Dumnezeu, Soarele nostru interior. Deus absconditus. Cavalerul Tristei Figuri trecu prin Barcelona. Şi eu. Me too! Frumuseţea este în ochii celui ce o vede / Beauty is in the eye of the be holder.

Hotărât, Creaţiunea are un caracter complex. Sinele este Domnul eului şi totodată ţelul lui.

Creaţiunea are un caracter exemplar.

Misiune?

Să lucrăm pe pământ cu mijloacele Cerului…

Matei 21,22: „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Cel mai înalt ideal: Împărăţia lui D pe pământ.

Nu plec!, zice muribundul (un prieten al lui Eug. Ionesco).

Ajung!

El este Nepieritorul (silaba AUM), pentru că el revarsă daruri către toate făpturile şi nimeni altul nu poate dărui mai presus de el. Ai tăi să fim ca să primim comoara ta.

Meister Eckhart: „Acolo sufletul se uneşte cu Dumnezeu, precum hrana cu omul; ajunsă în ochi, devine ochi, ajunsă în ureche, devine ureche; la fel sufletul ajuns în Dumnezeu se transformă în Dumnezeu, fiindcă sunt ceea ce mă absoarbe şi nu eu însumi.”

 

Meister Eckhart: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este decât pentru aceia care sunt cu desăvârşire morţi.

Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până la despărţitura dintre suflet şi duh.

 

Veţi crea, veţi avea.

Nu veţi crea, nu veţi fi…

 

Vestita „Calea faptelor” / Karma marga (din Bhagavad – Gita).

Bodhisattva: „o fiinţă care se trezeşte”, care are „o natură trează”.

Buddha: „Cel treaz”, „Veghea”.

Gautama Siddharta, „Buddha istoric” e însuşi un Bodhisattva până în momentul „trezirii depline”.

Se consideră că în fiece eon se naşte un Buddha şi că Gautama Siddharta a fost al 7-lea dintr-o serie de încarnări profetice, că va fi urmat de Maitreya, aflat acum în ceruri în stadiul de Bodhisattva.

 

Pentru Iisus evreii îs: „Un neam viclean şi preacurvar” (Matei, 12, 39).

Iisus: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria  rea a inimii lui.”

Matei (12, 30): „Cine nu este cu Mine, este împotriva mea; şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte.”

Matei (22, 32): „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii”.

 

Orice om este un pelerin (siramana, asketes) al cărui unic motto e: „Mergi înainte!”, prin cele 4 „staţii” (stări):

–       ucenicia

–       căsătoria, meseria

–       retragerea, sărăcia relativă

–       renunţarea deplină (samyasa)

 

Buddha se naşte din Maha Maya, regina regelui Suddhadama din clanul Sakya în cetatea Kapilavastu din „Ţara de mijloc”.

Vestirea ia forma „visului” lui Maha Maya: ea vede un elefant alb. Aci, parantesă, vă rog: eu, DB, am văzut o oaie albă şi-un miel alb, în iulie, pe „Furcoi”, la Suceviţa. Eram cu Vulpaşin – Sîmburel. Închis parantesul. Revin. Aşadar,

Un elefant alb în slavă, care coboară din cer şi îi pătrunde în pântec. Tălmacii de vise ai regelui spun că femeia va zămisli un fiu care este fie Împăratul Lumii, fie un Buddha. Ambele posibilităţi se realizează în sens spiritual: Copilul este vizibil în pântecele mamei. Când timpul naşterii se apropie, Maha Maya face o vizită părinţilor ei la Devahrada; pe drum se opreşte la Parcul Lumbrini şi, simţind că i-a venit sorocul, întinde mâna ca să se sprijine de ramura unui copac ce se pleacă spre ea. Stând astfel, în picioare, naşte fără dureri copilul.Pruncul iese din coasta sa. Nu se spune limpede, dar se poate presupune că naşterea a fost una „feciorelnică”.

Copilul este primit de zeităţile Păzitoare ale celor Patru zări. Pruncul pune piciorul pe pământ, face 7 paşi şi se proclamă „Cel mai sus din lume”.

Întregul univers e transfigurat şi se bucură în lumină. În aceeaşi zi, se nasc şi „cei şapte de aceeaşi fire”, printre care viitoarea soaţă a lui Bodhisattva, calul său şi discipolul Ananda.”

(by Ananda Coosnaraswamy)

 

Morala?

Gnathi seauton / Cunoaşte-te pe tine însuţi.

Si ignoras te, egredere / Dacă eşti neştiutor de tine, pleacă.

 

Oricine voieşte să vină după mine, să se lepede de sine.

 

Sf. Bernard: deficere a se tota, a semet ipsa liquescere / omul să se lepede deplin de sine însuşi, precum o lumânare care se mistuie.

Platon: Fă totul în acord cu ceea ce te călăuzeşte. Principiul dinlăuntrul tău să faci, nu săvârşi nimic împotriva Legii statornicite care guvernează întreg trupul, nu te supune niciodată imboldurilor afectelor, fie ele spre bine sau spre rău, iată ce înseamnă „stăpânire de sine”.

 

DI   BI!

Lancea, coiful, pavăza

şi

La luptă!

Marcu (3, 28-29): „Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta; dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac; ci este vinovat de un păcat vecinic.”

–       Cine este mama mea şi fraţii mei?

Oricine face voia lui Dumnezeu, acela îmi este frate, soră şi mamă.

 

Joacă jocul / Krida lila

 

Zic budiştii: Sinele este Domnul eului şi totodată ţelul lui. Pentru cel care a ajuns la ţintă nimic nu este mai de preţ decât sinele.

Ignoranţa, rădăcina tuturor relelor…

Ortega y Gasset (despre iubirile senile ale lui Goethe): Există oameni care au venit pe lume spre a se îndrăgosti de o simplă femeie anume şi, în mod consecvent, nu e probabil să o întâlnească.

„M-am îndrăgostit de ea doar din auzite”, i se destăinuie Quijote când se duc amândoi la El Toboso ca să o vadă pe Dulcineea.

Matei (27, 45, 46): „De la ceasul al 6-lea până la ceasul al 9-lea s-a făcut întuneric.”

Şi pe la ceasul al 9-lea, Iisus a strigat cu glas tare:

„Eli, Eli, Lama Sabactani?”

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

 

Biblia. În câteva pagini. Amos. Cioban. Da’ şi Moise. În V. Testament avem un Dumnezeu: mânios, crud, răzbunător, gelos. Pe scurt, răulean! „V-am trimis foametea, n-am vrut să vă dau nici ploaie, v-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, lăcustele…

Am trimis în voi ciuma, v-am ucis tinerii cu sabia, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre… V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora…” Etc. Numai într-o singură pagină (888), coboară din Amos – atâta amar de… atrocităţi şi răutăţi! Şi tot Vechiul Legământ e full de-un Dumnezeu rău! Dar unul rău, rău. Demolator! Răzbunător. Crud! „Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin? Vă bucuraţi de lucruri de nimic”.

 

Amos (7,15): Dar Domnul m-a luat de la oi şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi porunceşte poporului Meu Israel!”

Amos cioban, dar şi Moise!

„Căutaţi pe Domnul şi veţi trăi!”. Amos (5; 4,6).

„De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele… Urâţi răul şi iubiţi binele…” Amos – 5,13.

„Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile… Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Apoi au luat pe Iona – plecat cu misiune de la Dumnezeu – şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit… Dumnezeu a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui – 3 zile şi 3 nopţi. Dumnezeu a vorbit peştelui. Şi peştele a vărsat pe Iona pe pământ.”

„Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător, şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!”

Numai ameninţări, prăpăd, nenorociri „face” Dumnezeul V. Testament. „Strig ca şacalul şi gem ca struţul.”

Durerea cu pită e mai puţin simţită.

Mica (7,5): „Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!”

Naum (1,2): „Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul se răzbună şi este plin de mânie; Domnul se răzbună pe potrivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. Dumnezeu este îndelung răbdător, dar de o mare tărie, şi nu lasă nepedepsit pe cel rău. Dumnezeu umblă în furtună şi în vârtej şi norii sunt praful picioarelor Lui…

Naum (3-7): „Din pricina multor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. Iată, am necaz pe tine, zice Dumnezeul oştirilor, îţi voi ridica poalele peste cap, ca să-ţi vadă neamurile goliciunea, şi împărăţiile ruşinea. Voi asvârli cu murdării peste tine, te voi înjosi şi te voi face de ocară. Toţi cei ce te vor vedea vor fugi de tine…”

 

„Iertaţi-mă!

Viaţă îmi este insuportabilă!”. 2 mai 1987. Dalida, sinucigându-se.

 

Aurora Liiceanu: Lumea se schimbă, oamenii se iubesc acum altfel, într-un mod care ţine de spiritual şi de valorile epocii…

Deşi orice căsătorie are uneori momente bune şi alteori mai puţin bune, multe cupluri o duc prost toată viaţa sau cât durează relaţia. Toţi văd, toţi se miră, dar ei nu se despart şi asta nu pentru că se iubesc. E greu de spus de ce stau împreună…

O relaţie e o realitate complicată, un univers de gânduri, emoţii, stări contradictorii, răceli şi acceptări, distanţe şi apropieri, oboseli şi satisfacţii, chiar minore, chiar neraţionale, efemere, uneori…

Nu te aştepta prea mult şi nu crede că relaţia este paradisiacă. Oamenii pot fi fericiţi fără extaz şi iubire nemăsurată…

Mai degrabă trebuie să ne gândim că nimic nu este perfect, nici măcar ceea ce credem noi că este iubire. Şi, când ne depărtăm prea mult de această imagine, suferim.

 

Ce-ar fi, ne propune un psiholog, să gândim făcând abstracţie de cuvântul iubire şi să vedem relaţia îndelungată ca ceva care aduce beneficii şi oportunităţi prin angajare şi confort. Şi, nu uitaţi diferenţele între bărbaţi şi femei! Fiecare are propria sa definiţie a marilor cuvinte: fericire, iubire etc. şi le înţelege în felul lui…

Relaţia longevivă e ca un ciorap bun. Rezistă, nu-ţi  face surprize. Iar, dacă se duce un fir, nu-i ca pe vremuri, când îl puteam remaia. A dispărut această variantă. Acum ciorapii se aruncă uşor. Şi relaţiile. Când a dispărut remiajul, au crescut divorţurile şi despărţirile. Se zice că ciorapii, şi cei foarte buni, durează dacă îi speli după fiecare purtare. Unii umblă cu ei rupţi.

Şi revenim la mituri…

 

Cetire de Tango…

 

…revista lui Alice Năstase. Potop de aforisme şi vorbe deştepte. Să vedem…

 

. Iubirea este o formă de boală mentală temporară care se vindecă numai prin căsătorie.

. Singurul loc unde eşti sigură că vei găsi iubire este la sfârşitul unei scrisori de la mama ta.

. Dintr-o ciudată raţiune, toate bunele legături ajung la un sfârşit. Doar cele rele durează.

. Singurul loc unde dragostea este înaintea sexului este în dicţionar.

. Cu cât faci sex mai des, cu atât devine mai plictisitor. Cu cât faci sex mai rar, cu atât devii mai plictisitoare.

. Când te căsătoreşti, schimbi atenţia multora pentru lipsa de atenţie a unuia singur…

(A fost întrebată la proces dacă în cei 15 ani de căsnicie s-a gândit vreodată la divorţ)

Ea a răspuns: „Niciodată, dar m-am gândit de multe ori la crimă!”.

Morala?!

În zilele noastre, dragostea este o chestiune de şansă, căsătoria – una de bani, iar divorţul, una de siguranţă…

i Gracias! A fost Aurora Liiceanu.

 

Aveţi un păr dificil, spune.

Da! Pt. că în România există 6 milioane de Ion(i).

Da şi pentru că 80% din durerile de cap mi-ţi-s legate de stres.

În medie, o femeia are nevoie de 8 ore de somn, dacă sari peste ele rişti ca sistemul tău imunitar să slăbească, iar ponderea hormonilor de stres să crească. Metabolismul tău e încetinit şi astfel e posibil să te îngraşi.

 

Şi câteva păginuţe din Noul Testament…

 

Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui”

Şi au adus la el pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.

A mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om, zis-a Iisus.

Matei 15, 20.

 

Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele 99 pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?

Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decât de cele 99, care nu se rătăciseră.

(Matei, 18, 12, 13)

 

Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor. Matei 18, 20.

Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la 7 ori?

Iisus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la 7 ori, ci până la 70 de ori câte 7”. Matei 18, 21-22.

 

O femeie ratată

(zicători)

Atracţia pentru bărbaţi în vârstă e foarte răspândită printre tinerele femei, un motiv pentru bărbaţi să îmbătrânească lin, fără anxiozităţi.

Pentru femei, orice aniversare care o depăşeşte pe cea de-a 30-a echivalează cu o nouă dramă. La bărbaţi, e greu până faci 50 de ani, după care, dacă ai un costum mai acătării şi-ţi rămâne păr suficient, poţi da iama ca la 25 de ani…

 

„I-am dat cu Don Quijote să se-ntreme inimi melancolice şi triste, în orice anotimp, la orice vreme.” Cervantes. Iar Don Quijote, „un nebun intermitent.”

Ca şi Cioran, şi Cervantes a locuit într-o casă cu etaj şi o cameră mansardată, cu o hulubărie, cu „17 perechi de micuţi porumbei zburători”.

 

Dumnezeule, ce frumos e cerul! L-am savurat în câteva ture. Aglomerat de stele, cald, luminos, primitor, iubitor. Senin. Parcă râde! E mătase siderală. E TOT! Ce frumos a fost soarele la apus, pe la 17 fără, mergeam spre Drăgoieşti. Uriaş. Roşu. Perfect rotund. Luminat. Magnific! Aşa că am făcut câteva ture/cure bune cu el.

 

Laura Andreşan, panoramă: „Nu sunt doar un vis / Atinge-mă pe clitoris”.

 

Aïvanhov (1900-1986; filosof şi pedagog de origine bulgară): „Oamenii au fost dintotdeauna instruiţi să lucreze numai în exteriorul lor, şi aici, este drept, ei reuşesc minunat, în vreme ce lumea lor interioară rămâne un teren nedefrişat. Dar toate aceste realizări de care ei sunt atât de mândri nu le aparţin cu adevărat: ele le sunt exterioare şi, deci, vor dispărea.”

 

Numai lucrarea făcută asupra ta rămâne pentru veşnicie.

Veţi spune: „Dar aceste creaţii fiind interioare, ele nu aduc nimic nimănui.” Vă înşelaţi: o fiinţă care se construieşte pe sine, care îşi scrie propria sa carte, e binefăcătoare pentru toţi fraţii ei umani, fiindcă este o carte vie care îi copleşeşte cu căldura şi lumina sa.

 

Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice un urmaş.”

 

Cervantes (murit la 23 aprilie, la câteva zile după Shakespeare) avu două surori: una călugăriţă şi o alta cam… curvă.

„Am pretenţia să cred că adevărata viaţă a unui scriitor e în operele sale, iar despre Cervantes, tot ce se poate şi se cade să cunoaştem străluceşte în Don Quijote.” Andrés Trapiello.

„A avea un caracter cam… pădureţ”, zice Azaña, eseist spaniol.

 

Regulă infailibilă: Orice naştere trebuie să fie precedată de o moarte.

 

Jakob Boheme: Nici o învăţătură nu este de ajuns, e nevoie de o naştere.

 

Cum că Iuda l-a vândut pe Iisus în dorinţa de a-i grăbi triumful!

În Alaska este legal să omori urşi, dar este ilegal să-i trezeşti din hibernare pentru a-i fotografia.

 

Voi sunteţi sarea pământului, zice Iisus.

Sure! Căci sarea alungă demonii, eliberează fiinţele de blesteme şi conservă alimentele (evitând putrezirea lor).

 

Aşa zic omului-n sat, c-o să fie talpă la iad… Sigur. Că doar lumea mere în zig-zag. Şi Dracul e dezlegat. Foaie verde pădureţ, / am boală la părul creţ…, ţipurşte ţambalagiul de C. Lung.

 

Ivan Bunin: „De fapt, nu se poate povesti o viaţă de om în mai mult de două-trei rânduri”.

 

Andrés Trapiello: …Don Quijote, mereu de partea celor neajutoraţi, nu era de tot nebun şi Sancho, mereu de partea lui Don Quijote, nu era de tot prost…

Şi… poţi fi om de treabă fără să fi citit cartea asta, după cum şi imbecil chiar dacă o ştii pe de rost…

 

Exilul e rana. Rana e „timpul”, care într-adevăr ne însângerează pe toţi. Lidia Vianu.

 

Iisus: „Duhul, în adevăr, e plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă”.

 

Deschid geamul din sufragerie. Nu mă pot abţine: văz, în toată splendoarea, „Crai nou”. E magnific! Seceră arămie, limpede, ascuţită. Iubitoare chiar! Şi mai e ornată şi cu o steluţă briantă la pălărie! Bravos, sfert de oră contemplativă. Consistentă.

 

Ieri, fază. Mirela. Cu copanele – cu cracii ei superbi, veseli, în cismele noi. Îi zic:

–       Ce cisme frumoase! 1 milion 800 ai dat!

–       Exact!

–       De unde ştiu?!

–       Mitică, tu eşti o femeie ratată!

 

Jean-François Revel: „Dar cea mai crudă dintre căinţele mele este provocată de neputinţa mea, în neîncetată creştere, de a-mi apăra timpul împotriva jefuitorilor dinafară…

N-aş vrea să fiu înţeles greşit: sunt cel mai sociabil dintre oameni. Compania semenilor mei îmi procură bucurie. Dacă e adevărat că nu e pentru mine zi fericită una care să nu comporte şi o porţiune de singurătate…”

 

Seneca (…către discipolul său): „Nimic, Lucilius, nu ne aparţine, cu excepţia timpului. Acest bun fugitiv şi lunecător, este unica noastră avere – şi cine doreşte ne poate deposeda de ea. E nebunia oamenilor.”

 

Desigur, la 14-15 ani, e vârsta maimuţei din om.

 

Corneliu Baba: „M-am întrebat, nu o dată, dacă în educaţia mea de pictor din anii tinereţii, atmosfera Parisului ar fi folosit temperamentului meu, sensibilităţii mele de început, ar fi dat la lumină alte valenţe, m-ar fi derutat sau nu şi, mai ales, dacă mi-ar fi fost necesară…”

După 1960, pentru prima oară, Baba ajunge la Paris: „A fost momentul să mă întreb din nou dacă întârzierea călătoriei mele de tinereţe nu a fost o împrejurare favorabilă a destinului care m-a ajutat să fiu, în arta ce o fac, cel ce-am vrut dintotdeauna, eu însumi”.

 

Pentru sedentari sunt recomandaţi 10 mii de paşi pe zi. D’ aia şi bolile omului modern: obezitate şi neactivitate.

 

Jules Michelet (istoricul entuziast romantic): „Pe acest popor român născut să sufere natura l-a înzestrat cu două însuşiri care îi dau durată: răbdarea şi mlădierea, care-l fac să se aplece veşnic şi veşnic să se înalţe. Nu asemuiţi România cu mormintele romane, cu drumurile eterne care-i brăzdează teritoriul. Ea e făcută mai degrabă din împotrivire, din vânjoasa şi mlădioasa împotrivire a digurilor de nuiele în care se sparge oceanul”.

 

30 de minute exerciţii pe zi / 3.500 calorii arse / ½ kg jos din greutate

 

Aïvanhov: „Să nu aşteptaţi ca viaţa să vă părăsească… ca să înţelegeţi ceea ce aţi pierdut alergând după bani, după succese, după plăceri, după putere. Cereţi Cerului un simplu lucru: să vă dea viaţa, nu neapărat durata ei, ci numai senzaţia de a aparţine vieţii cosmice, vieţii universului, a stelelor.

Deşi se află în afara noastră, viaţa, viaţa divină se găseşte în noi. Şi chiar dacă nu sunt numeroşi, există pe pământ oameni care au înţeles importanţa şi frumuseţea acestei vieţi. De ce nu vă hotărâţi să participaţi la lucrarea lor?

Aceluia care caută adevărata viaţă, Dumnezeu îi indică unde se găsesc fiinţele care au aflat-o, astfel ca să-l poată ajuta să-l ia alături de ele; iar atunci, chiar în mijlocul celor mai mari greutăţi, el nu se va simţi niciodată cu adevărat singur”.

 

Matew Arnold: „Orientul şi-a plecat fruntea dinaintea Occidentului. Cu răbdător şi adânc dispreţ”.

 

Marius Ianuş: „Îmi plac femeile trecute,

Care au un aer de inteligenţă,

De când nimeni nu le mai fute…”

 

Zice o bibliotecară (română) din Franţa: „Cunosc lume, dar nu am prieten!”

 

Stalin, dictatura roşie / Hitler, dictatura brună

 

Atunci când ţărâna redevine ţărână, spiritul se întoarce la Dumnezeu, care l-a insuflat.

Grandoarea minunilor nu stă în caracterul lor inexplicabil, ci în faptul că se produc.

 

Câtă fericire, câtă pace în sufletul D.B.-ului!

Citesc atât de bucuros şi e atâta tihnă în jur, îmi vine să sar, să joc, să fluier, de cântat cânt.

Îndată, am două ore de studiu, atât de bucuros!

 

 

Am mai trăit momentele astea: Şi în casă, la citit, şi în natură.

Fericire, pace, linişte…

Graţie la Cer!

E ora 18,20′.

Am senzaţia că-s înapoi în casă!

Îi aud foindu-se. Le auz foşnind aripioarele! Angelii!

A fost o oră de studiu, într-un mediu, din toate poziţiile, împresurat îngereşte, extrem de îmbelşugată. Parcă n-aş mai face pauză – să nu se termine cumva!

Şi… cânt!

Se putea altfel?!

Pauză!

 

Sting lumina.

Pauză!

Ca să fluier. Ca să cânt.

Ca să bat şi din picior.

Asta-i Calea!

Trezia. Trezvia.

Iluminarea!

Că tot mi-m făcut de lucru cu Buddha.

 

Visat!

Drăgoieşti. Satul aprins de la fulgerat.

Eu şi mama, doar, acasă.

S-a aprins şura. Casa.

Focuri mici, la pornire.

Eu, în grajd. Mintos! Şi dezleg animalele.

Focuri mici, abia pornite.

Tot satul e afectat. Era. La pornire.

Spaimă multă, puţină.

Eu, mama. Animalele…

 

Asta am visat. Marţi spre miercuri.

 

(Don Quijote (II,9): „M’am îndrăgostit de ea doar din auzite”.

 

Unii se arată mai interesaţi de mustăţile Mona Lisei pictate de Duchamp decât de Leonardo.

 

Petre Ţuţea (despre coborârea pe Lună a cosmonauţilor americani):

„E de necrezut! S-au cheltuit atâţia bani şi atâta inteligenţă, ca să se afle că pe Lună nu se poate pune ceapă!”

