenţei libertăţii lor profesionale şi urmările acesteia. Astfel că, nu chiar de ieri de azi, această zi zisă a libertăţii profesionale trece cu destulă discreţie. Aşadar, aş fi considerat nimerit să citez în acest text opinia în chestiune a unei organizaţii româneşti însă, neavând-o, apelez la un fragment din apelul de luni al secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, un politician, nu un jurnalist, care, printre altele, spunea: „Asistăm la tendinţe îngrijorătoare ale unor guverne de a folosi abuziv, în scopuri politice, procese în justiţie pentru defăimare, de aplicare arbitrară a legilor împotriva defăimării conducând la încarcerarea unor jurnalişti”, context în care, crede politicianul, „este esenţial pentru democraţie ca media să-şi îndeplinească misiunea de a-i monitoriza şi critica pe cei aflaţi la putere”, el chemând dintr-o pagină mai veche de istorie a presei acel „câine de pază” spre a arăta că ar trebui apărat de Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, în situaţia în care „legile privind defăimarea şi punerea lor în aplicare nu ar trebui să aibă un efect de descurajare a libertăţii de exprimare”. Cam în aceeaşi ordine de idei, săptămâna trecută, în raportul său anual, Freedom House făcea cunoscut că „în Europa se constată un regres al libertăţii presei”, potrivit documentului România numărându-se printre cele destul de multe (la aceeaşi categorie cu majoritatea celora din estul continentului) cu presă „parţial liberă”. Dacă suntem siliţi să acceptăm o libertate cu grade de comparaţie, nu ştiu câtă satisfacţie ne-ar provoca faptul că, potrivit cotelor de libertate găsite de Freedom House (a se vedea harta de pe site-ul organizaţiei, căutând „freedom press 2016”), libertatea presei din România e un pic mai mare ca cea din ţările vecine. Doar un pic. | L.D. Clement