 

Carte budistă: „Viaţa noastră este o înlănţuire neîncetată de veniri la viaţă şi plecări din ea, urmate de imediate renaşteri, precum o flacără ce continuă să ardă şi care, deşi niciodată aceeaşi, nu este totuşi o alta; la fel este renaşterea după moarte, asemenea aprinderii unei flăcări de la o alta; nimic concret nu trece de la una la alta, există o continuitate, dar nu identitate. Dar contemplativii se sting precum această lampă care, odată stinsă, nu mai poate transmite flacăra.

Nirvana reprezintă un fel de moarte, ca orice moarte, ea este, în acelaşi timp, o renaştere într-o stare diferită de cea dinainte…”

 

Evanghelia după Marcu: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

 

Astăzi mi-a apărut în ziar articolul „Din cauza norilor, ai uitat de cer”.

E atâta linişte şi pace, că aud – pe bune!, foşnet de aripi angelice prin odaie. Nu mă miră: citesc (la) Evanghelia după Marcu.

Iisus s-a suit pe munte, a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El. A rânduit dintre ei 12, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască. Le-a dat putere să vindece boalele şi să scoată dracii…

 

Hristos ameninţă ades cu „plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. Hîm!

 

Arghezi îşi mărturiseşte, dezinhibat, înclinaţiile cunilinguale la vederea chivuţei dansatoare, care:

 

Şi-a dezvelit sărind,

Bujorul negru şi fetia

Parcă s-a deschis şi s-a închis cutia

Unui giuvaier de sânge

Aş pune gura şi aş strânge…

 

D’asta cântă ce cântă Laura Andreşan:

 

Nu sunt doar un vis,

Atinge-mă pe clitoris.

 

E clar.

În 1865, un cititor nemulţumit de inadvertenţele cronologice din romanele lui Dumas-tatăl, i-ar fi aruncat în obraz scriitorului:

–       Aţi violat istoria, domnule!

–       Da, i-ar fi răspuns părintele muşchetarilor, dar i-am făcut copii frumoşi!

 

Golgota: Dealul Căpăţânii

 

Cu vorbe care le amintesc pe cele ale lui don Quijote pe patul de moarte, Cervantes îşi încheie prologul şi viaţa:

„Veni-va şi o vreme, poate, când, înnodând firul acesta rupt, va să spună ceea ce aici îmi lipseşte şi ştiu că s-ar fi potrivit.

Rămas-bun, glumelor, rămas-bun, vorbelor de duh, rămas-bun, prieteni ai mei bucuroşi!

Eu unul mă petrec murind şi dorindu-mi să vă revăd curând plin de mulţumire în cealaltă viaţă!”

 

J.L. Borges se fudulea că-l citeşte pe Cervantes în englezeşte, iar Freud, ca să-l poată citi în limba în care a fost scris, a învăţat cu umilinţă spaniola.

Ca la noi, dna Zoe Dumitrescu-Buşulenga. Maica Benedicta, cum ar veni.

 

Robert de Niro (într-un film): „Intră-ntr-o relaţie din care să poţi ieşi în două secunde.”

 

Domnul oştirilor dă bonus la posturi (v. V. Test., p. 913, ed. Cornilescu): „Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie.

Dar iubiţi adevărul şi pacea!”

 

Platon: „Nimic dintre cele omeneşti nu este cu adevărat important.”

 

Avicena (980-1037): „Omul în patru labe se lasă,

Acoperindu-se de blană deasă.”

 

Marx: (vorba sa preferată): „Te voi anihila”.

 

Lenin: „Teroarea înnoieşte ţara!”

 

În faţa Bunătăţii stă Diavolul în genunchi.

 

Rousseau (în deschiderea „Contractului social”: „Omul e născut liber şi pretutindeni este în lanţuri”

 

1. Noica: Limba este partea noastră de Cer…

 

Viaţa: un fel de Combustie

 

Omul: viaţă, dragoste, energie

 

Atila a murit în noaptea nunţii. În 453. Peste 1.500 de ani avea să se nască… Dumi Brad!

 

Tusea: un mecanism de apărare a organismului pe care nu trebuie să-l înlăturăm cu orice preţ. Dr. Mihaela Dan

 

Inima apare în primele 3săptămâni de gestaţie

Creierul … la 3 luni.

 

Matei (5,28): „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca Ei, aş! s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.”

 

Mierea unei vorbe bune 

Eminescu: „Eu sunt copilul nefericitei secte

Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte.”

 

Să priveşti o floare sau un copac ca pe o „rudă”.

Nu te poţi ruga mult, dacă nu iubeşti mult. Căci sufletul se hrăneşte cu: imensitate, nemărginire, infinitate. Lumea e Dincolo: ca o Răsplată. Şi natura trebuie prescrisă ca medicament. Nu există oameni răi, ci doar oameni proşti. Platon.

 

Căsătorie albă; părinţii Fecioarei Maria au murit pe când ea avea 16 ani, iar rudele au logodit-o cu bătrânul Iosif.

Un cuplu fericit e cu nişte îndrăgostiţi de cursă lungă.

 

Baudelaire:  Atâtea flori dau în zadar

                     Parfumul lor subtil şi rar

                     În taină şi-n singurătate…

 

Fericirea e o lucrare zilnică. Fiecare zi din viaţa noastră are un Parfum. Parfumul, o armă de seducţie. Sexul eliberează oxitocină şi legătura creşte. Şi Soarele are eclipse, dar Scrisul rămâne o prelungire a vieţii.

Nu cere pisoiului să fie tigru.

Eminescu a trăit 14.235 de zile pe pământ. Intens! În acest răstimp stai în genunchi şi asculţi Bach. Căci, pe îndrăzneţi, îi ajută norocul.

Asta este: Suntem condamnaţi la a da sens. Maurice Merleau-Ponty.

 

6 elemente ţin relaţia de cuplu: toleranţa, valorile comune, prietenia, cuvintele împărtăşite, înţelegerea sexy şi visele / proiectele.

Aşa că, de vrei să fii fericit, fă binele. Căci cel mai puternic sentiment nu e frica, ci dragostea. Isabel Allende.

 

Fericirea se antrenează

 

Recunoscători şi mulţumitori lui Dumnezeu pentru darurile oferite şi că cea mai mare parte a minţii se clădeşte în primii 6-7 ani, să facem „o fericire urzită din dureri” (V. Voiculescu), unde să concure cele unde cerebrale: Delta şi Theta (Frica), Beta (atac de Panică) şi Alfa (Relaxare), ajungând lesne la Iisus: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.” Fericirea se antrenează, băieţi! Pleşu spune că locul naşterii e un dat providenţial care trebuie onorat cum se cuvine. Fericirea se antrenează. Persoana cu care vom petrece partea cea mai însemnată din viaţă Este / Suntem chiar noi înşine. Jacques Salomé (n. 1935).

Libertatea nu se găseşte în planul fizic, căutaţi-o în planul atmic (lumea spiritului), iar pentru a fi liberi e necesar să ne identificăm cu spiritul nostru. Pe măsură ce se înfăptuieşte această identificare, ne întărim şi scăpăm de influenţele înconjurătoare.

Bref, cum ar veni: Sănătate pentru corp, căldură pentru inimă, lumină pentru intelect, dilatare pentru suflet şi, în fine, forţă pentru spirit.

 

Aşadar,

Să arătăm recunoştinţă acelora care ne aduc fericire, datorită lor, încântători grădinari, sufletele noastre sunt în plină floare. Proust Marcel.

 

Pe de altă parte, se spune la Sf. Maslu: „De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui.” Păcatul e o eroare de gândire, spun Sfinţii Părinţi. Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu. Iisus. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Nu!? La urma urmei, creierul, „altar” al fiinţei umane, cum zice Dulcan, nu e decât o masă de lichid: apă şi sare.

D’ aia în Paradis, toţi sunt goi îmbrăcaţi în lumină. Căci singura haină a îngerilor e Lumina (materia corpului lor).

Întrebat, filosoful antic Anaxagoras – „De ce ar trebui omul să trăiască?” –, a răspuns: Ca să privească cerul şi cele ce sunt pe cer, ca şi când nimic altceva din toate câte sunt n-ar avea un preţ.

Da. Cauza lumii animale e una a umanităţii însăşi.

 

Parantes. În Finlanda viază o plăcere vinovată poreclită KALSARIKÄNNIT. Kalsarikännit ăsta însemnează (ori se tâlcuieşte) cam aşa: e Arta de A bea. Nici mai mult, nici mai puţin. A bea, singur sau în grup restrâns, de obicei seara, îmbrăcat în lenjerie intimă (mmm!), în trening sau pijamale. Acasă. Punct! Până la urmă, nu?!, instinctele nu-s decât tezaurizări de inteligenţă. Şi stă scris şi-n Psalmi: „dumnezei sunteţi” şi aceste cuvinte au fost reluate de Iisus în Evanghelia după Ioan. Aşa că fii un bun tovarăş pentru tine însuţi. Şi…

Beţi aurul. Aurul alb (sarea), aurul negru (petrolul), aurul verde (pădurea). Cu toate, împreunălea. Khetane, în ţigăneşte: Împreună! Şi… fii un bun tovarăş pentru tine însuţi. Pe de altă parte… Prin scrieri, să mângâi Cuvântul este puterea mea. Dar şi vorba Sf. Ioan Scărarul: înfrânarea şi lacrimile dau rugăciunii aripi.

 

Ata ete: Iubirea să fie şi să rămâie capacitatea de a (s)mulge din noi ceea ce este cel mai scump pentru A DĂRUI!

Căci Acasă este doar acolo unde îţi este inima…

 

Oamenii sunt…

 

Îl mai ţineţi minte pe Iorgovan Antonie, părinţelul Constituţiei?! Omul cu liceu militar la Câmpulung… înainte de a muri a oftat: „Mi-ar fi plăcut în viaţa asta să fi călătorit mai mult, să fi citit mai mult!”.

Ei bine, Angela Merckel, cancelar de Germania, ieşită mai an la pensie, la 67 de ani, a exclamat similar: „Voi dormi şi voi citi, până când mi se vor închide ochii pe carte.” Tatăl ei, pastor, mama – profesoară de latină şi engleză. Nostim! În liceu, Angelica era cea mai bună din clasă la matematică şi… şii… şii… rusă! De-aci şi prietenia la cataramă cu Putin?!

Important că toată viţa a locuit… cu chirie.

 

82 de păginuţe minunate! 82 de pagini de aur! Te-ai prins: Am terminat de citit, abia acum (!?) „Micul prinţ”, biju-ul lui Exupery. Ce-am trăit şi ce-am înţeles am îndesat în enunţurile de mai la vale:

Copii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.

Într-atât  de tainic e tărâmul lacrimii.

Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi.

Oamenii sunt, toţi, nişte supuşi.

Când vrei să faci o glumă, se întâmplă să mai şi minţi câte puţin.

Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în miezul lucrurilor.

Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli.

Ochii îmi sunt orbi. Cu inima trebuie să cauţi…

 

Ata ete: durerea trece întotdeauna.

 

Noe întreabă pe Dumnezeu de ce oamenii nu-s perfect făcuţi ca îngerii:

„Noe, eu nu v-am făcut îngeri, pentru ca voi să faceţi efortul de a deveni îngeri.”

 

Un fir de nisip…

 

William Blake: Să vedem lumea într-un fir de nisip şi cerul într-o floare.

Pascal: Inima îşi are raţiunea sa despre care raţiunea noastră nu ştie nimic.

Leibnitz (sec. 17): Lumea este alcătuită din unităţi elementare (monade) şi fiecare conţine tiparul întregului.

Const. Dulcan: Cel puţin în primele clipe, cei pe care îi credem morţi continuă să fie lângă noi în stare de spirit, să ne vadă şi să ne audă.

 

Ieri (dimineaţă) am luat la ocazie un tânăr de la Tolva (Vornicenii Mari). Pe drum m-a întrebat:

–       Ţi-a murit baba?! Ce vârstă ai?

Am tresărit!

–       De două ori ca tine!

–       Ai 70.

–       Pe-aproape…

M-a distrat! Dar am şi luat act.

Căci ştiu că viaţa are un sens şi toţi venim aici cu o misiune.

Iar viaţa să fie doar un intermezzo între două crize de epilepsie?!

La naştere şi la moarte…

 

Hai să mai lămurim câte ceva, by Dulcan Mitică and Costică:

 

Iadul: nivelul cel mai de jos al ignoranţei; cu cât avem o conştiinţă mai evoluată, cu atât mergem mai sus în straturile de Lumină… E starea celor care îl neagă pe Dumnezeu până ce îi înţelege existenţa.

 

Raiul: calea desăvârşirii spirituale.

 

Cerul: un univers spiritual, paralel cu cel fizic, iar ceea ce este aici este mai întâi acolo.

 

Conştiinţa (un computer scos din priză) funcţionează şi în afara creierului şi are acces la o altă dimensiune a Universului.

 

Şi tot Constantin: Moartea nu este decât trecerea din suportul fizic în forma sa spirituală.

Moartea este trecerea conştiinţei de la Şcoala dură a Pământului în Regatul Spiritului, unde are loc întâlnirea cu Lumina. Conştiinţa umană este nonfizică şi poate străbate orice mediu fizic. Toţi oamenii pot avea ieşiri din corp în timpul somnului. Străbate orice mediu fizic (apă, ziduri, oţel, beton, pământ…). Sunt călătoriile extracorporale (out of the body).

 

John Gottman: „Căsătoriile fericite se bazează pe o prietenie profundă”.

 

Jean-Michel Fitremann: „Ne vedem în fiecare zi şi uităm să ne privim.”

 

În 1963 apăru, în Los Angeles, prima discotecă din lume.

La români,prin 1962, se încheia, glorios!, colectivizarea agriculturii.

 

Ţinte pentru viitor: nemurirea, fericirea, îndumnezeirea.

 

Jacques Monod: Universul este indiferent la speranţele omului, ca şi la crimele sale.

 

Stanislav Grof: „Istoria omului şi a Universului pare să fie scrisă de o singură mână.”

 

Mark Twain: „În ţara noastră (USA) avem cele trei lucruri nespus de preţioase: libertatea cuvântului, libertatea conştiinţei şi prudenţa de a nu ne folosi de niciuna dintre ele.”

 

David Bohm: „În fiecare atom este înscrisă istoria lumii”.

 

Emil Cioran: „Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui – să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini.”

 

Eug. Ionesco, academician francez (născut la Slatina) şi părinţel al teatrului absurd are o piesă de se cheamă „Viitorul e în ouă”.

D.B. de Drăgoieşti are o sărăcie de cărţulie poreclită „Bătrâneţe, ouă creţe”. Acu, vezi şi tu!

Cum…

 

Ana Barton, „Cântecul ţapinarilor”:

 

Fericirea-i un lucru mărunt

E o aripă care vibrează,

Fericirea-i un lucru mic,

Un pitic ce dansează

 

Nu vă mai temeţi niciodată de cineva care vă spune că sunteţi „sărac cu duhul”. Fiţi… mândri!

Sărac cu duhul, la pornire, e totuna cu: puţin la trufie, sărac în mândrie, sărac în răutate, sărac în ego şi tot aşijderea. La urma urmei, din ciocnirea contrariilor izbucneşte flacăra vieţii. A zis-o Jung. A zis-o şi psihanalist Sophie Cadalen: „Nu trebuie să credem că celălalt e diferit, ci să şi iubim acele diferenţe, deoarece ele sunt cele care ţin cuplul în viaţă.”

 

Hector Berlioz: „Norocul de a avea talent nu e de ajuns, mai trebuie şi talentul de a avea noroc.”

 

Proverb chinez: „Când norocul ne surâde, întâlnim prieteni; când este împotriva noastră, întâlnim o femeie frumoasă”.

 

Marius Oprea: „Din cauza feminităţii, ştim mai multe despre iad”.

Luca Piţu, căjvănean de obârşie, universitar iaşiot (la Franceză) a trăit cam de felul lui Eminescu: n. 14 ianuarie 1947 – m. 14 iunie 2015.

 

By „Psichologies”: Să încercăm să fim fericiţi, să dezvoltăm o formă de atenţie şi de tandreţe faţă de noi înşine. Toţi oamenii fericiţi îşi utilizează o parte din timp pentru a face acte de caritate, a asculta, a ajuta persoanele din anturajul lor care au nevoie de acest lucru.

 

Un amic d’al nostru spune cam aşa: Copiii râd de 400 de ori pe zi; adulţii, de 5-15 ori!? Pe cale de consecinţă, fraţi şi surate: hliziţi-vă, barem, de 25 de ori pe zi!

 

AS: Pacienţii aflaţi în moarte clinică se restabilesc atunci când li se vorbeşte şi sunt mângâiaţi. Atingerea sporeşte producţia de endorfine (care prelungesc viaţa).

 

În latină, cuv. sinister înseamnă la stânga. D’aia nemulţumirile „se coc” precum bubele şi crează infecţii. Buba! Iar hipernervoşii fac adesea dispnee şi se sufocă.

 

Nu păpa zahăr! În afară de plăcerea gustului – nema beneficiu! E oxidativ, (ne) îmbătrâneşte, schimbă PH-ul, scade imunitatea. Ş-apoi, nu e un aliment de bază, e, acolo, doar un… codiment.

Nasol e că, la ceasul de faţă acest şiret ingredient e tot mai prezent în… orice (carne, pâine, lapte, biscuiţi, condimente…).

 

Reumatism: între 200 – 400 boli articulare!

 

Scriitor/cititor: o relaţie de cuplu; oamenii nu comunică în primul rând prin vorbe, ci prin stări.

Monica Lovinescu

 

Solid(ar)itatea universală a proştilor

 

Fără libertate, credinţa nu face nici cât o ceapă degerată.

Toţi cei care, în cursul istoriei, au promis „raiul pe pământ” au reuşit a transforma pământul în iad.

Nicu Steinhardt.

 

Dumitru Stăniloae (din 3, 2 copii i-au murit; başca puşcăria politică): „În rai noi ne vom reîntâlni cu toţii. Nu poate exista rai fără cei dragi ai tăi, nici un om nu poate trăi raiul dacă nu îi are şi pe cei dragi ai săi.

 

1. Gide: Literatura bună nu se face cu sentimente bune.

 

În somnul profund se eliberează un hormon de creştere care stimulează reînnoirea celulară şi arderea grăsimilor.

 

În Bucureşti există Biserica Cuibul cu barză

 

În Acatistul de mulţumire către Mântuitorul se spune: „Afară este întuneric şi furtună, în inima mea este pace, pentru că acolo este Hristos”.

 

„Depresia este şi o perioadă de regenerare psihică, de căutare interioară; timpul dedicat replierii favorizează posibilitatea de a ne continua drumul altfel. Este şi acesta un mod de a încerca să fim mai fericiţi.

Să încercăm să fim fericiţi. Să dezvoltăm o formă de atenţie şi de tandreţe faţă de noi înşine. Esenţial nu este atât să alergăm după vacanţe sau distracţie, cât să ne oferim regulat oportunitatea de a ne locui pe deplin fiinţa, pentru a nu trăi în afara noastră prea mult timp” (Psichologies”, p. 65-66)

 

Dorinţa, o energie a lipsei. Un om comun are 11.000 de dorinţe – un om… avansat are 11 dorinţe…

 

Fiecare zi din viaţa noastră are un parfum (iasomie, trandafir, mosc…), parfumul ca armă de seducţie…

Fiecare om are propria sa definiţie (a fericirii).

Factorii hotărâtori se regăsesc în pomelnicul din aval: gene, mediu, cultură, relaţii interumane, sănătate, bunăstare financiară, satisfacţie în muncă, utilitate, libertatea…

 

Despre Danemarca se spune, ades, că e ţara cea mai fericită. Fiecare danez arde 6 kg de ceară pentru lumânări (pe an). Şi pe mai departe, ingrediente după Jeff.

 

Jeff

Cum urmează: A FI tu însuţi! Trăirea şi savurarea momentului prezent. O delicatesă. Pentru tine. Pentru ceilalţi. O pauză de la rigorile vieţii. Echilibru. Chibzuinţă. Relaxare. Egalitate. Modest şi potolit. Dar şi confort. Mângâieri animalelor. Prieteni. Adăpost. Armonie. Pe scurt şi pe lung: HYGGE. Le conţine pe toate cele enumerate.

Esther Perel, „Inteligenţa erotică”. O am. Dar de căutat: „Regândirea infidelităţii”.

Şarpele. Eu, Scorpion. Dar şarpele E: înţelepciunea (pomul cunoaşterii), vindecarea (simbol pe uşile farmaciilor), regenerarea / otrăvirea (îşi leapădă pielea anual), energia Kundalini, semnificaţie falică, sistem nervos autonom…

Atunci când părăsim pământul pentru lumea de dincolo, nu mai avem nevoie să luptăm, fiindcă nu mai suntem supuşi tentaţiilor. Există o legătură între toate creaturile vii, aşa cum există o legătură între toate celulele corpului fizic. Iubirea: capacitatea de a smulge din noi ceea ce este cel mai scump pentru A DĂRUI.

 

Fănică Luca a trăit 74 de ani – întâistătătorul muzicii lăutăreşti. S-a născut în 1894. A avut 14 fraţi. 9 s-au prăpădit înainte să se nască el. Fănică a avut 5 copii. 2 i-au murit tineri…

Întrebaţi-l pe Gh. Zamfir cine este Fănică Luca. Până şi dirigintele nostru de la „Ştefan”, prof. de română Diogene Gafiţa ne vorbea despre el.

Eram tânăr ca frăguţa, / da’ m-a-mbătrânit mândruţa.

 

Portret de… miere. Fructoză + glucoză: 80%. Vitamine (A, C, B1, B2), minerale (magneziu, calciu, fier), aminoacizi, enzime, flavonoide, antioxidanţi.

Trăiască varza murată!

Are vitamina B12.

 

Jeff Bezos. 58 de ani. Deviză: grijă de sine, plăcere, bucurie. Avere: 200 miliarde de dolari (mai tari ca proverbele). 8 gărzi de corp. O sticlă de şampanie: 5.000 dolari bucata.

 

„Degeaba ai bani, dacă ei nu aduc fericire…

Să ne trăim viaţa cu mai multă intensitate, cum făceam când eram copii.”. Încolo…

Mărturisirile sufleteşti uşurează.

Negativismul e coroziv.

Când comunicarea dispare, partenerii se distanţează.

Nu participaţi la bârfă!

Nimic nu este veşnic, nici chiar în dragoste.

 

Oamenii au fost făcuţi pentru a se ajuta unii pe alţii, mânia – pentru a distruge. Mânia este necunoscută animalelor şi tuturor celorlalte vieţuitoare, în afară de oameni.

Mânia, o scurtă nebunie.

Bărbatul bun (vir bonus) nu răneşte. Platon

 

Stalin cu lulea. Dar „Stalin cu fustă” a devenit Ana Pauker (n. 28 decembrie 1893, în Vaslui, desigur; şi murită la 3 iunie 1960, cancer de sân)

 

Cuv. Paisie Aghioritul: Dumnezeul meu, fă-l bine pe acela şi dăruieşte-mi mie boala.

 

Lugand, o scriitoare franceză de mare succes, are o carte de se cheamă: „Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea”.

Apoi, Eat, Pray, Love. Cum ar veni, mănâncă, roagă-te, iubeşte.

 

La începutul anilor 1900, o femeie care purta pantaloni putea fi arestată pentru indecenţă publică.

 

Prietenul bulgar: De fiecare dată când învingem tentaţiile la care ne expune natura noastră inferioară, dispunem de o forţă nouă… Atunci când părăsim pământul pentru lumea de dincolo, nu mai avem nevoie să luptăm, fiindcă nu mai suntem supuşi tentaţiilor. Materia lumânării (ceara) dispare, se topeşte, se dezintegrează, pentru ca lumina să continue să strălucească.

Lumina nu există fără sacrificiu.

 

Piţigoi, moi şi goi

Baltasar Gracián: Gândeşte cu cei aleşi, dar vorbeşte cu cei mulţi.

Până şi iepurii pot să tragă de coamă un leu mort.

Trebuie să parcurgi circumferinţa timpului înainte de a ajunge la centrul oportunităţii.

Arareori norocul te însoţeşte până la ieşire: pe cât de călduros te-a primit în casă, pe atât de grăbit şi de cinic te dă afară.

Virtutea reprezintă puntea dintre toate perfecţiunile şi centrul tuturor binecuvântărilor.

 

Iisus: Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.

 

1. Kogălniceanu, trădător de Cuza (cu care, altminteri „mergea la femei”), a rostit la înmormântarea amicului de la Ruginoasa: „pe Cuza nu greşelile lui l-au ucis, ci meritele, curajul lui”.

 

Ariane Bilheran: Autoritatea nu poate fi exercitată de o persoană care nu este iubită, nici de persoana care este doar temută (cazul unui tiran), căruia toată lumea i se supune, dar pe care nimeni nu-l iubeşte.

 

Toska: năzuinţă melancolică, dor, nostalgie.

Elefanţii consumă circa 150 de kile plante pe zi.

De aceea poezia E: parfum, sens, arhitectură, cuvânt divin, muzică, formă, culoare.

 

Când Iisus a fost adus în faţa lui Pilat, pentru a fi judecat, acesta l-a întrebat:

–       Tu eşti regele iudeilor?

–       Tu zici. Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.

(Iisus nu avea nicio ambiţie terestră, adevărata împărăţie e doar cea cerească)

Daţi cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui D.

 

Înainte mirosea a cocean de porumb băgat în sobă, acum miroase a, aa, aaa… lemn de cauciuc!

 

Evita Peron, copilă din flori, prostituată, ajunsă president de Argentina. Sorry! A murit la 33 de ani (ca… Iisus), cancer de colon.

 

8 februarie 1725. A murit ţarul Rusiei, Petru cel Mare. A condus din 1682, ca prim împărat al Imperiului Rus. S-a bucurat de graţiile unei Dimitrievna (fiică de Dimitrie Cantemir), socotită cea mai cultă femeie a timpului. Petrică a voit-o de nevastă (lucru care nu s-a mai petrecut).

 

Un câine mare poate să fie mai speriat decât un câine mic.

 

În 1989, în România: 3.192 cooperative agricole (cu 8,9 hectare)

 

În „Hamlet”: „Lumea aceasta nu e veşnică şi nu e de mirare că şi prietenii noştri se schimbă odată cu norocul nostru.”

Ţiganul: Fie frigul cât de rece, numai Făurar de-ar trece. Aşa că, ai grijă cu cine-ţi faci amintirile, că o să trăieşti cu ele toată viaţa!

Femeia simte o nevoie instinctivă de a-l admira pe bărbat, de a-i recunoaşte autoritatea.

Urăsc să mă simt ca acasă atunci când sunt plecat în străinătate.

 

Thomas Jefferson (al 3-lea preşedinte al USA, autor al Declaraţiei de Independenţă din 1775): „Deosebirea de opinie este cea mai înaltă formă de patriotism.”

Pour la bonne bouche.

Bună sa rea, e ţara mea.

„Bucură-te, patrie dragă, pentru că eşti tâlhărită de patrioţi, nu de nişte pierde-vară”. Josip Margeta, scriitor croat.

Ata ete! 6 ore din viaţă visăm (cam 2 ore în fiecare noapte).

Cele mai multe vise durează între 5 – 20′. Şi cu concursul a ceea ce se cheamă plexul solar (creierul abdominal), zona noastră de putere.

 

Iisus: „Clădiţi-vă casa pe stâncă!”

Aïvanhov: „A iubi fiinţele. A le înţelege greutăţile şi a acţiona cu delicateţe pentru a le uşura suferinţele.”

 

Gabriel e columbian. Când a fost să moară, s-a dus în Mexic. Care Mexic a ţinut 3 (trei) zile de doliu naţional pentru un gringo (străin). García luase „Nobelul”, prin 1975, 76, cam pe-atuncilea, când pieri El Caudillo, Franco cel din Spania. Cum ştiţi, G.G. Márquez „a dat lovitura” cu Cien años de soledad / Un veac de singurătate, o cărţulie pe care eu am cumpărat-o, student fiind, cu doar 3 lei din anticăria „Lăpuşneanului” din Iaşi. Homeopatic, doresc a te aţâţa – a te stârni, iubite al meu cetitorule, cu doar atât: cărticica asta minunată se adună din Macondo, capitala / ţinutul mlaştinilor. Un sat fericit, f.b. gospodărit, cu 300 de locuitori, unde nimeni nu avea mai mult de 30 de ani. Şi care sat e băciuit de Aureliano, prima fiinţă omenească născută aci, un tip taciturn şi pururea însingurat. Drept pentru care o să-l executăm pe împricinat c-un scandalos portret laconic.

Şi iată cum ar veni (şi deveni) cu starul acesta narativ intitulat Col. (coronel, în spaniolă) Aureliano Buendía, ăl de făurea, îndeobşte şi cotidian, peştişori de aur. Asculta-ţi-ne!

A organizat 32 de rebeliuni armate şi le-a prăpădit pe toate! Cu 17 femei diferite a avut 17 băieţi (care au fost ucişi, unul după altul, într-o singură noapte – cel mai mare nu împlinise 32 de ani).

Aci, suportă un parantes neaoş. Ciprian Parghel, cocon de Virgil şi Anca, excepţional cu contrabasul lui, are / avea, acu niscai anişori: 3 copii de la 3 femei!

Închis parantesa. Mai dăparte, mai departe, îndulcind cu dor    de moarte sufletul nemângâiet. Boon!

Acest Aureliano Buendía a scăpat din 17 ambuscade şi din 14 atentate. A scăpat curată basma şi din faţa unui nemilos pluton de execuţie. Dar… a ajuns comandantul general al forţelor revoluţionare. Stai o ţâră, binevoitor cetitor. Aci mă întreb de nu cumva, iscusit voalat, Márquez a pus în pielea acestui personagiu principal chiar figura cubanezului avocat şi rebel revoluţionar Fidel Castro, cu care a şi fost Gabi amic la catarame. Mai departe… Aureliano n-a acceptat niciodată să fie fotografiat. N-a avut nicio rană decât cea pe care şi-a făcut-o singur. Şi-a tras, apoi, un glonte care nu l-a omorât. O stradă cu numele lui îi poartă numele, în Macondo. A răposat omul de bătrâneţe. Ei bine, şi Hemingway fu’ prieten cu Fidel.

Hotărât, scribi enormi şi celebri se simt în apele lor în braţe de dictatori. La fel de mari ca şi ei, fiştecare pe a sa căprărie.

Punkt!

Criză de prestigiu, cum ar veni.

Adunaţi comori în cer. Şi clădiţi-vă hogeacurile pă stâncă. Criză de prestigiu. Au!

 

Nu tăia copacul la umbra căruia te odihneşti.

Sf. Părinţi spun: păcatul e o eroare de gândire.

Cucerirea lumii urmează întotdeauna cuceririi de Sine.

„Înaintea mea n-a fost niciun drum; în urma mea rămâne unul.” Proverb japan.

Andru: „Ne naştem cu moartea în oase şi murim cu viaţa în suflet.”

Hristos: „Nu cel ce-Mi spune Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu.”

 

Isabel 

„Noi, femeile, nu ascultăm decât dacă ni se şopteşte la ureche. Punctul nostru G se află în urechi.; cei care-l caută mai jos îşi pierd timpul – pe al lor şi pe al nostru”. Afrodita. Ochiul ombilicului. Cel mai puternic sentiment nu e frica, ci dragostea.

Şi cel mai tare afrodisiac e râsul.

Senzualitatea lipsită de umor mă cam plictiseşte.

Miros de bărbat: fier, vin, cal.

Miros de femeie: bucătărie, mare, fum.

 

ADH, enzima care procesează alcoolul. Dehidrogenaza.

200 gr. de vin = 200 calorii

25 gr. de spirtoase = 50 de calorii

330 ml. bere = 150 calorii

 

În faţa bunătăţii, diavolul stă în genunchi.

 

Lucian Blaga 

Născut 9 mai 1895. Lancrăm, jud. Alba. Mort, 6 mai 1961, Cluj. Ca şi Cioran fiu de preot (Isidor Blaga). 3 ani fără grai. Până la 3 ani, copiii vorbesc cu îngerii. Mut ca o lebădă. 8 fraţi. Mama: „ne faci de ruşine”.

Ca să scape de armată, a făcut Facultatea de Teologie la Oradea. De mic, 2 ore de rugăciune pe zi.

„Elogiu satului românesc”, la Academie.

A murit fără să fi fost reprimit în Universitate, în Academie. Şi fără să-şi fi putut publica vreo carte!? Figura pe lista lui Dej pentru a fi închis. L-a salvat istoricul Daicoviciu. Mihai Beniuc l-a atacat jegos! „Marele hitlerist”, „Marele Musolinian”, „Marele Legionar”, „Marele Anonim”, „Marele Duşman al Sovietelor”…

Dat afară din Academie, din Universitate.

Nae Ionescu, filosof şi teoretician antisemit, îl acuză pe Blaga de legionarism / fascism. E drept, senator în Frontul Renaşterii Naţionale. Şi, 44 de zile, în guvernul antisemit Cuza / Goga (din toate, guvernul cel mai intelectual).

Şi Lucreţiu Pătrăşcanu l-a făcut fascist. Mistic, pe gustul legionarilor.

 

Fiecare gând ce iese din voi este impregnat de magnetismul vostru, de fluidul, de parfumul vostru, şi inevitabil se va întoarce într-o bună zi la voi. Atunci vor exista nişte regrete şi suferinţe, sau dimpotrivă, nişte bucurii şi distracţii.

Aïvanhov.

 

20% din populaţia lumii suferă de atac de panică.

Apare brusc. Durează circa 10′. Vine cu o senzaţie puternică de frică!

Şi conţine: palpitaţii, accelerarea ritmului cardiac, transpiraţie, tremur, spasme musculare, respiraţie tăiată, sufocare, durere, incomoditate toracică, rău abdominal, senzaţie de depersonalizare, senzaţia că poţi înnebuni.

Trăim într-o cultură a agitaţiei.

Belşugul material nu înseamnă nimic fără împlinirea spirituală.

„Cauzele reale ale bolilor – conchide dr. D. Dufour – sunt emoţiile neexprimate care se acumulează şi ajung să ne distrugă viaţa sau să o tulbure, îngreunându-ne existenţa sau chiar punându-i capăt, în cazuri extreme”.

Trăim într-o cultură a agitaţiei.

Universul nu ştie să citească negaţia.

 

Panait Istrati a fost: cizmar, hamal, valet, zugrav, fotograf, ziarist… hoinar.

 

Zgomot alb 

A medita: A fi faţă-n faţă cu tine însuţi.

Dostoievski: „Aproape orice loc e bun să mori. Ceva mai greu e să găseşti un loc convenabil în care să trăieşti”.

Charles de Gaulle: „Cum să guvernezi o ţară care are atât de multe sortimente de brânză”.

Coco Channel: „Nu există eleganţă fără parfum. Este accesoriul nevăzut, sublim şi de neuitat. Îţi anunţă sosirea şi îţi prelungeşte prezenţa după ce ai plecat.”

 

Luni, 4 iulie 2022-12-18 Ce dramă, ieri!

Fata, 17 ani, alunecă şi cade în apă (Moldova).

Frate’ su sare s-o salveze. El se îneacă, ea (aproape) scapă cu resuscitare, până la urmă, zadarnică.

Frate şi soră, din jud. Neamţ, înecaţi, ieri, în Moldova.

Acasă, părinţii?!

Totdeauna mă gândesc la durerea părinţilor!

Îmi vine să URLU?!

Asemenea situaţii nu-s de dorit nimănui.

Feri, Doamne!

Cerul se-nroşeşte, ici-colo.

 

Dumnezeu nu joacă zaruri.

Beethoven nu se cântă la muzicuţă.

 

Vara asta mi-am dorit multe rândunele, dar am avut parte de mai mulţi… arici!

Regalul de rândunele, acu 3-4 anişori, la Mănăstirea Suceviţa, într-o seară, în ogradă.

Năucitor… Concert de zbor!

Cu rânduri-rânduri de rândunele. Care nu se mai terminau, care nu mai oboseau.

Am privit, m-am crucit.

Şi m-am năucit!

 

Secetă cruntă. Astăzi este miercuri 6 iulie 2022.

Orele amiezii. Întâlnesc o doamnă vecină blocului meu…

–       Vine ploaia?

–       Da! Acum vine. V-o promit în 20 de minute. Iar eu, ştiţi, mă ţin de cuvânt!

Urc, apoi, în maşină, plec. În 20′ a apărut şi slobozit din cer o ploaie foarte… frumoasă!

Acasă, am aprins iute o candeluţă spre cer. Recunoştinţă…

Căci pentru mine viaţa este Hristos, şi moartea, un câştig… Doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hr… Filipeni 1, 21, 23.

 

Melancolie 

Eminescu: „Credinţa zugrăveşte icoanele în biserici”.

Curcubeul. În 7 culori. Dumnezeu ne zâmbeşte. Semn de noroc şi prosperitate.

Curcubeul. Poarta Sf. Petru. Poartă a zeilor. Poartă a sufletului.

Dumnezeu ne zâmbeşte.

Hotărât!

Iubirea ne încălzeşte şi ne dilată inima.

Căci zice psiholoaga: Dacă cealaltă persoană nu vrea aceleaşi lucruri, este impetuos să încheiem relaţia.

 

Când e lumină (afară), oamenii râd cu 70% mai mult ca în zilele înnourate!

Cerul de deasupra e mult mai mare decât pământul de sub picioare.

 

Al. Camus: „Singura industrie franceză care nu cunoaşte şomajul este răutatea.”

 

Nichita: „Biografia poetului e opera lui.”

 

Si vis pacem, para bellum / Dacă vrei pace, înarmează-te de război.

„Inspirând, primiţi nişte elemente din spaţiu, iar expirând proiectaţi în schimb ceva din inima şi sufletul vostru.

Acela care ştie să se armonizeze cu respiraţia cosmică percepe conştiinţa divină.”

Aïvanhov

 

Numai creaţiile voastre interioare sunt într-adevăr reale, fiindcă numai ele sunt singurele ce au rădăcini în voi. Când veţi pleca în lumea de dincolo, veţi avea în sufletul vostru, în inima voastră, în spiritul vostru nişte pietre preţioase (nişte calităţi şi virtuţi) pe care le luaţi cu voi, iar numele vostru va fi înscris în Cartea Vieţii veşnice.

 

Întreaga natură este însufleţită şi inteligentă, ea este populată de nenumărate creaturi însufleţite şi inteligente, unele chiar cu mult mai inteligente decât oamenii; iar din ziua în care ei încep să nege această inteligenţă şi această viaţă, orbirea şi moartea încep să se instaleze în sinea lor.

 

Ioana Radu. De 5 ori căsătorită. De fiecare dată, cam câte-un an şi jumătate.

A murit în mare singurătate.

În 1990.

 

Eric Emmanuel Schmidt a voit a se sinucide.

A ascultat Mozart şi i-a trecut. „Mozart a devenit ghidul meu spiritual şi profesor de fericire.”

 

Când mintea paşte…

 

…Norocu’ dă lapte.

Prima virtute (şi cea mai importantă): A te MIRA!

Starea de înserare, Starea de graţie!

Numai Spiritul însufleţeşte.

Nimic nu este mai important decât să dai şi să primeşti: Iubire!

 

Iisus: Eu sunt Lumina lumii. Iar…

Îngerii sunt creaturi nemuritoare alcătuite dintr-o materie atât de pură, atât de subtilă încât nimic nu îi poate atinge. Zice bulgarul.

Ei trăiesc într-o lumină şi bucurie perfecte, şi cunosc totul, mai puţin suferinţa. Fiindcă suferinţa nu are priză decât asupra unei materii ce nu este perfect pură.

Un înger nu poate suferi, pentru că el este absolut pur.

Nu există îngeri, în planul fizic.

Cei plecaţi nu sunt morţi (sunt adormiţi) şi se bucură împreună cu îngerii.

 

Pour la bonne bouche

Sergiu Celibadache. N. la Roman (tata Nichifor a făcut armata aci), 1912. Dictator. Tiran. Despot. Megaloman. Plecat din ţară doar c-un dicţionar german şi c-o cravată verde (cu picăţele!). Taman de se certase cu ta’ su. Cânta la pian (de) la 4 ani. A început să studieze în Iaşi şi Bucureşti; apoi, la Berlin. Muzică, matematică, filosofie… Şi… Ioana Procopie Dumitrescu. Soţie. La 33 de ani (vârsta hristică) dirija Filarmonica din Berlin (director devine aci din august 1945), oraş care l-a botezat „Celi”. Privirea lui „te-ntorcea pe dos”! Un Vezuviu în erupţie. Înconjurat mereu de femei („harem de admiratoare”).

Sergiu: „Cu cât îmbătrânesc, cu atât femeile sunt mai nebune”.

Către o violoncelistă (cu violoncelul pe şoldul drept):

Doamnă, te rog ia matale violoncelul între picioare şi cântă cum trebuie!

A doua zi, tatăl fetei l-a ameninţat cu… mafia!

De Crăciun, i-a dăruit unei babe… o pereche de dinţi!

Milostenie. Umor. Charismă.

Îmbrăcă pe nişte ţărani din cap până’ n picioare.

Securitatea mioritică nu l-a slăbit din ochi. Pe „Kolb”.

I-a deschis îndestule dosare. Inutil. „Celi” avea un foc mistuitor. În 1946, înfiinţa Colonia română din Berlin. 9 ani, conduce Orchestra Radio din Suedia.

Înfăţişarea sa dezvolta magnetism. Ore intense.

În concertele sale urmărea să creeze condiţii optime pentru „o experienţă transcedentală” din perspectiva Zen (budistă). „Puţin budist, puţin catolic, puţin ortodox, puţin hinduist, dar adunate la un loc, aşa era cum trebuia să fie”, zice fii’ su, Serge Ioan.

Cu Ioana, s-a stabilit într-un sat (cu moară) la 100 km de Paris.

 

Denis de Rougemont: „Dacă ţineţi cu tot dinadinsul să-l prindeţi pe diavol, am să vă spun unde-l veţi găsi cu cea mai mare siguranţă: în fotoliul în care sunteţi aşezat dumneavoastră.”

 

3, Doamne, şi…

 

Nicolae Bălcescu (1819 – 1852), Alex. cel Mare şi Machedon, Eminesco (cel cu mintea limpede) şi… Iisus, nu în cele din urmă, trăiră (DOAR!)… 33 de ani.

 

În 1977 (anul cutremurului din 4 martie), I.D. Sârbu (personajul Petrini din „Cel mai iubit dintre pământeni”), chemat la Securitate (Craiova) bate /pocneşte serios doi securişti chiar în propriul lor birou!

Şi iese nonşalant!

Hîm, ortacul heirupist din civilie şi-a făcut vârtos treaba. Hotărât…

Hîî!

Patria grădinăritului este Vasluiul. A doua zi după chermeză, bărbaţii sunt legume, iar femeile… vinete.

Ce nu ştii, nu te afectează.

 

Mai ţineţi minte fosila masivă (şi purtătoare de ochelari negri, comenduitor fruntaş post revoluţie) ?!

Alexandru Bârlădeanu se chema. Şi fu… profesor universitar şi membru al Academiei Române fără să fi publicat un rând la viaţa lui!? Hîî, ce zici?!

În anii ’60, exista un lagăr numit „Bradina”.

No comment…

 

Chinezii fabrică faimosul lor porţelan dintr-o argilă lăsată să fermenteze 120 de ani.

 

Márquez G.G.: „Am început să fiu scriitor când mi-am dat seama că nu eram bun de nimic.

Scriu pentru ca prietenii să mă iubească mai mult.

A scrie ţine de o vocaţie imperială, iar cel care are vocaţia de scriitor trebuie să scrie, căci numai aşa reuşeşte să scape de durerile de cap şi de digestia proastă.

Am impresia că a scrie este o modalitatede a rezolva acest conflict personal al scriitorului cu mediul său.”

 

Henry David Thoreau: „Nu contează la ce te uiţi. Contează ce vezi.”

 

Nu e nevoie să suferim ca să fim fericiţi.

Trebuie să avem curajul să fim fericiţi.

Fericirea înseamnă nu A avea, nu A poseda, ci A fi liber. Epictet.

 

„Ştiu din ce e făcută lumea, dar nu ştiu din ce e făcută tăcerea”, Peter Brook

 

Banii nu sunt totul, dar, până la urmă, totul atârnă de bani.

 

Napoleon: „Nu se guvernează decât cu pinteni şi la cizme.”

 

Biofilie: abilitatea înnăscută a fiinţelor umane de a iubi Viul, Natura cu ale ei peisaje, plantele şi animalele. Oamenii apropiaţi de natură = fericiţi, echilibraţi, optimişti. Dacă nu iubim natura, nu vom şti nici să iubim nici fiinţele umane. Ne pierdem tandreţea, sensibilitatea, capacitatea de a ne bucura de frumos.

Sigur, „frumuseţea e un lucru anevoios”. Emily Dickinson

Fericirea, ca lucrare zilnică. Timp elastic. Iar suferinţa, consecinţă a dorinţelor.

Il faut souffrir pour être hereux.

Vis 

Cu Jagg, fiorosul ăla de ţigan din „Vagabondul”. Cam de cromatica asta black era şi excursul meu oniric de as’ noapte, avea în mâini o cioarsă de cuţit ruginit, cu care pornea să lovească: „Mulţi au căzut din cauza acestui cuţit pentru care am stat la puşcărie de-atâtea ori!”.

I l-am smuls?! Pornea să facă omor.

(încă un ţânţar la pământ, Victorie!).

Şi-am mai visat adunare mare de lumet, o nuntă, parcă, în fam. pr. Brădăţanu ot Mălini…

 

Freud a descoperit singurătatea iremediabilă a existenţei atunci când, la vârsta de 5 ani, aşezat pe pardoseala bucătăriei, a constatat că este singur, absolut singur.

Singurătatea, între binecuvântare şi blestem. Dar…

Singurătatea permite întâlnirea cu noi înşine.

Ştii idealu’ – nu sări calu’!

Iar…

 

Viitorul e în ouă

Piesă de Ionesco!

Iisus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

Emoţiile sunt trecătoare. Dar…

Cerul e puritate, frumuseţe, lumină.

 

America are 14 milioane de alcoolici.

Alcoolul contribuie la… conturul a 200 de boli!?!

Sinuciderile (la fetele de clasa a 8-a) sunt de 3 ori mai multe printre consumatoarele de alcool!

America are. Şi…

Înfundându-te în materie, pierzi bucuria de a trăi.

Nu există libertate fără constrângere. În civilizaţia axată preponderent pe vizual.

Epictet: „Omul e fiinţa care iubeşte contemplaţia”.

Cum-necum, echilibrul e de căutat în viaţa activă, în viaţa contemplativă. Socrate a spus că în interiorul societăţii, cetăţeanul are nevoie de recunoaşterea celorlalţi, ca de aer. Fără ea sucombă. E-hei, pe vremuri, senectutea se consuma între odihnă şi contemplaţie. Old school, ce vremuri!

Salomé: „Suntem autorii propriei noastre vieţi. Persoana cu care vom petrece partea cea mai însemnată din viaţă suntem chiar noi înşine. Şi fiecare trebuie să dea zilnic socoteală numai entităţilor celeste.

Învăţaţi să vă bazaţi numai pe aprecierea Cerului”.

 

Ocupaţii, activităţi, demersuri. În mii de nuanţe şi feluri.

Scopul ieşirii din casă: A lua. A câştiga. A fura.

Versus: A da. A ajuta. A fi util.

Lucrează, aşadar, hombre, numai pentru a introduce pacea şi armonia în jurul tău. Ajunge! Şi înclină toate energiile tale în seama binelui. Cu ce mână dai… Căci lumea e mare.

Miliarde şi miliarde de atomi. Iar îngerii vin sub toate formele.

Floarea înfloreşte’ o dată,

     Dar tu, n-o să mai fii fatăă…

 

Măicuţa, Regina Păcii:

 

Dacă vă rugaţi şi postiţi,

Veţi obţine tot ceea ce doriţi…

 

Oprah (retrasă în Elveţia ca să-şi toace banii cei mulţi): „Nimic nu mă face mai fericită decât să fiu alături de câinii mei.

Îmi imaginez că aşa se simte iubirea lui Dumnezeu, ca aceea pe care un om o primeşte de la câinele său.”

De gustibus et coloribus…

 

Şi-n tot ăst răstimp, România ceasului de faţă iese la interval cu 5 milioane de săraci!

 

Madona are 64 de ani. Iubitul ei, 23. Cum ar veni, cu 41 de ani mai mic ţângăul! Băftosu’! Uu! Se poate şi aşa…

 

Părintele Arsenie Papacioc (ne) povăţuieşte că e minunat să te gândeşti în fiecare zi la moarte. Why?! Ca să-ţi dai şi mai bine seama de câte mari bogăţii dispui (încă): eşti sănătos, trăieşti, te mişti, vorbeşti…

 

Dalai Lama: „Fii deschis la schimbare, dar nu renunţa la valorile tale.”

 

Fumul de ţigară conţine aprox. 73 de substanţe cancerigene. Pe sicriul lui Oct. Goga a fost inscripţionată o zvastică. Cine l-a pus să se vâre în guvernul (antisemit) A.C. Cuza?! Ştiu şi ieşenii ce ştiu: mai anul trecut i-au spulberat bustul / statuia din Copou!

 

Jacques Salomé: „Ceea ce menţine un cuplu, ceea ce face ca doi oameni să rămână împreună timp îndelungat, nu este dragostea, ci calitatea relaţiei pe care sunt capabili să şi-o propună unul celuilalt.”

Încolo, cursa frenetică spre progrese iluzorii.

 

În grupul de şeptic al familiei Ceauşescu lui A. Păunescu i se spunea Marele Porc. Gabi Liiceanu a îmbogăţit sintagma: Porcul nostru de serviciu.

 

Există 200 de forme diferite de cancer! Ţin’ te bine! Cu Topârceanu:

 

Plouă placid

         A, e, i, o, u, ă.

         Dacă continuă,

         Mă sinucid… 

 

În limba slavă veche vodcă înseamnă apă.

Se spune că însuşi Mendeleev (ăl cu ilustrul tabel chimic) ar fi stabilit proporţia alcoolică ideală.

E nostim că „paternitatea” faimoasei licori este revendicată ferm de ruşi, finlandezi şi polonezi.

Asta, pour la bonne bouche!

 

Cathryn Taylor (şi etapele ei):

 

–       etapa de conectare / ataşament (0-2 ani)

– explorare / descoperire (2-3 ani)

– identitate (3-4 ani)

– competenţă / putere (4-6 ani)

– socializare (6-12 ani)

 

De căutat. Căci, mintea uită, trupul – niciodată!

 

Eug. Ionesco; n. la Slatina, salahor la vopsitorie, printre altele; 1970, ales în Academia Franceză. 1994, moare. Ei bine, în faimoasa „Cântăreaţă cheală” omul nostru spune cam aşa: „Nu moare nimic din ceea ce este în noi decât ceea ce nu este sacru.” Buun! Şi mai încolo…

Poporul român e leneş (în viaţa curentă), liric (în poezie) şi tembel (în politică).

Şi tot el: „Orice om este un rege.”

Ca un motto de film: „Pentru cei al cărui creier moare înaintea inimii.”

 

În 2018, la Trier, s-a dezvelit o uriaşă statuie a lui Marx =5 m, cadou venit din China.

În 2020, tot în Germania, a apărut o impozantă statuie a lui Lenin. Hîm!

Hotărât, lumea a căpiat! Opriţi Planeta, voi să (s)cobor!

Sigur, dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, întregul Univers conspiră la împlinirea visului tău.

Dar, vorba consolatorie a Winei Simone:

„I’ ll tell you what freedom is to me: no fear!”

Cum ar veni, să ne fie mai puţin frică.

 

Prinţesa Diana a încercat 5 (cinci) sinucideri.

Adică, de 5 ori. Şii… n-a reuşit niciodată! Iar japonezii, în 2021 au înfiinţat un minister al Izolării şi Singurătăţii. Sic!

Da, şarpele, pe porţile maramureşene, e păzitorul casei. Pă bune!

Iar… tot ce scriu aici e adevărat, inclusiv lucrurile pe care le-am inventat.

Sf. Serafim din Sarov avea un urs prieten care-i mânca din palmă.

Şi Sf. Gherasim de la Iordan a fost slujit toată viaţa de un leu. Care-l asculta. Ca un câine.

Minunat ce zice amicul A. Când fiinţa umană trece în cealaltă lume, ea descoperă în amănunt nu numai binele ce l-a făcut, dar şi felul în care acest bine a acţionat asupra altora, iar aceasta constituie o lecţie minunată.

 

Noica: „Senectutea te eliberează de obligaţiile sociale, livrându-te integral creativităţii.”

„America ogarului cenuşiu” a ajuns la ediţia a 6-a. Autorul Romulus Rusan e / a fost soţul Anei Blandiana. Cei doi au stat 6 luni în State pe care le-au străbătut, doar cu autobuzul, de-a lungul şi de-a latul. Morala?

O carte mult-îndrăzneaţă (tipărită în vremea comunistă) a ajuns acum la a 6-a ediţie…

 

Marc Aurelius: „Tot ce auzi e o opinie, nu adevărul. Tot ce vezi e o perspectivă, nu realitatea.”

 

Greşeala şcolii de astăzi?!

Că nu formează oameni, ci „specialişti”.

Înapoi, carevasăzică, la vechiul slogan:

Şcoala să livreze societăţii caractere (rara avis!), iar nu „erudiţi”.

 

Visat Veră. Visat soră.

Era roşie-roşie în obraz, că-mi era ruşine mare să merg cu ea prin oraş, eram în Sv., colegii de la ziar o priveau ca pe o vicioasă „roasă” în obraji de roşu ăla stacojiu specific şi intens. Îmi era şi mie o ruşine groaznică! Şi trebuia s-o duc de ici-colo, şi era şi zi de praznic, de cimitir, şi plăcinte şi tot felul de bucate, şi lume care da şi primea pomană, şi eram bucuros c-am primit o plăcintă şi felii de cozonac, „chestii” din astea.

Şi parcă a venit şi soră Vera, de astă dată schimbată la obraz TOTAL, avea o faţă curată şi bună de om sănătos, om sănătos, că-mi era Ruşine, acum, de ce-am judecat-o ca pe-o ordinară, era normală şi frumoasă, şi eu intram în pământ de ruşine, c-am gândit urât despre sora noastră, daa, era roşie (la început), da’ şi neagră de nu cumva, şi-ntre timp şi răstimp s-a metamorfozat cromatic atât de plăcut, daa, de obicei, visele mi se destramă repede-repede, nu mai rămâne nimic, dar, iată, ăsta mă stăpâneşte / înstăpâneşte, am fugit repede-repede la lumină / în lumină, şi la caiet, să-l, repede, însemnez, daa, e un vis purtător de tâlc, e drept că ne-am tot gândit la Vera, sora noastră „exilată” postmortem în cimitir la Plopeni, ăsta a fost visul meu cu Vera, f. puternic, f. b. conturat, voi sta serios să-l „descos”, sigur, e pe 14 Brumărel, Sf. Parascheva, şi ziua când s-a născut mama Eleonora (1916), vine şi de pe-acolo ceva, şi c-o seară-nainte, sau cam aşa ceva, am visat-o pe Stelica, soţia lui Vasile (murit în accident la 30 de ani), o f. dragă fiinţă din viaţa noastră, iatăă!, mă „vizitează” morţii, e şi sezon de pomeni, nimic nu e fără legătură…

Daa, în Mesopotamia, acum 4.000 (patru mii) de ani se scriau scrisori de dragoste… romantice!

Aşa şi eu, astăzi…

Şi nu uitaţi: Dumnezeu a pus iubirea în inimă, nu în intelect.

Iar orgoliul, se ştie, e un defect al intelectului.

În „Psalmi” se spune că D-zeu îi coboară pe orgolioşi şi îi ridică pe cei umili.

C.V. Tudor (n. 1949, în Buc.) era cocon de croitor şi de mamă casnică. Despre el, Eug. Barbu – amicul spunea cam aşa:

„Păcat că e un băiat extraordinar, însă nu-şi controlează adrenalina.”

 

Fricoşii nu vor intra…

 

…În Împărăţia lui Dumnezeu.

În Iniţierile antice, numai acela care ştia să-şi învingă frica era admis la cunoaşterea misterelor.

Libertatea de a fi eu însumi.

 

Au tot fost pe parcursul anului. Le aşez în ordine. Cât de cât: albine, furnici, viespi, arici, greieri. Iar acu, suntem prin „Brumărel”, buburuzee! Şi gâze, gâzee! Căcăcioase şi pişcăcioase.

Peste tot!

 

Gheorghiţă Becali: „Da’ cine-i, dom’ le, Nichita Stănescu ăsta!?! A adus mai mulţi bani decât mine în România?!”.

Sigur! A adus. Şi aduce. Pururea…

 

În Copenhaga s-a …amenajat ceva f. fain: Institutul pentru Studierea Fericirii – Hygee Home. Mai vii (de-a)casă!

Nu există niciun drum care să nu ducă nicăieri.

 

Ioana Nicolae, scriitoare şi ea, este soţia lui Cărtărescu.

E din părţile Becleanului şi vine dintr-o familie de 12 copii. Cu Mirciulică este de 25 de ani. Şi… e chiar născută în aceeaşi zi cu el: 1 iunie! Spune că ştia că va scrie încă de pe la… 8 ani!

Pană una-alta, după „revoluţie”, a lucrat o vreme într-un bar. Iar pe scriitor îl vede ca pe „un colecţionar de traume”.

 

Să învăţăm să simţim

 

Ion Stratan de Maramu, coleg cu Cărtă şi de’ alde ăştia, prieten cu Leşe Grig, s-a sinucis, la 50 de ani. În 2005. Tot la 50 de ani au plecat Teodor Mazilu, G. Ţărnea, Michael Jackson, Nichita Stănescu, Dimitrie Cantemir, Maria Tănase, Nae Ionescu… Uu! Care mai sunteţi?!

Că se făcu 100 de ani de la pieirea lui Marcel Proust. Mort şi el la… 51 de ani…

De’ o fi una – de’ o fi alta, tu alege. Şi fii Păstor, nu Oaie!

 

Un pilot de formula 1 poate pierde între 3 şi 6 kg într-o singură cursă! Graselor (şi grăsunilor) de prin sălile de slăbit, ce mai şedeţi?!

 

Spinoza: „Să ne dăm seama de ceea ce ni se potriveşte, pentru a fi cât mai fericiţi.”

A cere.

A oferi.

A primi.

A refuza.

 

Zice Cartea: Nu există niciun folos din nicio osteneală exterioară dacă nu ştim ca prin osteneli să ajungem la bunătatea lăuntrică.

 

În Evanghelia lui Luca (versetul 12, cap. 23), citim cum au devenit prieteni Irod şi Pilat, după batjocorirea lui Iisus. „Căci înainte avuseseră duşmănie între ei”. Hîm!

Păcatul de moarte este cel care omoară sufletul, lipsindu-l de har.

 

Într-o carte numită „1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească” (tradusă din rusă şi apărută la Galaţi) scrie cam aşa: „Nu numai prietenia cu cei răi, dar şi cărţile, imaginile, cântecele şi discuţiile murdare şi desfrânate îl vatămă cumplit pe om.”

Aşadar, oamenii buni sunt cei liniştiţi / răii sunt întotdeauna neliniştiţii!

 

Iisus: „Cine se va ruşina de Mine, de acela şi Eu mă voi ruşina.”

 

Şi încă:

„Dragostea este mai bună decât rugăciunea.”

„Atracţia omului faţă de pisici (am două… negrese, D.B.), câini (doi!), păsări i se socoteşte acestuia păcat.” (p. 65). Ei,

Dar ăla designer moţat de la Chanel care lăsă 3 milioane de parai pisicului favorit când muri!?

Îşi va lua cu sine bunurile sale când va muri cel care le-a împărţit celor ce au avut nevoie de ele…

 

Pleşu: „Cultivarea virtuţilor are nevoie de har, de inspiraţie, de o înzestrare specifică, asemănătoare înzestrării artistice.”

 

E bestial!

 

În Grădină, după ora 18. „Brumărel”, încă.

Eu cetind, frunzele căzând cernite şi roşii,

drujba vecinului spintecând şi tăind fără milă,

 

Acuarelă de toamnă!

 

E bestial!

E Raiul!

Dar noi nu ştim. Ori ne e frică să primim asta!?

Pândesc cerul.

Uneori, se înroşeşte şi eclată în fâşii magnifice.

Un miriapod cutreieră (pe) pagina cetită.

Citeşte şi el?

E concurenţă aci?!

Pândesc cerul. Poate vine cu culori.

Pândesc.

Mănânc şi plâng.

Pândesc.

 

3 soiuri de oameni

 

Gândire. Sentiment. Activitate.

Înălţime. Adâncime / Profunzime. Lăţime.

Omraam: „După moarte, atunci când şi-a părăsit corpul fizic, omul pătrunde în planul astral inferior unde suportă toate nedreptăţile şi suferinţele pe care le-a provocat celorlalţi.”

Asta, pentru a învăţa, a înţelege, a ne perfecţiona.

Entuziasmând entuziasmul, vorba lui Nichita.

D’ aia vine ea, Naşterea. Ca rod natural al iubirii. Ca posibilitate de a ne îndrepta greşelile trecutului şi a dezvolta puterile luminoase latente din ea.

Şii…

Entuziasmând entuziasmul,

Tu să vezi tujur timpul de ieri cu ochii de azi.

 

Goethe: „Nu sunt decât 3 soiuri de oameni:

–       unii care slujesc lui Dumnezeu pentru că L-au găsit;

–       alţii care veşnic se străduiesca-L căuta, pentru că nu L-au găsit;

–       şi alţii care trăiesc fără a-L căuta şi fără a-L fi găsit;

Cei dintâi sunt înţelepţi şi fericiţi, cei de-al doilea sunt înţelepţi, dar nefericiţi, iar cei din urmă sunt şi nebuni, şi nefericiţi!”

 

Stalin a murit ca un câine şi îmbălsămat în propriile sale excremente din cauza măsurilor paranoice de securitate pe care le impusese!

 

Cum că ar exista circa 350 tipuri diferite de dureri de cap! Cât zilele (şi nopţile) anului. Şi-ar fi mai frecvente la femei. Toot femeile…

 

Adam and Eva, by Aïvanhov

 

Conform unei tradiţii, atunci când Creatorul i-a aşezat pe Adam şi Eva în Paradisul terestru, El i-a poruncit lui Adam să se ocupe de animale, iar Evei, de vegetaţie.

Iată de ce, trăind printre flori, Eva a ajuns să emane ea însăşi un parfum de floare. Dar, în momentul primului păcat, ea a pierdut această putere. Înainte de cădere, tot felul de parfumuri îmbietoare emanau din ea, deoarece ea poseda calităţile şi virtuţile ce se manifestă în planul fizic sub forma unor parfumuri. De fapt, toate fenomenele psihice îşi au corespondentul lor în lumea fizică.

Un parfum este expresia fizică a unei virtuţi.

Un miros urât este expresia fizică a unui viciu.

Sic!

P.S.

Adam măsura 40 m.

Eva, 39.

Pă bune!

 

Cică albinele ştiu să numere până la 5!

De asta copiii întreabă de 65 de ori pe zi.

Adulţii, doar de 4 ori.

Oricum, nu avem niciun motiv să-i invidiem pe cei care vin după noi. Corporalitatea nu este o pedeapsă, ci o verigă de legătură cu lumea.

În 30 de zile (după donaţie), celulele stem şi sângele se refac complet.

Albinele ştiu să numere…

 

Curs scurt de plăcere

 

În chestiune de fericire există 4 neurotransmiţători: dopamina, endorfina, oxitocina şi, vedetă între toate, serotomina. Un tip francez şi c-un nume îmbârligat (şi nu mă ostenesc a-l rosti) a şi consacrat hormonului cu pricina un roman întreg, chiar astfel intitulat: „Serotonină” (cu care a şi luat un făţos premiu „Goncourt”. Şi spune-se despre serotonină că e responsabilă, în bună măsură, de: somn, memorie, temperatură, sex, învăţare, dispoziţie, apetit, răni etc. Are, desigur, legătură şi cu iubirea. Sic! Se spune că femeile (cele care au 1 miliard în plus neuroni faţă de bărbat) au mai mulţi receptori pentru serotonină. Lumina soarelui (vitamina D) îi potenţează secreţia. Şi tot astfel: sportul, masajul, amintirea evenimentelor plăcute, recunoştinţa, acceptarea, blândeţea… Un şaman ţi-ar spune cam aşa: Ceea ce se-ntâmplă este ceea ce trebuie să se-ntâmple. Grijile nu ne ajută la absolut nimic: ne fac numai rău.

 

Apoi, există – spun coneseurii, 457 variante de a ne îmbrăţişa! Ce mai staţi, atunci?! Şi că pe parcursul vieţii – cine-a stat să le numere!?, dăm şi primim aprox. 100.000 de pupături. Şii… 76 zile de dezmierdări. Se ştie, pupăcioşii trăiesc cu 5 ani mai mult. Atunci, la treabă, dugleşulee! Căci sărutul relaxează, procură bună dispoziţie.

Şi, nu chiar în cele din urmă, realizează că orice trântă simulează o îmbrăţişare. Încolo?!

 

S-a ivit pe culme Toamna,

Zâna melopeelor,

Spaima florilor şi Doamna

Curcubitaceelor…

 

Da’ când ştiu c-o să vă-ngheţe

Iarna mizerabilă,

Mă cuprinde o tristeţe

Iremediabilă…

 

Oricum, frunzele unui singur copac (de stejar, să spunem) filtrează anual din aer 6,3 tone dioxid de carbon, transformându-l în 4,6 t de oxigen.

Cu înălţimi de 40-50 de m, stejarul poate să trăiască şi peste mia de ani.

 

Heraclit a spus că totul curge. Dar Parmenide l-a corijat: Nimic nu se schimbă niciodată. Nu ne mişcăm deloc şi nu ajungem nicăieri.

SIC!

 

Cioran: „Eu, eu, eu… ce plictis!”

Einstein: „Depăşirea eului e semnul împlinirii.”

Hotărât, nimic nu ne aparţine cu adevărat.

 

Mahomed (crochiu)

 

1. 570 / m. 632

 

A „fugit” de la Mecca la Medina (oraşul profetului). Anul exodului: 16 iulie 622. Prima revelaţie, la 610, la 40 de ani.

Schimbă calendarul. Ramadanul, cea mai importantă sărbătoare islamică. Rămăsese orfan la 6 ani. Este crescut de-un unchi, lider de trib, comerciant, militar. Nu ştia să scrie, să citească. La 25 de ani se însoară cu o femeie mai mare cu 25 de ani (dar Mateiu nostru Caragiale?, da’ president Macron?!), o soţie f. bogată şi prima femeie musulmană.

Să ne înţelegem: Islamul este / se vrea o religie a sărăciei lucii, a corectitudinii, a purităţii. Nici azi în lumea islamică nu sunt bancheri (nu e voie). După Cadia, prima soţie cu care are 6 copii, mai are 11 neveste…

În „Coran”, Fecioara Maria este pomenită de mai multe ori decât în N. Testament!

În „Coran”, numele lui Iisus apare de mai multe ori decât cel al lui… Mahomed!

 

Gogol (ucrainean!) a murit în 1853. Când s-a născut C. Porumbescu. Iar peste 100 de ani, m-am născut… eu!

Oamenii… speciali(!) se nasc la suta de ani?!

D’ aia, într-o oră, în România, 4 persoane fac AVC!, boala la modă. Când se pierd, pe minut, 1,9 miliarde de neuroni.

„Unde nema putirinţa, ce mai chichirez gâlceavă”. Pan Anton.

 

–       De ce nu mai cântă râul?

–       Pentru că l-am distrus.

(Papa Francisc, despre plasticul aruncat în râuri)

 

Meciul Vero / Emin

 

Veronica a stat, în Bucureşti, o lună şi jumătate, lângă Eminescu. Tatăl Veronicăi era cismarul Ilie Câmpeanu, ce luptase în Apuseni sub flamurile lui Avram Iancu. A murit Ilie când s-a născut fata. Care fată a devenit miresuică la… 14 ani. Cu Şt. Micle (cu 30 de ani mai mare decât ea), dar licenţiat în Drept (la Sibiu) şi Politehnică (la Viena). A, şi rector la Iaşi.

Veronica are un copil de la Eminescu, dar care cocon se născu mort!

1. Maiorescu s-a opus căsătoriei Eminescului cu Vero.

Ata ete!

Bărbatul ajunge la orgasm de 4 – 10 ori mai repede decât femeia. Sic!

„Rochia mea scurtă, plină de nervi”. Tatiana Ernuţeanu.

 

O oră de…

 

…plutire în bazin echivalează cu 4 ore de somn.

O banană e cât o friptură. Şi viceversa. Lipsa sensului (sexului?!), clamează psiholoaga, este depresiogenă în cel mai înalt grad. Vorba lu’ Beatles. „All you need is love!”

Old-school.

 

Plăvanul mut

(by Doru)

 

Dulap de sex masculin, 63 de ani, 192cm, mut, orb, surd, rece, indiferent şi mediocru.

Un plăvan mut.

Un preşedinte de lemn…

 

Şi…

Orice convorbire telefonică mai sus de 15 minute e, ee…

Bârfă! Ceva ce (ne) place despre cineva care nu (ne) place.

 

Ştefan a construit 40 şi… de biserici, mănăstiri şi tot aşijderea.

Ceauşescu a demolat peste 20 de biserici şi ansambluri monahale (unele, monumente istorice).

Unul a devenit sfânt, celălalt…

Cu ce mână dai…

Focul îndepărtează noaptea animalele sălbatice!

Şi o corecţie!

Familia Ceauşescu avea 10 hectare proprietate agrară şi nu 3 ha, cum se ştia până nu demult. Deci, nu… săraci!

Rochia mea scurtă, plină de nervi…

 

O zi la terapie intensivă costă 3.000 de căciulă.

Rien n’ est jamais fini!

Viaţa este un joc de cuvinte.

Cuvântul tău este lumea ta.

Dezastrul de la Hiroshima a fost provocat de 1 gram de materie convertită în energie: greutatea unui fluture!

„Omul este singurul animal care roşeşte” (Discursuri, Cartea a III-a, cap. 7) Epictet.

În dimineaţa zilei de 16 mai 1980, notează Raportul medico-legal, M.P. a fost găsit mort în camera lui de la Palatul Mogoşoaia (sediul Uniunii Scriitorilor): „Moartea lui Marin Preda a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil – lenjerie de pat”. Asta este! Şii…

Nostradamus „stipulează” sfârşitul lumii la anul 2436. Mm, ar mai fi ceva anişori până acolo…

Apoi,

 

dacă-i copil, să se joace;

dacă-i cal, să tragă;

şi dacă-i popă, să… popească!

 

„Of, dragile mamei spărâncene,

cum s-or face buruiene!”

 

Al. Paleologu (în cartea „Despre lucrurile cu adevărat importante”):

„Închisoarea a fost o experienţă extraordinară, carte te îmbogăţeşte.”

Dor. Spleen. Saudade. Nostalgie, eventual.

 

Marea Neagră (după Potop numită astfel) ar fi fost lac cu apă dulce.

 

În Sparta, nou-născuţii handicapaţi erau ucişi, în numele eficienţei societăţii. Şi, totuşi, vestita cetate n-a fost scutită de la dispariţie.

 

Homo sapiens, cu 200.000 de ani în urmă.

Limbajul articulat, cu 70.000 de ani în urmă.

Revoluţia agricolă / Apariţia aşezărilor permanente, cu 12.000 de ani în urmă.

Aldo Leopold (naturalist american): „Pământul nu ne aparţine nouă, ci noi îi aparţinem lui.”

 

Săracu’ omu’ cu jăle

Cum plânje sara la stele,

Ochii i se fac mărgele…

 

De n’ ar fi ochii mândri

M-aş culca, m-aş hodini,

Da’ doru’ mândruţii este

Eu la lume’ s de poveste…

Leşe

 

Mircea Eliade socotea „Noapte de sânziene” cea mai bună scriere a sa: „Timpul e o cădere, e un blestem… Aceasta este condiţia noastră, s-o acceptăm.”

 

Cuiul lui Pepelea

 

Pepelea,

un personaj de basm sau de pildă străveche, îşi vinde pe mai nimic casa unui om bogat cu clauză: să-şi păstreze în ea doar un cui, care să fie al lui. Cumpărătorul, crezând că a făcut o bună afacere, un chilipir, acceptă, iar Pepelea apare în fiecare zi, ba să-şi pună căciula în cui, ba să şi-o ia. Pentru că îşi păstrase, conform contractului, acest drept asupra cuiului. Şi pentru că bogatul judecase strâmb: ce-i un cui, când ai toată casa?!

Numai că, la un moment dat, Pepelea îşi agaţă în cui o traistă cu de-ale gurii (din cele mirositoare), brânză, ceapă etc., după care nu mai trece pe acolo câteva zile.

Produsele din paporniţă încep să răspândească un miros insuportabil, aşa că proprietarul şi ai lui sunt nevoiţi să plece din locuinţă, ba chiar din sat, Pepelea rămânând proprietar pe casa vândută.

(by Nic. Prelipceanu)

 

Pr. Cleopa Ilie: „Domnii mei, când eşti la oraş, diavolul vine sub diferite chipuri: un prieten, o carte, o femeie, un duşman; când eşti în pădure (singurătate), vine personal.”

 

Alfred Rosenberg, ideologul lui Hitler;

Jdanov, ideologul lui Stalin.

Ca la Săpânţa, moartea ca absolvire a vieţii.

Cum ştie melcul când îşi termină căsuţa? Simi.

Simplu: Fericirea se antrenează. Iar…

În 25 de ani, 7.500 de fabrici şi uzine au fost culcate la pământ.

 

„Speranţa noastră”, Imnul Israelului, este scris, în bună măsură, pe melodia unei f. cunoscute piese din folclorul românilor, „Cucuruz cu frunza-n sus”.

Victor Eftimiu, scriitor român de origine albaneză, „a furat” „Pe-al nostru steag” de C. Porumbescu şi l-a vândut albanezilor. Unde, la ceasul de faţă, şi funcţionează. Pe post de imn…

 

Cuv. Paisie Aghioritul: „Dumnezeul meu, fă-l bine pe… acela şi dăruieşte-mi mie boala!”

 

A privi alb

 

Adam măsura 40 (patruzeci) m în înălţime.

Eva, 39.

În 2020, rata depresiei a crescut mai mult decât după războiul al doilea mondial. Peste 350 de milioane de cioloveci mi-ţi-s depresivi (români, 2 milioane). Şi avem 800 de mii cazuri de suicid pe an! În vreme ce, nr. adolescenţilor abonaţi la maladie creşte vertiginos.

Medicamentele nu învaţă creierul cum să iasă din tiparul nesănătos al depresiei.

A privi alb!

Singurătatea deprimă.

„Şi în acea zi, oamenii vor fi plictisiţi de viaţă şi vor înceta să mai considere Universul demn de mirare respectuoasă şi de venerare… Nu vor mai iubi această lume… această structură glorioasă. Cât despre suflet şi credinţa că este nemuritor… vor râde şi se vor convinge pe ei înşişi că sunt false.” (Hermes Trismegistus, sec. 2, î. Hr.)

 

Proverb englez: „Orele cele mai întunecate sunt cele dinaintea răsăritului.”

Uitarea şi iertarea.

Dorinţa creează suferinţa.

Vorba lui Soren: „Nu uita să te iubeşti”

 

Cele 3 zile…

 

..nefaste ale anului:

 

1 aprilie: când s-a născut Iuda

1 august: ziua căderii lui Lucifer în Infern

1 decembrie: ziua când Marea Moartă a acoperit Sodoma şi Gomora

 

Fără ţigări, câştigăm 5 ani din viaţă.

Şi vinul la gheaţă…

Sf. Augustin definea răul ca lipsă a binelui.

Ev. Lui Matei, cap. 10:

fratele va da la moarte pe frate-său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor şi-i vor omorî (10:21)

 

Iisus: Să nu credeţi c-am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa şi pe noră de soacră-sa (10:34-35)

 

Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.

Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii (10:16)

 

Un elefant…

 

În India, dresorul ia elefantul când e f. mic şi îi leagă piciorul cu un lanţ de un ţăruş de lemn înfipt adânc în pământ. Puiul de elefant încearcă să se elibereze, dar nefiind f. puternic, după încercări zadarnice, renunţă.

Timpul trece, elefantul ajunge la dimensiunea şi la puterea unui adult. Cu toate acestea, el rămâne în continuare legat de acelaşi lanţ deşi, dacă ar încerca, l-ar rupe f. uşor.

De ce?

Elefantul ştie din experienţă că nu se poate elibera, convingerea lui fiind că ar încerca degeaba…

 

În 2015, Noua Zeelandă a fost prima ţară care a admis prin lege că şi animalele sunt fiinţe conştiente.

 

Cioran: Misiunea mea este să îmi omor timpul, a lui – să mă omoare pe mine. Ne înţelegem bine, ca între asasini.

 

1753, se deschide British Museum; peste 200 de ani se naşte… D.B.

 

1. Gide: Literatura bună nu se face cu bune sentimente.

 

Jung: Din ciocnirea contrariilor izbucneşte flacăra vieţii.

Socialiştii o spuneau mai brut: Contradicţia, izvorul dezvoltării.

 

Ovidiu, în „Tristele”: Donec eris felix, multos numerabis amicos / Cât timp vei fi fericit, vei avea mulţi prieteni.

 

La ceasul de faţă, avem 18% cabinete medicale în şcoli.

Înainte de ‘90%, procentul era de 90%!

Grija faţă de om! Care om… Homo homini lupus.

În epoca primitivă, omul trăia în jur de 24-25 de ani.

La ceasul de faţă, omul este moşit de inteligenţa artificială.

Ştiinţa nu are morală. Iar natura umană este schimbătoare, infidelă.

În limba germană cuv. Prost înseamnă Noroc. Iar Dumi (e), cu care (mai) iscălesc, înseamnă… Pro! Asta este.

Scriitorul e întotdeauna un solist. (de la Solitudine?)

Mark Twain bine mai spunea: Ştirea despre moartea mea a fost o exagerare.

Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, dar sufletul şi-l va păgubi? Matei 16,26.

Cei plecaţi nu sunt morţi, sunt vii în ceruri şi se bucură împreună cu îngerii. Aşa că: Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor. Iisus. Că doar orele cele mai întunecate sunt cele de dinaintea răsăritului.

Ciuma lui Caragea a ucis ½ din populaţia Bucureştiului! Iar marile epidemii de ciumă (din toate timpurile) au origini TOT în China!? Oricum, avem acces doar la 4% din Univers (a cărui origine Lumina este).

1mp, în zona Primăverii din Bucureşti, costa, în 2021, 6.000 euro.

În zona Aviatorilor, acu 16 ani, preţul era de 7.000.

 

Cei plecaţi nu sunt…

 

…morţi! Sunt vii în ceruri şi se bucură împreună cu angelii. Aşa că, nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor! Dorinţa e o energie a lipsei. Dacă omori o musculiţă, vor veni alte o sută la înmormântarea ei. Să întrerupi toate legăturile care nu îţi sunt benefice şi să te încrezi numai în Vocea Interioară care rezidă în propria inimă. S.V. Devanda. Nu există eşecuri, ci trepte către sens. Şi tot ce este departe de Dumnezeu are un caracter provincial.

Qui sine peccato est vestrum primus in illam lapidem mittat. Între buze şi cupă, mai rămâne loc destul pentru nenorocire. Care dintre voi este fără de păcat…

Dumnezeu m-a văzut şi m-a îmbrăţişat…

La barza chioară, face Dumnezeu cuib.

Îl pot accepta pe Dumnezeu numai prin Fiul. Berdiaev.

Nu-L pot accepta pe Dumnezeu dacă Dumnezeu însuşi nu ia asupra Sa suferinţele lumii şi ale oamenilor, dacă El nu este un Dumnezeu care se jertfeşte.

Libertatea naşte suferinţa şi tragismul vieţii.

 

Berdiaev

 

La Dostoievski, Marele Inchizitor îi reproşează lui Hristos că, după ce i-a încărcat pe oameni cu povara libertăţii, nu îi este milă de ei.

 

• Adevărata tragedie este tragedia libertăţii, nu cea a destinului.
• Dacă voi ajunge în „rai”, asta nu se va întâmpla exclusiv datorită faptului că nu sunt pornit să condamn.
• Am simţit mai mult suferinţa omenească decât păcatul omenesc.
• Libertatea naşte suferinţa şi tragismul vieţii.
• Îmi este foarte propriu sentimentul de milă, de Compasiune. Suport cu greu suferinţa oamenilor şi a animalelor şi nu pot să suport cruzimea.

Simt o mare milă pentru toată vietatea care geme şi plânge şi aşteaptă izbăvirea.

• Îmi repugnă o religie care înţelege viaţa umană ca pe un proces judiciar.
• Am iubit f. mult şi am apreciat în viaţa oamenilor bunătatea activă, radiantă.
• Am încercat adesea o milă cumplită, sfâşietoare, când m-am uitat în ochii animalelor, animalele care suferă au în ochi o expresie de nesuportat.
• Cred că cea mai mare milă o provoacă eşuarea speranţelor cu care omul şi animalul intră în lume… Niciodată n-am crezut în posibilitatea fericirii în acest eon universal.
• Orice desfătare era însoţită la mine de un sentiment de vină şi de ceva rău.
• Întotdeauna am oscilat între tendinţa de ascetism şi bucuria de viaţă, iubire, artă, frumuseţe, triumf al cugetului.
• Nimeni nu ştie ce anume îl face pe om să fie fericit sau nefericit. Nu cred că omul este născut pentru fericire precum pasărea pentru zbor(p. 77).

Să afirmăm nu dreptul la fericire pentru fiecare om, ci demnitatea fiecărui om, valoarea supremă a fiecărui om, care nu trebuie transformat în mijloc.

 

• Întotdeauna, instinctiv, nu i-am agreat pe mai-marii lumii acesteia, potentaţii şi stăpânitorii, care au ocupat primele locuri, iluştrii şi bogaţii, privilegiaţii.

I-am ocolit întotdeauna pe aceşti oameni.

Întotdeauna i-a preferat pe cei oprimaţi, persecutaţi, săraci, nicicând nu m-am putut contopi cu ei…

Un lucru m-a uimit întotdeauna: capacitatea mea, mai mare ca la alţi intelectuali, de a intra în contact cu oamenii simpli.

 

• Tentaţia puterii şi gloriei în lume nu este tentaţia mea.

    Nu sunt câtuşi de puţin un om ambiţios.

 

• Libertatea nu trebuie să se transforme într-o debarasare de răspundere faţă de aproapele.

Fiecare răspunde pentru toţi.

Mântuirea este cu putinţă doar laolaltă cu toţi ceilalţi oameni.

 

• Întotdeauna am nutrit mai multă simpatie pentru cei judecaţi, nicidecum pentru judecători. Sunt un om ostil legii şi viaţa mea a fost fără lege. Sunt aşa din instinct, nu în virtutea cine ştie cărei realizări.

 

• Creştinismul se bazează pe îmbinarea dintre mişcarea de urcare şi cea de coborâre, pe libertate şi milă, pe iubirea pentru valoare şi calitate şi iubirea faţă de aproapele, pe iubirea faţă de înălţimea divină şi iubirea faţă de cei aflaţi în suferinţă jos.

 

J.S. Mill: Mai bine să fii un Socrate nemulţumit, decât un porc mulţumit.

 

Iubire, căsnicie, societate

(by Berdiaev)

 

În sex, omul simte ceva ruşinos şi înjositor, actul sexual în sine are ceva urât.

Viaţa sexuală are în ea ceva umilitor pentru om.

 

În viaţa sexuală, omul este o jucărie a stihiei genetice.

Actul sexual în sine nu are nimic individual, personal, el îl uneşte pe om cu întreaga lume animală.

 

• Iubirea este personală, individuală orientată către un chip unic, irepetabil, de neînlocuit.

Iubirea se referă totdeauna la singular, nu la general. Rezidă în sex (fără sex nu există), dar ea înfrânge sexul.

• Adevărata iubire se naşte atunci când întâlnirea nu este întâmplătoare, când are loc întâlnirea celui sortit cu cea sortită. Dar, într-un număr infinit de cazuri, întâlnirea este întâmplătoare şi, în alte împrejurări, omul ar fi putut întâlni pe altcineva mai potrivit. De aici, numărul imens de căsătorii stupide.
• Iubirea se înscrie în sfera personală intimă a vieţii, unde societatea nu are dreptul să se amestece.
• Iubirea este întotdeauna ilicită. P. 87
• Iubirea legală este o iubire care a murit. Legalitatea există doar pentru banalitatea cotidiană, pe când iubirea nu se înscrie în banal. Când iubirea se cufundă în cotidian, ea se răceşte şi treptat se stinge.
• Nu iubirea dintre Anna şi Voronski este nelegitimă, ci căsnicia Annei cu Karenin.
• Continuarea căsniciei fără iubire este imorală.
• Gelozia este sentimentul cel mai oribil, conţine instinctul de proprietate şi de dominaţie, într-o stare de umilire; e tirania unui om asupra altui om; la femei este oribilă; există femei demonice… p. 89

Sexul ţine de viaţa speciei; iubirea ţine de viaţa persoanei…

Cu excepţia unor clipe izolate, viaţa erotică constituie latura cea mai tristă din viaţa omului…

• Întotdeauna mi-a sunat straniu să aud lumea vorbind despre bucuriile iubirii. Mai firesc ar fi, aruncând o privire mai profundă asupra vieţii, să se vorbească despre tragismul iubirii şi tristeţea iubirii.
• Când mi se întâmpla să văd vreo pereche fericită de îndrăgostiţi, mă cuprindea o tristeţe de moarte. În fond, iubirea nu cunoaşte speranţe împlinite.
• Există uneori o viaţă de familie relativ fericită, dar este vorba de o fericită banalitate cotidiană…

 

Chinezul zice că cel mai bun afrodisiac pentru un bărbat e o femeie pasională şi frumoasă.

 

Domnul e înăuntru

 

Când îndeplineşti treburi manuale, lasă mâinile să lucreze, dar mintea să i-o dărui Domnului. Ca o femeie ce tricotează şi-n acelaşi timp vorbeşte cu vecinele.

 

• În 1898, un oarecare Morgan Robertson a scris un roman („Futility”) în care un vapor numit „Titan” se ciocnea de un aisberg şi se scufunda.

14 aprilie 1912. Titanic-ul ciocnit de aisberg se scufundă şi mor mai mult de o mie de persoane…

• Răul face parte din viaţă. Ca mutaţia pe buletin.
• Dacă omori o muscă, vor veni alte o sută la înmormântarea ei.

 

Dostoievski (despre „Don Quijote”): „Nu există în întreaga lume o operă mai profundă şi mai spumoasă ca aceasta; ea este deocamdată ultima şi cea mai măreaţă expresie a gândirii omeneşti – cartea cea mai grandioasă şi cea mai tristă din toate câte a creat geniul omului.”

 

Havel (despre Democraţie): „Unde se află oare acea dimensiune uitată a democraţiei care poate să ofere rezonanţă universală? Sunt profund convins că ea se află în dimensiunea spirituală care leagă între ele toate culturile, de fapt întreaga umanitate. Dacă democraţia vrea nu numai să supravieţuiască, ci să se extindă cu succes şi să rezolve conflictele între culturi, atunci, în opinia mea, democraţia va trebui să redescopere şi să reînnoiască sursele ei transcendente. Trebuie să reînnoiască respectul ei pt. o ordine non-materială, care nu este doar deasupra noastră, ci şi în noi, şi care este singura sursă posibilă, temeinică a respectului de sine a individului, a respectului pentru ceilalţi, pentru ordinea naturii, ordinea umană şi astfel pentru autorităţile seculare. Pierderea acestui respect duce la pierderea respectului pentru orice altceva – de la legile pe care oamenii şi le-au creat pentru ei înşişi, până la viaţa vecinilor lor şi a planetei noastre vii. Relativizarea tuturor normelor morale, criza autorităţii, reducerea vieţii la o goană după câştiguri materiale imediate, fără să se ia în consideraţie consecinţele – aceste lucruri pentru care societatea occidentală este cel mai adesea criticată – nu dau naştere la democraţie, ci la ceea ce omul modern a pierdut: ancora sa transcendentă, şi, odată cu ea, sursa responsabilităţii sale şi a respectului de sine.”

 

Lectură activă a cărţilor

 

Berdiaev (cel iubitor de Tolstoi, Dostoievski şi Schopenhauer): spiritul (principiul revoluţionar) şi materia (principiul reacţionar). Şi Kant, iubitul.

„Lumea este pasiune şi emanaţie pătimaşă. În lume există dialectica pasiunii. Rătăcirea pasiunii naşte banalitatea cotidiană…

Întotdeauna m-am simţit mai curând tâlhar decât păstor.

Gândirea mea este intuitivă şi sintetică.

În tot ce este amănunt, detaliu, aspect particular eu văd întregul, văd tot sensul universului…

O prea bună cunoaştere a vieţii şi a oamenilor este tristă.

Întotdeauna am fost pentru excepţie, împotriva regulii.”

 

Cumetria bate ierarhia

 

Toată viaţa mea am simţit un dispreţ absolut pentru aşa-numita „opinie publică”.

Politica îmi repugnă, întrucât constituie forma cea mai funestă de obiectivare a existenţei umane, expulzarea ei în exterior. Întotdeauna se bazează pe minciună. În mare măsură, politica este o ficţiune, care îi stăpâneşte pe oameni, o excrescenţă parazitară ce suge sângele din om, p. 128.

Nu societatea este sacră, nu statul, nu naţiunea, ci omul.

Berdiaev

 

Alfred de Musset: Dans la vie rien n’ est beau que d’ aimer, rien n’ est vrai que de souffrir.

 

Puşkin: „Eşti ţar, trăieşte singur, urmează-ţi liberul tău drum unde te-ndeamnă cugetul tău mândru.”

 

Malraux: „Suferinţa nu poate avea sens decât atunci când nu duce la moarte;  şi duce aproape întotdeauna…

Moartea nu este un lucru atât de serios: durerea, da.”

 

Mântuitorul, rostind la Cina cea de taină (relatată în Evanghelia după Ioan – 16, 7):

„Vă este de folos să mă duc. Că de nu mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar de mă voi duce, îl voi trimite la voi.”

 

Maria Butaciu: „Vara, dormeam în podul cu fân proaspăt – aveam o şură mare cu grajduri, aveam 7 bivoli, o vacă şi un viţel. Nu eram deloc bogaţi, dar aproape ne scăldam în lapte…

Ştiţi cum ne trezeam dimineaţa?

Veneau găinile să se ouă sub streaşină.”

 

O fericită întristare…

 

Fericirea de a fi trist şi singur, între cer şi pământ, faţă-n faţă cu ochiul nevăzut al lui Dumnezeu.

Bucuria sărăciei şi a umilinţei…

O, fericită întristare duhovnicească!

 

E o fiinţă admirabilă, dar foarte greu de suportat.

A nu gândi logic, ci fiziologic.

 

În biserică e mult trup, multă căldură senzuală.

Hristos a vrăjit lumea cu frumuseţea morţii.

România, incubator de îngeri?!

Tot ce este departe de Dumnezeu are un caracter provincial. Berdiaev.

 

Care Berdiaev…

La corpul de cadeţi i s-a dat, la examenul de Religie (la Serviciul Divin) nota 1, sistemul de notare fiind de la 1 la 12! Preotul n-a prevăzut că va deveni autor al unui mare număr de cărţi de filosofie religioasă.

Nota 1 la Religie a însemnat un scandal fără precedent în istoria corpului de cadeţi.

Îmi place forma trupului, dar nu-mi place materia care înseamnă povară şi necesitate.

 

Viaţa la ţară (via acad. Eug. Ionesco): „O plenitudine, o simbolizare a paradisului. Acest loc rămâne pentru mine ca imaginea unui paradis pierdut. L-am părăsit ca să mă duc la Paris, pe urmă în România.

Când am venit la Paris, am fost foarte nefericit. Aveam impresia unei închisori. Închisoarea erau străzile Parisului, cu casele lor mari, ca nişte ziduri de temniţă…

Existenţa la ţară însemna deopotrivă spaţiu şi cuib.

La ţară, şcoala nu era o cazarmă, era o căsuţă.

 

Există oameni care au simţul literaturii, aşa cum alţii au ureche muzicală… E.I.

Cred că literatura este nevroză. Dacă nu există nevroză, nu există literatură. Sănătatea nu e nici poetică, nici literară. După cum ea nu îngăduie nici progresul: ea nu cere „nimic mai mult, mai bun”.

Consider că a exista este o mare nenorocire şi că a nu fi ar fi o nenorocire încă şi mai mare.

Libertatea se mănâncă în fiecare zi, cu cafeaua şi cornul sau cu jumătatea de litru de vin.

Fiecare este însingurat când scrie sau când citeşte.

 

Totul se amestecă

 

Duminică dimineaţa. După troleul de Iţcani, pe lângă pasarelă, la ocazie. Pe drum, un popă bătrâior. Îl salut… moale:

–       Bună dimineaţa!

Răspunde şi egumenul, un dârlău bătrâior:

–       Da’ nu poţi să deschizi gura mai tare, că nu aud ce zici?!

Mă opresc şi i-o zic:

–       Ceea ce se simte adânc, se rosteşte tăcut. Altfel e politică şi demagogie!

A rămas vlădica cu gura căscată!?

Eu am luat-o repejor la picior spre ocazie, el – în urmă. Ar fi vrut – presupun, să-l însoţesc, să mă… piseze.

Ajung şi aştept. Peste vreo 6 minute, ajunge şi preotul (i-aş spune popă!) în dreptul meu. Şi, desigur, iar cu gura mare, iar cu gura pe mine:

–       N-ai vrut să stai, mutule!, uite că aştepţi! Mutulee! Te-am ajuns, te-ai ferit di mini!

N-am zis nimic, dar ar fi trebuit:

–       Nu m-am ferit! Nu m-am apropiat de Dv.!

Popa a plecat la biserica de mai sus, Popă Tuns!

Iar eu am urcat într-o maşină şi, cu 10 miare, am ajuns la Rădăuţi…

„Cel mai rău mutism nu este acela de a tăcea, ci de a vorbi”. Kierkegaard.

 

Dostoievski spunea că, dacă trăieşti 3 zile la un loc cu o persoană pe care o iubeşti, la capătul celor 3 zile acea persoană a devenit cea pe care o deteşti cel mai mult.

 

Exerciţii de singurătate, by Eug. Ionesco

 

Oamenii au o nevoie profundă de singurătate. Lucrul de care suferă lumea modernă este absenţa singurătăţii. Există singurătate în comun. Aceasta e cea rea.

Adevărata singurătate este nu atât în izolare, cât în reculegere.

În singurătate sunt eu cu adevărat şi cu mine însumi şi cu ceilalţi, cu ceilalţi care nu mai sunt plicticoşi, a căror prezenţă s-a purificat, a căror prezenţă nu mai este decât spirituală, în timp ce tot ce poate fi mai penibil este atunci când oamenii sunt la un loc, obligaţi să fie la un loc…

 

Ca să puteţi trăi, viaţa trebuie să fie într-adevăr impregnată de singurătate. Fiecare are nevoie de un spaţiu vital personal.

N-am deplorat niciodată singurătatea.

Ea este indispensabilă…

Oamenii n-au chip când alcătuiesc grupuri prea numeroase sau atunci, dacă primesc un chip, acest chip colectiv este monstruos.

Este acela al mâniei, al distrugerii, un chip infernal…

 

În Jacques sau supunerea:

 

„Pisicile se numesc pisică, alimentele – pisică, instinctele – pisică, scaunele – pisică, tu – pisică, eu – pisică, acoperişul – pisică, numărul unu – pisică, numărul doi – pisică, trei – pisică, douăzeci – pisică, treizeci – pisică, toate adverbele – pisică, toate prepoziţiile pisică.”

 

Orice om politic este un paranoic şi orice politică duce la crimă. Pag. 147, Eugène Ionesco, „Între viaţă şi vis”. Orice putere este criminală…

 

Povestire zen, la Ionesco

 

Un tânăr intră la mănăstire şi devine călugăr. După câţiva ani întreabă:

–       Ce este Dumnezeu?

Drept răspuns, primeşte două lovituri de… măciucă (vorba călugărului Calistrat).

–       Ce e lumea? Am venit în mănăstirea asta ca să ştiu…

Mai primeşte două lovituri de ciomag.

Pleacă. Trăieşte. Întreabă în tăcere.

Pe când se plimba, odată, se uită în jurul lui şi vede lumea ca şi cum ar fi văzut-o pentru prima dată.

Şi râde:

„Ce nălucă!”

Oamenilor le place să se joace cu apocalipsa.

 

Teme-te, omule şi pomule, nu de moarte.

Teme-te că n-ai trăit…

Şi fii un credincios cu cugetul liber!

 

Am simţit mai acut ca oricând cumplita ispită: lipsa de iluminare, de har la oamenii care se consideră ortodox de credincioşi, care se duc mereu la slujbele religioase, se roagă, se spovedesc şi se împărtăşesc des. Este mortificarea spiritualităţii în ritualul exterior, în lege, în regulament, este fariseismul pravoslavnic, mult mai rău decât fariseismul iudaic antic, culme a religiei iudaismului. N. Berdiaev

 

Recordul în privinţa numărului de urmaşi este deţinut de împăratul Marocului, Ismail cel însetat de sânge, tatăl a 700 de fii şi al unui număr nestabilit, dar presupus a fi aproape de acesta, de fiice.

 

Bărbaţii au tendinţa mai mult decât femeile de varietate sexuală, inclusiv de sex întâmplător şi de relaţii scurte.

 

Motivaţia unei femei care ia parte la un act sexual extraconjugal este de cele mai multe ori explicabilă ca o nemulţumire conjugală.

 

Atât masculii cât şi femelele porumbei secretă „lapte” pentru a-şi hrăni puii.

 

La caii de mare, masculul rămâne însărcinat mai degrabă decât femela (v. Jared Diamond, De ce e sexul o plăcere?)

 

Misticul Angelus Silesius: „Cel care iubeşte (Dumnezeu) nu poate exista fără cel pe care îl iubeşte (omul)”.

 

Împărăţia lui Dumnezeu vine şi prin opera creatoare a omului.

 

„Dumnezeu este omenos, pe când omul este lipsit de omenie. Deşi sunt convins şi mă conving tot mai mult că omului îi este prea puţin proprie omenia. Credinţa în om, în omenie, înseamnă credinţă în Dumnezeu.

246. Berdiev, p. 246…

 

OSHO

(1976)

 

Metafizica, filosofia, gândirea abstractă, toate acestea te zăpăcesc şi nu fac altceva decât să te înfunde în confuzie. Nu te conduc nicăieri. Împotmolesc mintea, îţi dau tot felul de lucruri la care să te gândeşti, dar în schimb nu te ajută deloc să devii mai atent, mai conştient.

 

Gândirea nu te va ajuta niciodată, doar meditaţia o poate face.

Singura revoluţie posibilă este cea a inimii…

Va lua naştere o fiinţă care este mai apropiată de inimă şi mai îndepărtată de cap.

 

Un om religios nu trăieşte prin idei moarte, idei fixe, concepte, filosofii, ci trăieşte în momentul prezent.

El răspunde spontan, conştient, este întotdeauna proaspăt şi pur, niciodată alterat de trecut.

 

Freud: Anatomia este destin.

Centrul fiinţei se află dincolo de corp şi minte.

 

Unde te îndrepţi?

 

Care este destinaţia ta? Ai fost învăţat să ajungi mereu undeva. Mintea ţi-a fost în permanenţă manipulată şi controlată din exterior – de părinţi, familie, şcoală, societate, guvern. Fiecare te trage spre el şi îţi fixează un ţel, iar tu cazi în capcana sa. Dar ţelul se află deja în interiorul tău. N-ai unde să te îndrepţi. Trebuie doar să te descoperi pe tine. Iar în clipa în care ai cunoscut cine eşti cu adevărat, oriunde vei merge – îţi vei descoperi destinaţia, te vei simţi mulţumit, liniştit, calm, relaxat.

 

Un Maestru îi învăţa pe discipoli despre nirodha. A luat o cretă şi a făcut un punct foarte mic pe o tablă, după care i-a întrebat pe discipoli:

–       Ce vedeţi?

Toţi au răspuns în cor:

–       Un punct mic şi alb.

Maestrul a râs (şi a întrebat):

–       Dar chiar niciunul dintre voi nu vede tabla?! Toţi vedeţi doar punctul acesta infim?!

 

O poveste adevărată

 

Patanjali şi Lao Tzu au ajuns la un râu.

Patanjali a început să treacă râul mergând pe apă.

Lao Tzu a rămas pe mal şi l-a chemat înapoi.

–       Ce s-a întâmplat?, a întrebat Patanjali.

–       Nu este nevoie să treci râul, deoarece acest mal este celălalt, a răspuns Lao.

 

Morala?!

 

Nu este nevoie să mergi nicăieri – malul celălalt se află chiar aici.

Nu te duce în altă parte.

Nu urma nicio cărare.

Nu căuta nimic.

 

Singura cale de a trăi cu adevărat este aceea de a duce o viaţă simplă, naturală – o viaţă interioară creativă, în care creşterea şi evoluţia individuală reprezintă un dinamism unic şi total…

Stai aşa cum eşti şi nu mai acţiona, nu mai face nimic!

Fii conştient în propria ta natură, înlătură toate conceptele stupide despre moralitate, filosofii, religii. Aruncă acest gunoi…

Ascultă-ţi propria natură, propria fiinţă!

Nu există nimeni mai demn de încredere decât vocea ta interioară, iar Dumnezeu îţi vorbeşte în acest mod.

 

Parantes

 

Citesc lucruri măreţe şi… uşa se deshide din senin!

Dumnezeu mi-e aproape!

Chiar de El se făcea vorbire în cele citite!

Şi, culmea!, celelalte două uşi sunt închise! O fi el deschis, puţin, geamul la baie.

Aşa-i: Dumnezeu mi-e oaspe!

A intrat… politicos şi uşure în odaia mea.

Asta-i!

Şi asta, pentru că făcui curat, ştersei de praf şi icoana, făcui însumi baie…

Şi tot citeam din Osho. Despre El!

Mare minune!

Mâine plec la Suceviţa unde-L simt mereu!

Dar de Sf. Duminică!?

Mă pun în genunchi şi aduc ofrandă Tatălui Ceresc!

Aşa că, de-acum încolo, în odaia mea suntem doi!

De fapt, am simţit eu aşa, dar acum Divinul a intrat de-a binelea pe uşă!

 

E spre miezul nopţii, spre Duminica Sfântă.

E curat.

Sunt curat.

Şi nu-i de mirare.

Voi locui în această noapte cu Dumnezeu în odaia mea!

 

Dimineaţa eşti trist.

La prânz eşti vesel.

Seara eşti frustrat.

Pascal spune că majoritatea problemelor omului apar datorită faptului că el nu este capabil să stea în banca lui.

Încearcă să aduci acasă o mie de zerouri şi vei vedea că rămâi doar cu unul singur.

Nu şi Da nu sunt opuşi, ci complementari.

 

De ce?

 

OSHO zice (p. 79) că beţivii afirmă adevăruri fundamentale. De ce? Pentru simplul fapt că ei nu pot aplica în logica aristotelică (cei care văd contradicţiile au o minte aristotelică). Poate că aceasta reprezintă şi atracţia pentru alcool şi droguri – relaxarea.

Mintea este divizată şi băutura face ca această divizare să dispară. Atunci te stabileşti în tine însuţi, îţi regăseşti copilăria – starea în care totul se contopea cu totul şi în care nu existau niciun fel de limitări.

 

Rabindranath Tagore, când începea să creeze, se închidea în cameră şi stătea zile întregi singur. Nu mânca şi nu făcea nimic altceva, decât asculta vocea lui Dumnezeu.

El se purifica pentru a putea deveni un vehicul prin care Dumnezeu să se poată manifesta.

Tot timpul spunea:

„Toate aceste poeme minunate nu sunt ale mele.

Strofele magnifice nu sunt ale mele, însă toate versurile ordinare îmi aparţin. Cu siguranţă, eu sunt cel care le-a adăugat.”

 

To be…

 

„Nimeni nu trebuie să fie un profesionist, ci munca trebuie realizată din iubire, trebuie să devină iubita ta…

Munca trebuie să fie religia, rugăciunea ta.

Între tine şi munca pe care o îndeplineşti trebuie să curgă un curent al pasiunii. Când ţi-ai descoperit cu adevărat vocaţia, apare imediat o relaţie de iubire.

Munca nu va mai fi o obligaţie, o datorie sau o impunere…

Omul care şi-a găsit vocaţia este cu adevărat bogat.

Cel mai bogat om din lume e cel care începe să se simtă satisfăcut prin munca pe care o face. Atunci întreaga viaţă va deveni doar o venerare.

Poate că, în ceea ce priveşte lumea exterioară, vei muri sărac, însă în ceea ce priveşte fiinţa interioară vei muri ca un împărat, iar în fond doar acest lucru are valoare.” OSHO

 

Ce spun orientalii despre…

 

Prin muzică ai primul orgasm cu Întregul.

În fiinţă începe să îţi pătrundă un dans subtil şi vei simţi cum ţi se deschid uşi care până atunci ţi se păreau complet inaccesibile.

Praful depus timp de secole asupra fiinţei va fi spulberat şi te vei simţi proaspăt, vei simţi că Spiritualul te-a curăţat, te-a îmbăiat.

 

Vintilă Horia: „Închid ochii ca să trăiesc”

În nov. 1960, i se acordă premiul Goncourt pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil”. Dar…

Ponegrit de Secu – Comunişti că fu legionar, Horică nu mai ridică! Niciun premiu…

 

Fr. Nietszche are o carte ce se cheamă „Ştiinţa veselă”

 

Mulla Nasruddin a candidat într-o campanie electorală; după numărarea voturilor, i-au ieşit câştigătoare doar trei.

Soţia:

–       Vezi? Întotdeauna am ştiut că ai o amantă!

Mintea geloasă gândeşte în termeni de gelozie.

Mintea posesivă gândeşte în termeni (de) violenţă.

 

În generaţia lui Nic. Manolesco nu s-au învăţat în liceu (şi nici în facultate): Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Ion Pillat, H. P. Bengescu, Ion Barbu, Lucian Blaga…

 

Aşa că…

 

Nu te duce în altă parte.

Nu urma nicio cărare.

Nu căuta nimic.

OSHO

 

Acţionează din inimă şi nu te lăsa vrăjit de teorii.

 

Azi dimineaţă…

 

Azi dimineaţă, orele 7. Un orăşel mirositor. Provincie odihnită. Muzică şi pâine. Sirene de miliţie.

Un grup: un flăcău voinic, negru. Să fi avut, să aibă 27 de ani. Strungar. Piele tare, tânără şi roşie. Râde tot timpul. Nu fumează. E roş.

Un om de 52 de ani. Căciulă ieftină, în patru ape. Trasă în fir de in albastru, cu măiestrie. O pufoaică vânătă, cu guler. Faţă mică, piezişă, schingiuită de foame. E subţire, e aţos. În spate, pionier, poartă o traistă în care au dosit 2 pâini negre. Are acasă 2 copii, o fetiţă albă şi un copil roşu. Femeia e acum la maternitate. Ce va mai fi?

El e aspru, e cuminte, e harnic. „Fără mine, voi nu faceţi nimic!”

Aşa-i…

A 3-a latură a triunghiului isoscel sau echilateral: un triunghi care se mişcă.

A 3-a latură a triunghiului: un moşneag.

Pe cântar numără / prenumără 62 de kg.

E zgâriat de ani, e îmbrăcat în pripă şi sărăcăcios.

Râde.

Cu greutate.

Aduce a înţelept.

 

*

Ei, cei 3.

Râd, fumează.

Moşneagul dirijează.

Ei se cunosc. Locuiesc în acelaşi sat.

Azi e dimineaţă!

Sunt fulgi şi căciuli.

Ei cântă, ei joacă.

Picioarele lor joacă. De fapt, joacă degetele în picioarele lor, în bocancii lor groşi, de cauciuc.

Ei sunt 3. Fiecare e principalul.

Eu supremul!

Moşneagul fumează cu răutate.

Fumează ieftin şi privirile i-s duse de-acasă.

Are altitudine, e îndepărtat. Se detaşează.

Ei cântă, ei joacă.

Triunghiul e perfect şi se învârte pe loc.

 

*

Moşneagul se scuză: „Mă duc să mă piş”.

Râde.

Râd.

E de-nţeles. Se duce. 10-15 m, ascunzându-se de privirile celor 2.

Triunghiul se strică.

Nu ţip.

Se doseşte după o fantă a blocului. Mastodont.

Totuşi, la vedere. Din geanta şcolară scoate un capăt de sticlă. Rachiu. Monopol.

Un capăt, un rest, o ipotenuză.

Duce şip la gură. Trage. Vârtos. FOC! Totul.

Sticla goală e pusă cu grijă înapoi.

Triunghiul se reface.

El vine, el râde.

Se linge pe bot. Botul surâsului. „Ce bine a fost!”

El râde, ei râd.

Autobuzul trece.

Triunghiul rămâne.

Fulgii cad.

 

 

„Naşterea-i un cataclism cosmic care-i preface pe cei vii în morţi.”

 

Eu şi Tatăl suntem una.

Fiat voluntas tua!

Când albina suge mierea, Dumnezeu mănâncă o dată cu ea, zic hinduşii. Locurile lor de pelerinaj sunt pe malurile unui râu.

Cerul v-a dat mari bogăţii, aţi primit în dar ochi, gură, urechi, mâini, picioare… şi le-aţi primit ca să iubiţi şi nu să calomniaţi, să urâţi, să răvăşiţi şi să călcaţi totul în picioare. Aïv.

Nu este nimic impur într-o activitate lumească cumpătată.

Totul poate fi găsit mai degrabă în mine însumi. Corpul uman, 70% apă!

Dacă un om bea o cantitate minimă de apă, aşa cum făcea Mahavira (regele yoghinilor), aceasta ajută la păstrarea celibatului pentru că sămânţa începe să se usuce.

În India se spune că indiferent ce păcate mari ai comis, dacă te scalzi în Gange te vei elibera de toate păcatele tale.

 

Osho. Iisus a lucrat doar 3 ani (de la 30 – la 33).

Intelectul nostru este copilăros şi, într-un anume sens, un intelectual este o persoană infantilă. Intelectul nu se poate duce f. profund.

Toate civilizaţiile trăiesc prin credinţă, doar câţiva oameni au cheile.

Mahomed: „Sărăcia este slava mea”.

Urmăriţi să trăiţi, nu doar să existaţi.

 

Când religia înfloreşte, ştiinţa rămâne în urmă

 

Cu 3 zile înainte de asasinarea sa, Abraham Lincoln a visat că era ucis şi cadavrul lui era întins într-o cameră specială din Casa Albă. El a reţinut chiar şi numărul camerei. Când visul s-a întrerupt şi s-a trezit, el a început să râdă. I-a spus soţiei: „Am visat că am fost ucis şi corpul meu era întins în camera cu numărul… în cutare aripă din Casa Albă (el dormea în acea aripă din Casa Albă).

Tu stăteai la capul meu şi aceşti oameni erau împrejurul meu”. Trei zile mai târziu, a avut loc asasinarea lui Lincoln. Cadavrul său era întins în camera cu acel număr, în exact acel loc şi oamenii stăteau în exact acea ordine.

Pavesse, „Meseria de a trăi”.

„Cum este locul unde m-am născut aşa sunt şi eu.”

Măciniş de experienţe.

„Poezia începe când un neghiob spune despre mare: «Parcă-i untdelemn!»”

Iar omniscientul spune: „Oricine se naşte după răsăritul Soarelui se va naşte cu energie. După apus, în întunecimea nopţii, doar fiinţele adormite se pot naşte.

Puterea duce la lupta pentru putere. Ambiţie. Avariţie. Aroganţă. Egoism.

Strigătul iniţiatului: „Uitaţi-vă la viaţa majorităţii oamenilor: câtă dezordine şi haos există în ea! Dacă unii au vreun ideal, acesta este, în majoritatea cazurilor, îmbogăţirea, mărirea, dominarea semenilor.

 

O nebunie! Două…

 

Ion Barbu / Dan Barbilian, Poetul şi Matematicul, îi denunţa pe evrei ca absolut incompatibili cu geniul matematic.

La 25 dec. 1940, scrisese poezia „1940”, apărută în „Falanga”.

Aci?! Exaltarea extremismului, odă Căpitanului şi Führer-ului. Şii…

Colăcel peste pupezee, spre finele lui ’40, şi în răstimpul Rebeliunii, ceruse suprimarea prietenului Vianu!

Nu ştiu, n-am citit cartea lui Bogdan Suceavă (matematic american) apărută în 2022, la Polirom, dacă numeşte şi cele tărăşenii din amonte… Ia nisnaiu, ia ne paminaiu..

 

Mutatis mutandis…

Fiu putativ (de… căţea!) şi tată vitreg îşi dorm somnul de apoi alături, sub aceeaşi piatră, în cimitirul Montparnasse.

Şi Baudelaire (1821-1867)ceruse executarea tatălui său vitreg, solemnul general Aupick. Cum ar veni…

Nimic nou. Sub soleil… Şi-n acest răstimp…

 

Omul de ştiinţă spune: Trebuie să fie minimum 50.000 de planete pe care există viaţă. Pot exista mai multe, dar acesta este un număr minim. Într-un asemenea Univers infinit este imposibil să existe viaţă doar pe o singură planetă.

Există 50.000 de planete sau pământuri unde există viaţă.

Există o expansiune infinită şi apoi totul din nou se contractă…

Noi suntem doar particule infinitezimale rotindu-ne şi învârtindu-ne undeva în această roată cosmică.

 

 

Natura este…

 

…vie şi inteligentă.

Natura este trupul Domnului.

Dacă ne gândim că ea este moartă şi proastă, ne micşorăm viaţa în noi, iar dacă ne gândim că ea este vie şi inteligentă, că pietrele, plantele, animalele, stelele sunt vii şi inteligente, vom introduce viaţa în noi.

Şi cum natura este vie şi inteligentă, trebuie să fim extrem de atenţi şi respectuoşi cu ea, trebuie să ne-o apropiem purtând în noi un sentiment sfânt. Aïvanhov

 

Înţelepţii zâmbesc prin ochi

 

Care spun (şi care practică):

Umorul este un dar minunat al naturii. Ajută aspiranţii în marşul lor pe calea spirituală.

Îi depărtează deprimarea.

Te menţine optimist.

Aduce bucurie şi veselie.

Nu ar trebui să spui glume pe seama altora şi să le răneşti sentimentele.

Ar trebui să râzi într-un fel blând, delicat şi decent.

Ar trebui să renunţi la chicotirea prostească, hohotitul sau râsul zgomotos, indecent, nerafinat, făcut într-o manieră primitivă, deoarece împiedică progresul spiritual şi distruge liniştea minţii şi atitudinea generoasă serioasă.

 

Cuvintele înscrise de Dante pe frontispiciul Infernului său:

„Lăsaţi orice speranţă, voi care intraţi aici.”

 

„Bărbatul care a iubit o femeie şi apoi s-a îndepărtat de ea rămâne legat, nu atât de acea femeie, cât de iubirea descoperită în ea, pe care nu-i stă în putinţă să o renege”. Serge Moscovici

 

La crahul de pe Wall Street, în 1929, milionarii americani, ruinaţi, se aruncau de pe zgârie-nori.

Neînţelegerile dintr-un cuplu ar putea fi comparate cu o pernă pneumatică pe care tot încerci să o cufunzi în apă. Degeaba te străduieşti s-o împingi cât poţi mai adânc, se ridică dintr-o dată şi tot aşa, până te laşi păgubaş.

Yoghinii indieni: prin respectarea unui regim alimentar este f. posibil să reconstruieşti corpul omenesc, să reconstruieşti mintea umană, să recâştigi tinereţea pierdută, puterea şi frumuseţea.

Asemenea muzicii, o prezenţă feminină îndulceşte moravurile.

 

Azima se înmoaie în vin…

 

Atâta vreme cât nu ai pierdut convingerea nemuririi, nu ai nici un motiv să nu te simţi pe picior de egalitate cu patriarhii, profeţii şi regii. Iei parte la viaţa lor, îi faci să ia parte la viaţa ta: ca între nemuritori.

 

Copiii care pot rămâne cu amintiri plăcute din zilele de sărbătoare au noroc, căci amintirile lor se îmbogăţesc, precum buchetul vinului, o dată cu trecerea timpului.

În Biblie, nimeni nu este singur.

Ebraica se scrie de la dreapta la stânga.

„Fie ca, în fiecare generaţie, fiecare să se simtă, ca şi cum ar fi scăpat el însuşi din Egipt.” Haggada (lecturată la Paşti).

Se întâmplă mai multe lucruri în lumea psihică decât în cea fizică.

 

Un cristal de mister

 

O potcoavă găsită pe drum trebuie aruncată peste umăr, zice amicul Serge M. Iar la solniţa răsturnată, aruncă un pic de sare peste umărul stâng. Ţăranul depinde de animale mai mult decât depind animalele de el.

Tot Serj: Visele nerealizate ale părinţilor sunt tot ce au ei mai drag de transmis copiilor. Respectul cu care evreii îi înconjoară pe cei instruiţi şi dispreţul lor pentru cei neştiutori:

„Dramele nu se întâmplă pe lume decât din cauza celor ignoranţi.”

Un om neinstruit? Un necioplit. Îi lipseşte un supliment de graţie.

E asemenea celui care trece graniţa cu un paşaport fals.

Odinioară, copiii erau zidiţi de vii în poduri, ca să fie mai rezistente.

Dacă vrei să vindeci o rană e mai bine să nu pui degetul pe ea.

 

Gigi Călinescu era corist la biserică (sopran) şi a murit vineri, 12 martie 1965. Şi creştinismul a doborât zeii din Olimp.

 

Două picioare…

 

…sunt mai bune decât unul. Veţi spune că ştiaţi de mult timp acest lucru. Atunci, de ce vă lăsaţi mereu pe un singur picior, în loc să mergeţi?

Aceia care sunt sentimentali se lasă pe piciorul stâng (ei nu gândesc), iar intelectualii, pe piciorul drept (inima le este pustie).

Toţi sunt şchiopi!

De ce natura îl obligă pe om să înainteze mergând când pe piciorul stâng, când pe cel drept?

Răspunsul este simplu:

Omul trebuie să acţioneze în aceeaşi măsură cu inima şi cu intelectul: el trebuie să alterneze în atitudinea sa cele două principii (masculin şi feminin) şi să ştie în ce moment să schimbe polaritatea.

Toate greutăţile apar din neştiinţa omului de a merge pe ambele picioare.

A fost AÏV

Punct!

 

Cherchė la femme

 

Femeia nu are puteri în planul fizic, ci în domeniul subtil al emanaţiilor, fiindcă ea posedă un magnetism special sub formă de mici particule subtile ce se răspândesc din ea. De aceea, deseori bărbaţii spun despre femeie că este o vrăjitoare, o magiciană, o zână. (Aïvanhov)

 

Daa,

Femei magice, cu sânii lor abia acoperiţi de puf

Sau de mătăsuri!

Iar prostituatelee, ehee, îs trupurile acelea feminine, goale sub capoate, insensibile şi uzate.

Eehee!

Desfrâul lecturii.

A înainta spre libertate de-andoaselea.

Tornadă de sentimente şi de evenimente.

Roşeaţa toamnei!

 

O libertate extravagantă

 

Universul are 17 miliarde de ani. Şi mai bine…

O mie de miliarde galaxii (unele de o sută de milioane/miliarde de ani). 100 de civilizaţii. Cel puţin…

În România, până la 1940, existau 800 de comunişti. Şi, şii… 800.000 de evrei.

–       Ai văzut evreu miner sau agricultor?!

 

Freud şi-a dispreţuit tatăl pentru că-l văzuse ridicându-şi pălăria aruncată pe jos de un creştin.

Şi tot Freud, către sfârşitul vieţii, spunea că Moise era egiptean, iar nu evreu.

Michiduţă să vă cheptăne!

 

Ovidiu (exilat în Dobrogea cea barbară): „Mă simt sfârtecat; mi se pare că las în urmă propriul trup, un trup frânt, sfâşiat”. Hmm!

Un tânăr lipsit de simţul colectivităţii abia dacă este un individ. Un individ numit Céline, din anii cei hîzi ai războiului. Când, cu toţii, locui-vom într-un vis mai mare decât noi.

 

Zdrenţe de nori

 

Milton: „Cine arde o carte arde un om.”

 

Serge Moscovici: „Cărţile, nu sunt fiinţe umane, însă au ceva mai bun decât astea din urmă. Ştiu să se mişte, să ne ia în braţe, să ne spună ce dorim să auzim. Arareori se întâmplă să nu dai peste cartea de care ai nevoie la momentul potrivit, fără să o fi căutat în mod special, ca pe un prieten necunoscut.”

Omul cu carte nu cere nimic.

Întâmplările sunt colective, în vreme ce destinul este individual.

Pascal spunea că fericirea se află între pereţii propriei camere.

Într-un anume fel, putem spune că toate încercările vieţii sunt iluzii.

Şi când tăcerea se rupe, nu mai rămâne nimic de spus.

1. Mos.: Un prezent nevăzut, un viitor necunoscut şi un trecut nefolositor. La drept vorbind, asta-i soarta fiecăruia…

Viaţa cea mai oribilă cu putinţă rămâne totuşi viaţă.

Dacă vrei viaţa, pregăteşte-te de moarte.

Dacă vrei pacea, pregăteşte-te de război.

Solomon a zis: „Singurătatea lui Dumnezeu este cauza relelor pe pământ.”

Valéry (în Cimitirul marin): „Vântul se înalţă, să încercăm să trăim.” Dar Hölderlin?!

Cei fragezi sunt lesne de distrus.

 

Istoria poporului german: cauza bătăliilor câştigate şi a războaielor pierdute.

Rănile pe care ţi le face un prieten sunt o dovadă de afecţiune. Proverb.

 

Noaptea toţi…

 

…oamenii sunt egali. Serge Mosco.

Posedă în egală măsură acelaşi geniu al visului, văd peisaje pline de vrajă, demne de Matisse şi Van Gogh, oraşe şi catedrale de o frumuseţe perfectă. Inventează intrigi subtile şi o mulţime de personaje, demne de invidia lui Proust. Nenumărate sunt imaginile, ideile, dialogurile care se nasc şi se răsfrâng pe sub bolţile somnului.

 

În pădure la Adâncata s-a spânzurat un inginer de la „Avicola”, disponibilizat. Unde s-a ajuns?!

Mormânt din lat. monumentum.

Natura le face pe femei să uite de durerile naşterii, ca să vrea să nască din nou. Doar dăruirea de sine are valoare. Magazinul de cosmetice este în interior, zic yoghinii.

Şi tot ei: Universul este o grădină făcută pentru ca noi să ne putem plimba prin ea cu dragoste. Ea nu este făcută pentru a fi o sursă de ataşament, gelozie, ură şi frică. Acestea nu fac decât să ne distrugă starea de egalitate.

Abandonaţi toate dorinţele!

Dacă ceva se produce lăsaţi să se producă; dacă ceva se îndepărtează lăsaţi să se îndepărteze. Toate acestea sunt jocul lui Shiva.

Acesta nu este doar un simplu univers; el este imaginea lui Dumnezeu.

 

Cerul ne vorbeşte în fiecare zi

 

În India, înţelepţii au fost numiţi „nagui” (şerpi).

Blânzi ca porumbeii, înţelepţi ca şerpii. Şii…

Cum de ies oameni din oameni?, strigă Unamuno. O cufundare şi o revărsare a spiritului într-o veşnică rugăciune.

Sf. Filip: „Adevăratul rob al lui Dumnezeu nu cunoaşte altă patrie decât cerul.”

Cum de ies oameni din oameni?

Iberul: „Ciripitul păsărilor este o rugăciune şi încă una dintre cele mai pure, o rugăciune de mulţumire către Domnul care le îngăduie să se scalde în lumina Soarelui pe durata unei vieţi scurte, şi să se întoarcă apoi în ţărâna din care au ieşit.”

 

Matei 27, 3-5: Atunci Iuda, cel care L-a vândut, văzând că a fost osândit la moarte, căindu-se, a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat.

Iar ei au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.

Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat,

 

Unamuno: Nu e muzică mai măreaţă şi mai sublimă decât tăcerea, dar suntem prea slabi ca s-o înţelegem şi s-o simţim.

Cei care nu putem să ne cufundăm în tăcere şi să-i primim harul avem muzica, ea care este ca şi cuvântul tăcerii, fiindcă muzica ne revelează măreţia tăcerii şi nu ne dă flecăreală deşartă.

 

Eclesiast, 1,15: „Cei stricaţi greu se îndreaptă, iar numărul nebunilor e nesfârşit.”

Ave Maria, gratia pleno.

T.S. Eliot: „Aprilie este luna cea mai crudă, ea dă naştere liliacului ce ţâşneşte din pământ, ea amestecă amintiri şi dorinţe.”

Hrană poate fi pot fi încă: sunete. parfumuri. culori. sentimente. gânduri.

Este greu să te hrăneşti cu ele, dar este posibil.

 

Un evreu a publicat o carte de se cheamă „Mecanica femeilor”. Se poate şi aşa. Cum de mi-a scăpat!?

Ata ete! Geloşii văd totul acolo unde nu este nimic de văzut şi nu văd nimic acolo unde totul sare în ochi.

Sic!

 

Ochi căprui cu paiete verzi

 

Celan: „Moartea este un meşter din Germania, ochiul îi este albastru, locuieşte în propria-ţi casă şi te nimereşte”.

 

Serge: „S-ar fi zis că ochii erau făcuţi pentru a plânge în egală măsură ca şi pentru a vedea, şi era un blestem să rămâi fără lacrimi. Trecerea de la o civilizaţie a lacrimilor la una fără lacrimi le-a interzis plânsul, mai întâi bărbaţilor, apoi femeilor şi chiar copiilor. Acest amănunt exprimă în felul său faptul că umanitatea face progrese pe de-andoaselea, căci lacrimile sunt, ca şi limba sau munca, un lucru exclusiv omenesc.

Homo lacrimas este pe cale de dispariţie.

 

Timiditatea intimidează

 

Şii…

Stelele umplu cerul când se stinge soarele.

 

Unamuno: Femeia trebuie s-o ai ca şi cum n-ai avea-o. Şi bogăţiile, la fel.

Totul e să fii copt. Hamlet.

 

S.M.: Să-ţi pui viaţa în joc, nu ca un toreador în arenă, ci ca minerul care înaintează în zăcământul de sulf, înfruntând primejdia în tăcere.

Tristeţea de nevindecat care creşte pe ruinele anilor irosiţi…

Trebuie să-ţi cauţi fericirea, zise Pascal, între pereţii propriei camere.

 

Gigi (l-am cununat) mi-a zis că duminică a auzit cerbul boncăluind: „Aşa aveam un chef să ies cu puşca!”.

I-am zis că face crimă, iar eu – eu o las mai moale cu carnea.

El: „Şi eu plâng, după ce împuşc şi când belesc căprioara!

Da’ n-am încotro: Trebuie să mănânc!”

Mănânc şi plâng. Mănânc.

Vino iubito, aprinde-mi flacăra!

Come on Baby, light my fire.

 

 

Azi a murit Raisa Gorbaciov, filosof. Luni, 20 Răpciune 1999.

Anii trec, amintirile rămân.

Evreii coabitează cu românii de 1.000 de ani.

Oamenii sunt singurele fiinţe vii care au conştiinţa propriei morţi.

Nişte nemţi îmi povestiră, la Suceviţa, că doar oamenii, între toate speciile, sunt singurii care îşi îngroapă morţii!

 

Citesc.

Sunt mândru.

Mă gândesc că mi-am găsit, cât de cât făgaşul şi să mă adun spre reculegere şi înţelepţire. Şii…

Cineva, cald şi fizic, îmi pune atunci mâna pe spate. De două ori!

Am simţit-o concret, fizic, cald şi atât de prietenos!

M-am pus iute în genunchi şi am mulţumit la Icoana Sf. Maici. Mulţumind generos pentru Lumină şi Iubire.

 

Minunate plimbări!

 

Drumurile străluceau cu luciri reci, metalice.

Mergeau de-a lungul grădinilor pline de brazi prietenoşi, catifelaţi, aproape melodioşi.

În afară de lumina aurie şi fluidă a unui lan de grâu luminat până-n zare, în orele când cade roua, nu cunosc un alt peisaj mai nobil, mai grandios, decât un munte atins de razele amiezii sau ale înserării reverberate de zăpadă, umplând văgăunile cu umbre albăstrui. Ai vrea atunci să nu ştii nimic, să nu aştepţi nimic, decât somnul a tot ce vieţuieşte, până la hotarele orizontului. (Serge)

 

Cel mai bun dintre întăritoare e pământul solid sub picioare şi o colectivitate puternică. Dar…

Majoritatea oamenilor au destine mediocre.

Pascal (despre filosofie): „Dacă iei viaţa în zeflemea, trăieşti cu adevărat”. Şi gustul pentru derizoriu şi pentru plăcere, inerente caracterului românesc.

Auden: „În noi sălăşluiesc forţe pe care ne prefacem că le înţelegem”.

 

Fetele lui Lot şi-au îmbătat tatăl şi s-au culcat cu el.

Amândouă au rămas grele.

Femeia lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare.

 

Panseu (de) deştept. Oamenii sunt ca fructele: rişti să se strice, dacă nu-i „storci” la timp.

Nu-ţi risipi talentul în îndeletniciri fără legătură cu vocaţia ta. Omul este făcut să trăiască, nu să supravieţuiască.

Să nu acţionezi niciodată altfel decât îţi dictează inima.

Chit că, iată, poporul se află într-o stare de abandon.

Şi omeneasca, mult prea omeneasca lăcomie de onoruri şi privilegii.

 

Ştiu, istoria nu a fost niciodată plăcută la vedere.

Răul este totdeauna mai sigur decât binele.

Ferecată într-o izolare aristocratică, pacea coboară în mine.

„Îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr”, zice Picasso, în suave explozii de umoare. Apără-ţi nobila solitudine. Căci…

Există oameni care sunt, fără doar şi poate, buni din naştere.

Întreaga specie a pierdut secretul vieţuirii pe pământ.

 

Marx: „Oamenii îşi fac istoria, însă nu ştiu ce istorie fac.”

Iisus (amândoi evrei): „Iartă-i, că nu ştiu ce fac.”

Îţi trebuie mult timp ca să devii tânăr.

Iar dimineţile lente pot lesne deveni indolente.

 

Omul gândeşte, Dumnezeu râde

 

Nomina sunt numina.

Cuvintele sunt forţe.

Melancolia albăstrie a înserării. Şi voluptatea lentorii.

În faţa mea, marea încreţită de vânt.

Suntem educaţi de propriile noastre spaime. Aviditate aristocratică. Şi Dostoievski. Cel „vagabond în deşertul arzător şi jalnic al lumii.”

A da lovitura de copită, zice Hitler. Şi… pak: 22 Cireşar 1941, atac la Rusia.

În Beragavad Gita se spune: „O fiu al lui Kunti, impresiile generate de simţuri, împreună cu obiectele lor, care generează senzaţiile de căldură şi frig, plăcerea şi durerea au un început şi un sfârşit. Ele sunt trecătoare. Îndură-le cu curaj, o, Arjuna.”

Da!

So is.

„Trebuie să ne uzăm mai mult genunchii decât coatele”, zise iberul. Înapoi la inocenţa primitivă. Înapoi!

Care persoană luminată şi tobă de carte are credinţă?

„Împărăţia mea nu este din lumea aceasta” (Ioan, 18, 36)

Echilibrul vieţii se bazează pe polarizare. Dar…

Ce puţin se ocupă oamenii de ei înşişi şi câte nu născocesc ca să-şi piardă scurtul timp care ne-a fost acordat!

Miguel, Miguel!

Ce puţin se ocupă oamenii!

A zis el bine ce-a zis, scriitorul orb (ca Borges, ca Teofil Pârâian) Homer: Zeii urzesc şi săvârşesc nimicirea oamenilor pentru ca viitorimea să aibă ce cânta.

 

Prea de tot!

 

Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt. Romani, 14, 7.

Iar Duhul, frate geamăn cu Harul, îmbie şi învie cu mişcări simple, naive, copilăreşti. Doar natura impetuoasă gândeşte mult şi vorbeşte mult. Harul cuvântează puţin, pentru că e sensibil, paşnic şi recules lăuntric. Pacea este în contemplaţie. În acţiune, războiul. Toma Geamănul a avut nevoie să-şi pună degetul în rănile cuielor şi mâna în coasta lui Iisus ca să creadă că El a înviat şi că e în faţa lui.

Hotărât, Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură.

Trebuie credinţă, credinţă robustă, credinţă de nestrămutat.

Caută credinţa în smerenie şi rugă continuă.

Fă-te demn de adoraţie. Eşti demn de adoraţie. Eşti cel mai bogat. Nu mai fi atât de prietenos cu simţurile.

Veghează şi te roagă. Menţine întotdeauna o minte echilibrată!

O minte calmă! Căci doar cel care îşi controlează mintea devine, cu adevărat, ferice şi liber. Fii vesel şi fericit. Trăieşte doar pentru a fi o binecuvântare pentru ceilalţi.

Înţelepţii spun că totalitatea plăcerilor lumii întregi nu înseamnă nimic în comparaţie cu fericirea provenită din rugăciune, meditaţie şi contemplare. Prea mult efort fizic (şi psihic). Prea multă cleveteală / logoree. Prea multă crăpelniţă şi udeală. Prea multe mujeres y personas non deseades.

Prea de tot!

 

Şarpele este hipnotizat de cântecul îmblânzitorului.

Răbdare, răbdare, răbdare, clama egumenul Ilie.

Răbdare. Perseverenţă. Milă. Iubire şi iertare.

E de-ajuns!

Şi vei accede la o inimă nouă, minte nouă, senzaţii şi percepţii noi, sentimente noi, gândire şi purtare gantz.

Toată vietatea are nevoie de dragoste.

Meditând, devii mai bun.

Gândind, devii mai învăţat.

 

Niţel sex

 

500 de milioane spermatozoizi înoată în fiecare 7 grame de spermă (cam de două ori populaţia SUA); asta, doar la o singură ejaculatio. Bărbatul (obişnuit) elimină cam 20 l de fluid seminal în viaţă (1,5 trilioane de spermatozoizi).

Singura formă de sex care profită de toate cele 3 simţuri este sexul oral. Nici o altă formă de sexualitate nu stârneşte reflexele sexuale şi nu aţâţă o persoană pentru maxima plăcere aşa cum o face sexul… bucal.

Atunci când o femeie stimulează oral un penis, îşi îmbogăţeşte experienţa sexuală într-un mod de neegalat. Ea simte aroma, gustul, atingerea şi vede orgasmul.

 

O zicală veche italiană vorbeşte cam aşa: „Nu eşti bărbat adevărat dacă nu ai făcut sex într-un copac, sub apă sau cu un soţ gelos care bate la uşă.”

 

Dacă se suflă în vagin, se poate inflama dramatic şi poate împinge aerul în uter. Dacă acel aer pătrunde în venele uterului, femeia poate muri subit. Este rar, dar s-a întâmplat.

(Similar şi la bărbaţi).

 

Poziţia misionarului este probabil cel mai prost mod de a ajunge la un orgasm cu adevărat extraordinar.

 

Rutina este duşmanul satisfacţiei sexuale.

 

Vaginul şi ochiul se curăţă singure.

 

Dumnezeu urăşte păcatul şi-l iubeşte pe păcătos.

 

Impotenţa: un penis în grevă; un penis care nu face ce i se spune. Ca şi cum ai încerca să deschizi un lacăt c-un tăiţel ud.

 

Menstruaţia: plânsul uterului dezamăgit.

 

În timpul actului sexual penisul câinelui este prins în vaginul femeii. Indiferent cât de repede ar ejacula (şi câinele face asta f. repede), câinele rămâne acolo până când partenera lui este satisfăcută. Aşaa, Daa!

 

Chacun à son goût…

 

(Biblia: dr. David Reuben)

 

Fii tu însuţi

 

…şi, cum eşti nimic,

fii nimic şi lasă-te să te pierzi în mâinile Domnului.

 

Pe cât se desprinde omul de sine însuşi şi de ataşamentul său faţă de lucruri, pe-atâta, dar nici mai mult nici mai puţin, intră în el Dumnezeu cu toată bogăţia sa, căci Dumnezeu trăieşte în tine în măsura în care tu mori pentru tine însuţi.

(Das geistliche Leben, p. 221)

Qui plasmasti me, miserere mi.

Tu care m-ai creat, miluieşte-mă.

Sf. Chiril îşi începea cateheza cu aceste cuvinte: „Rădăcina oricărei fapte bune este nădejdea în înviere.”

 

În articolul „Morala dlui Sadoveanu”, H. Sanielevici îşi propune să demonstreze că opera scriitorului ar fi profund imorală, datorită faptului că în toate lucrările sale se elogiază beţia, adulterul, bătaia, prostituţia, omorul etc.

 

1. Davidescu a scris un studiu ce se cheamă: „Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderenţa lui la spiritul românesc”.

„Multă durere sub glumele lui”, zice Vlahuţă despre Caragiale.

„Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”.

 

Griuţa

 

„Griuţa, Griuţa!”, aşa mă trezesc, murmurând.

Şi, uite, chiar în vreme ce scriu, toarce de mama focului şi îşi amenajează teren în poala mea, zgrepţănând plăcut cu lăbuţele din faţă.

 

De când m-am sculat, mi-a tot ţinut calea, cu dragul ei, cu motoraşul ei în ralenti.

Mi-i aşa dragă!

Şi, printre ea, ea acu în braţele mele, pe picioarele mele, în poala mea torcând – îmi fac şi eu ruga şi exerciţiile de primenire a respiraţiei.

E aşa de dulce, Griuţa!

O strâng şi-o pup tot.

Cântă în poala mea!

Şi când n-o mai mângâi, şi când n-o mai scarpin sub bărbiţă (unde-i place, place), (îşi) ridică căpşorul şi se uită f. mirată la mine: Daa’, ce faci?!, nu mă mai mângâi?!!

Şi scoate din gâtlejor mieunat stins şi călduros.

Se miră!

Cum, e ceva mai important decât să mă drăgăleşti pe minee?!

În stânga, ţin „Gânduri pentruu fiecare zi”, de Omraam Mickael Aïvanhov (şi am ajuns astăzi la ziua de 10 Brumărel), iar în dreapta, cu pix negru, îmi fac însemnări în caiet.

Şi mai sar la gâţii ei ţi-o ţuc înfocat, şi ea se uită şi mai vrea şi dă uşor „sonorul” mai tare!

„Nu poţi separa nuca de coajă, dar natura ştie cum s-o facă: ea lasă fructul să se coacă, coaja se desface de la sine şi cade. Această separaţie este simbolul maturităţii.

Copilul se află în pântecele mamei sale, el nu poate fi scos prematur de aici…”

S-a cuibărit de tot pisica în poala mea: bine-merci!

 

Nu o dată în istorie, un grup de femei hotărâte a oprit o armată duşmănoasă doar aliniindu-se în faţa acesteia şi ridicându-şi fustele. Fără… chiloţi!

Are dreptate reclama zbanghie: „Chiloţii noştri s-ar putea să nu fie cel mai bun lucru din lume. Dar stau lângă cel mai bun lucru din lume!”

Sic!

 

Moşule

 

Iau pisica în braţe şi o duc spre coş.

Stă o ţâră. Nu-i convine. Se dă jos. Se spală, două-trei minute Şii – ţuşti: în braţele mele!

Şi toarce şi toarce cu un „sonor” cald ca focul din soba cu lemne!

Mi-i aşa dragă!

M-a înveselit, poznaşa.

Îi place atât de mult, că fornăie ca un cal.

O mângâi şi, iar, îi place aşa de mult că înfinge discret unghiuţele în cărniţa mâinilor mele.

Musai că vom face o expoziţie de pisici! La Casa Culturii. Ideea m-a „muncit” tot timpul.

De la torsul fornăit de cal şi de la cel în ralenti de maşinuţă a trecut de-a binelea în altă treaptă de viteză şi de negrăit răsfăţ: Şuieră!

Iar acu, nu!, urcă şi şade pe mâna cu care lucrez!

Şi se spală: nevoie mică / nevoie mare.

E miezul nopţii.

 

A spicui. Dintr-o carte de profil…

Târfele sunt menţionate în Biblie de 44 de ori.

Prostituatele şi aţâţătoarele  – de 53 de ori.

Bordelurile, de 8 ori.

Evreii (antici) au fost primii care au condamnat curvele (prostituatele străine erau tolerate).

La chinezi, greci şi sirieni, prostituţia era considerată o chemare nobilă şi avea un rol în multe ceremonii religioase.

Aproape orice templu îşi avea propriile prostituate oficiale; actul sexual cu ele (pentru o mică plată) era considerat o formă de venerare. Multe din ele erau voluntare, în sensul că lucrau doar un an, donând templului toate fondurile provenite din munca lor. Această formă de prostituţie era considerată echivalentul misionariatului modern şi aducea mari recompense religioase. Când li se termina stagiul, prostituatele temporare se întorceau acasă la soţii şi la familiile lor cu prestigiul mult sporit…

Chiar şi în Evul Mediu prostituţia era acceptată ca mod de viaţă, iar prostituatele mai elegante se mişcau liber în înalta societate. Sub numele eufemistic de „curtezane”, se cuplau chiar şi cu cei de sânge regal. În clasele de jos, viaţa prostituatelor era mai grea, dar nu neapărat lipsită de respectabilitate…

„Activitatea” pe care bărbaţii o vor cel mai adesea de la prostituate era / este felaţia. Cel puţin 75% din clienţi vor să li se sugăăă…

Doar bărbaţii care nu au parte de felatio acasă, se duc hai-hui, în oraş. Şi asta menţine active mii de prostituate. (v. şi Dr. David Reuben, „Tot ce ai vrut..”, Ed. Curtea Veche).

 

Cele 5 învelişuri…

 

Swami Sivananda: Cele 5 învelişuri ale corpului uman sunt: învelişul alimentar, învelişul vital, învelişul mental, cel intelectual şi cel al fericirii.

Va trebui să străpungi aceste 5 învelişuri dacă doreşti să-L priveşti pe Dumnezeu în faţă.

 

Cum se regenerează ele?! Simplu: Prin adoraţie. Rugăciune. Înţelepciune. Acţiune. Meditaţie. Aşa că:

Citeşte. Bea din Fântâna înţelepciunii. Şi, cândva, vei deveni fericit. Paşnic. Nemuritor.

Răul este un lanţ de fier.

Binele este un lanţ de aur. Acum e drept: şi unul, şi altul tot un lanţ este.

Când albina suge mierea, Domnul mănâncă o dată cu ea.

„Noi călătorim în lumea asta asemănător omului urmărit de poliţie şi de aceea percepem numai o neînsemnată parte din frumuseţile ei”. S.V.

Singurul care posedă însuşirea de a simţi realitatea profundă a lucrurilor este Sufletul.

 

„Soarta mea a fost să exprim, să dau greş, să pierd, să o iau din nou de la capăt. Ţelurile strădaniilor mele: să opun scepticismul, critica şi agitaţia politică oricăror tendinţe de liniştire, promisiuni de siguranţă sau manipulări ale conştiinţei”. Günter Grass, scriitor de stânga, ; gravor, sculptor, desenator, grafician; n. 16 oct. 1927.

 

Er. Pound: „Nu crede niciun cuvânt din ce-ţi va spune cineva care nu a scris în viaţa sa măcar un vers valabil.”

 

De îndată ce vom spune „eu”, am şi nimerit în cătuşe.

 

Iepurii angora produc mai multă lână dacă sunt mângâiaţi.

 

Torţionarii (securişti) aveau leafă de 5.000 – 6.000 de lei, când în România retribuţia medie se oprea la doar câteva sute de lei.

 

Swami Vivekananda: „Vulturul planează sus, în cer, dar privirea lui este necontenit aţintită asupra stârvului de jos, de pe pământ.”

 

Fiecare acţiune ce tinde spre ignoranţă este un păcat.

Hinduşii spun: „Cunoaşterea care se bazează numai pe cărţi sau banii aflaţi în mâinile altora sunt egale cu lipsa banilor şi a cunoaşterii”

 

Sofia Loren este copil din flori.

Aşa cum George Călinescu este copil de servitoare.

Ca şi Sadoveanu. Şii…

Este mai bine să mori în căutarea lui Dumnezeu, decât să mori ca un câine, care nu doreşte nimic în afară de un hoit. S.V.

 

Ninge apătos.

Un cer covârşit de stele.

Oraşul deşert.

Ne-am simplificat mult.

Cât îmi plac dealurile acestea pentru impasibilitatea lor, pentru înţelegerea lor cu cerul!

 

Îl mai ţineţi minte pe J.R. ăla din Dallas, simpatica secătură a familiei Ewing?! Ei bine, aflaţi că, în viaţa domestică, a vieţuit amiabil cu o femeie urâtă preţ de vreo jumătate de veac, hîî!

 

Swami Vivekananda: „Euharistia este o rămăşiţă a obiceiului antic, răspândit printre triburile popoarelor sălbatice, care îşi omorau adesea conducătorii şi le devorau carnea cu scopul de a-şi însuşi calităţile cu care erau înzestraţi aceştia.

Ei îşi închipuiau că facultăţile care îi făceau pe conducătorii lor neînfricaţi şi înţelepţi vor trece în ei şi, în loc ca ele să fie un bun numai al unui singur om, vor reda vitejia şi înţelepciunea întregului trib.”

 

Nu consumaţi cuvintele, tăceţi!

 

Radu Petrescu: Să scrii e ca şi când o undă te cuprinde, te dizolvă şi te ia cu ea şi te poartă sus, către un cer de lumină şi muzici pentru ca după o goană ameţitoare să te arunce ţie însuţi, ruşinat de a fi fost aproape de zei.

 

Montaigne: „O mai mare deosebire e între cutare şi cutare om, decât între cutare animal şi cutare om”. Omul este mai presus de ele. Eseistul e un singuratic şi, ca atare, iubeşte animalele.

–       Quelle est la différence entre la femme et l’ enfant?

–       L’ enfant reçoit du chocolat; la femme, des chocs aulit.

–       La différence entre l’ homme et la femme?

–       La différence entre!

 

De ce nu pleacă lumea asta la ţară, lângă oi şi albine?

Femeile sunt ofilite, stridente, murdare, inanimate; bărbaţii, obosiţi, privesc vag. O mulţime uniformă, de asfalt şi de carton.

Pomii înşişi arată piperniciţi, nici un deget nu trece înfiorat pe lira lor uscată. R.P.

 

Cuando cabeza chica se calienta, cabeza grande ya no piensa / Când căpşorul (cel mic) se încălzeşte (se… scoală!), fârtatele cel mare (căpăţâna… tradiţională) deja nu mai gândeşte.

„Tinereţe, mândră floare, / eşti ca apa, trecătoare…”

Cele cinci culori te pot orbi.

Cele cinci sunete te pot surzi.

Cele cinci gusturi te pot ghiftui.

Goana, vânarea te pot sminti.

Şi-al lor nesaţ n-o să-ţi dea pace.

De aceea, zic, omule sagace,

Alege ochiul lăuntric, nu văzul de zi

 

(M. Eliade considera acest „cântecel” intitulat Dao de jing „cel mai profund şi mai enigmatic text din literatura chineză” – v. „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1992, vol. II, p. 28).

Iar culmea filosofiei (elenice) – gnâthi seautón, din templul de la Delfi.

 

Marţial: Nu te teme de ultima zi, dar nici n-o dori.

Ata ete: Anii trec, amintirile rămân.

 

Amantes amentes

 

Eu mă bucur de mine.

Austerităţile distrug impurităţile.

Pe o tablă neagră scrii cu o cretă albă.

Dacă pătrunzi în interior vei deveni (un) dumnezeu. Iar tu ar trebui să te bucuri, chipul tău este tot al lui Dumnezeu.

Va trebui să îţi asculţi inima, tu care îţi întorci faţa spre pădure. Când plecase în căutarea unei păsări. Kafka.

Amantes amentes / Amanţii sunt nebuni.

Când cineva te insultă, să nu îi răspunzi decât după 24 de ore.

 

Omul, un animal creator de poveşti

 

Viaţa este o poveste despre eternitatea tăcerii şi a existenţei.

O colivie plecase în căutarea unei păsări.

Proust: „Credem că ştim exact lucrurile şi ce gândesc oamenii, pentru simplul motiv că nu ne pasă. Dar de îndată ce avem dorinţa de a afla asemenea gelosului, ne trezim într-un Kalidoscop vertiginos din care nu mai înţelegem nimic…

Degeaba o ţineam pe Albertine pe genunchi, degeaba îi luasem capul în mâini, degeaba o mângâiam şi îmi petreceam mâinile peste trupul ei, aşa cum aş fi sucit şi răsucit o piatră ce închide în ea toată sarea oceanelor străvechi şi raza unei stele, simţeam că nu ating decât găoacea unei fiinţe care pe dinăuntru atinge infinitul.”

 

Noua dezordine amoroasă: Sentimentalitatea este prostească, inocenţa, un cuvânt care trebuie înţeles în contextul prostiei. În vechime, turnurile, piramidele, lumânările, bornele de pe şosele şi chiar pomii aveau semnificaţia de falus! Sic!

Bref, te iubesc. Adică: jubilaţie, anxietate, alergie, omagiu.

Dorinţele (mele, tele) convalescente. Dragostea e insomnie. Şi o violenţă a reciprocităţii. Amor reservata, asceză erotică difuză.

 

Sartre, L’ Etre et le Néant: „Există bărbaţi care mor fără a fi – în afara unor fulguante şi înspăimântătoare iluminări – bănuit ce este celălalt.”

Aţa, firul şi copilul.

Popoarele fericite sunt lipsite de istorie.

Henry Miller: „Viaţa ca un intestin gros.”

Umberto Eco: „E prea multă informaţie, învăţaţi s-o decimaţi.”

 

Cioran: Viaţa nu e suportabilă fără o doză de cinism.

Nu te vei putea vindeca decât dacă-ţi recapeţi surâsul şi un aer de oarecare nepăsare.

 

„Aseară am băut – cu extrem de mare plăcere –, o băutură divină puţin cam tare pentru mine: ţuică.”

(Cioran, 22 sep. 1980)

 

Să vă schimbaţi partenera la fiecare solicitare a dorinţelor. Să combinaţi escapada şi fidelitatea: să vă salvaţi cuplul şi, în acelaşi timp, să vă scuturaţi de monotonia lui prin scurte şi furişate inhalaţii de aer proaspăt…

Dorinţa de alternanţă, pentru cei ce vor să scape de tirania cuplului fără să-l primejduiască. Ordine şi dezordine. Amoroasă.

 

Daa! Cangurul are un penis dublu: unul pentru zilele de lucru şi unul pentru zilele de sărbătoare. Dar şi şarpele are două penisuri! Şi-şi leapădă pielea, anual. Ca cerbii, coarnele. Iar balena are un penis lung de 6 picioare (în… repaos!).

 

Nicolae Balotă (7 ani de închisoare, plus alţi doi domiciliu forţat):

„Închisoarea mi-a dat cele mai înalte clipe de fericire din viaţa mea… Puşcăria a fost experienţa mare şi benefică a vieţii mele. Tot ce ştiu despre oameni se datorează nu sutelor, miilor, de volume pe care le-am citit, cât experienţei aceleia, deşi am trăit fără cărţi, dar printre Oameni! „Cunoscându-le şi bunele, şi relele. Mai mult bunele…”

(Similar vorbesc despre detenţie şi Gorki („universităţile mele”), şi N. Steinhardt („Jurnalul fericirii…”).

 

Le bel aujourd’ hui!

 

1. Miller: „Dumnezeule sfinte!

Ce am devenit? Cu ce drept, oameni buni, îmi bulversaţi viaţa, îmi răpiţi timpul, îmi intraţi în suflet, îmi sugeţi gândurile, mă folosiţi drept companionul, confidentul şi biroul vostru de informaţii? Drept cine mă luaţi?…

Sunt un bărbat care-şi doreşte o viaţă eroică şi vrea să facă lumea mai uşor de suportat în proprii ei ochi. Dacă, în unele momente de slăbiciune, de relaxare, de nevoie, îmi ies din sărite  – o frântură de mânie domină în cuvinte – un vis înfocat, înveşmântat în imagini – ei bine, acceptaţi sau nu – dar lăsaţi-mă în pace!

Sunt un om liber şi am nevoie de libertatea mea.

Am nevoie să fiu singur.

Am nevoie să reflectez la remuşcările şi disperarea mea în singurătate. Am nevoie de soare şi de caldarâmul străzilor, neîntovărăşit, fără nici o conversaţie, faţă-n faţă cu mine, însoţit doar de muzica sufletului meu. Ce vreţi de la mine? Când am ceva de spus, o spun în scris. Când am ceva de dat, dau. Curiozitatea voastră bolnăvicioasă îmi întoarce stomacul pe dos! Complimentele voastre mă umilesc! Ceaiul vostru mă otrăveşte! Nu datorez nimănui nimic. Aş fi răspunzător doar în faţa lui Dumnezeu – dacă El ar exista!” (p. 72-73, „Tropicul Cancerului”)…

„Tot ce vreau de la viaţă e să-mi dea nişte cărţi, nişte vise şi nişte pizde”, p. 107.

 

Te gândeşti la tot misterul sexului şi pe urmă descoperi că nu e nimic, că nu e decât un gol, o gaură. N-ar fi nostim să găseşti înăuntru o muzicuţă… sau un calendar?

Dar nu e nimic acolo, absolut nimic. E dezgustător. Mă adusese în pragul nebuniei…

Poţi să te alegi cu ceva dintr-o carte, fie şi dintr-o carte proastă… dar o crăpătură între picioare, e curată pierdere de vreme… (p. 147). Părul de la pizdă o face să pară ceva misterios.

 

Avocaţii, popii, doctorii, politicienii, ziariştii – ăştia sunt şarlatanii care simt pulsul lumii. O atmosferă constantă de calamitate.

E formidabil!

 

1. Miller:Parisul e ca o curvă. De la distanţă pare răpitoare, abia aştepţi s-o strângi în braţe. Iar peste câteva minute, te simţipustiit şi dezgustat de tine însuţi. Ai impresia că ai fost dus de nas.

 

Preşedintele Kennedy: „Presa trebuie să vegheze ca puterea să nu devină arogantă.”

 

Orice profesie este o conspiraţie împotriva diletanţilor.

 

Matematicianul Grigore Moisil: Limba română s-a format prin folosirea greşită a Latinei.

 

1. Miller (doctor în filosofie al Universităţii Columbia):Orice om cu burta plină de clasici e un inamic al rasei umane;p. 287

 

Izbânzi şi dobânzi

 

Fă-mă, Doamne să mor ca să ştiu şi eu despre ce-i vorba.

1. Miller: „Dacă ai avea ceva mai multă încredere în tine, ai putea fi cel mai mare om din lumea de azi. Nici măcar nu-i musai să fii scriitor. Din câte îmi dau eu seama, ai putea ajunge un al doilea Iisus Hristos. Nu râde… vorbesc serios. Habar n-ai de propriile tale posibilităţi… eşti orb la orice în afară de dorinţele tale. Nu ştii ce vrei. Nu ştii pentru că nu stai niciodată să te gândeşti. Îi laşi pe toţi să se folosească de tine: Eşti un imbecil, un idiot.

Dacă eu aş avea a 10-a parte din ce ai tu, aş întoarce lumea pe dos.”

 

Izbânzi şi dobânzi.

Frumoasă şi mănoasă.

O treime din viaţă sforăim ca nişte şobolani beţi.

O noapte smălţuită de stele

 

Respirăm primejdie şi catastrofă.

Lipăitul apelor negre ale morţii.

Pintenii foamei.

Întotdeauna se găseşte cineva care să aibă grijă de un mort.

Să fii uman doar în mod terestru, ca o plantă, un vierme sau un pârâu.

 

S-a descompus, golit de lumină şi de piatră, variabil ca o moleculă, durabil ca atomul, lipsit de inimă ca însuşi pământul.

Fă-mă, Doamne, să mor ca să ştiu şi eu despre ce-i vorba.

 

Lucid ca un nasture

 

Nimicuri şi aiureli, leşia gândurilor, rumeguşul minţii.

Hai să rupi carnea de pe mine.

Stres, oboseală, carenţe alimentare.

Gol de sânge ca un peşte.

Alunecos ca mucii.

Un cur cu zvâc.

Locul e pur şi simplu tapetat cu sex.

 

H.M.: Lumea e împărţită în 3 părţi, dintre care două sunt chiftele de carne şi spaghete şi a treia – un gigantic şancru sifilitic. Înaltă formă de demenţă.

 

Din momentul în care eşti dat la şcoală, eşti pierdut, ai senzaţia că ţi s-a pus un ştreang de gât. P. 149, „Tropicul capricornului”.

 

Wittgenstein (ultima frază din Tractatus logico-philosophicus): „Despre cele după care nu te poţi da în vânt trebuie să taci.”

 

Sâmbătă, 21 martie 1998, după ora 09.

Râd că mi-a dispărut ghiulul de aur (dăruit de L. la o zi a mea de „Sâmedru”, acu 2 ani) din dormitor. Voi face severe investigaţii.

 

Premieră. Asnoapte visai – şi era prima oară, când aveam un băieţel de 3– 4 ani, al meu, luat în braţe, drăgălit.

 

Afară ninge, iar! Ca lumea…

 

Îmi pare că lumea speculează inocenţa mea, confundată ades cu tâmpenia,

dacă eram mai hoţ mergeam în Spania.

dacă eram mai hoţ aveam gospodăria de la D.,

dacă eram mai hoţ aveam mai mulţi bani.

Duceţi-vă dracului!

Nu mă luaţi de prost că nici eu nu vă iau dă dăştepţi!

 

Pasărea dodo…

 

…îşi îngroapă capul în nisip şi fluieră prin gaura fundului. În 7 zile de erecţie, plus o splendidă pereche de coaie albastre.

 

H.M.: „Viaţa se scurge pe lângă vintre.

Zac ca o şuncă iluminată dintr-o vitrină, aşteptând să cadă satârul.”

 

Am învăţat să nu aştept ca victima să moară, ci să mă înfrupt din ea în timp ce-mi vorbea. Adeseori, când mă ridicam de la un ospăţ neterminat, constatam că nimic nu se compară cu un vechi prieten lipsit de un braţ sau de un picior.

 

Şi cea mai uşoară briză poate înfiora o pădure întreagă.

 

Mi-a luat-o în gură şi a început să mi-o dezmierde cu limba.

Vedeam stele…

 

Rufele murdare sunt curăţate de mâini iubitoare.

„Dacă mi s-ar oferi şansa de a fi Dumnezeu, aş respinge-o. Cel mai minunat prilej pe care ţi-l oferă viaţa este acela de a fi om. Cuprinde întregul univers. Include cunoaşterea morţii, care nu-i place nici măcar lui Dumnezeu”. H.M.

 

Miller, dragul: „Noaptea în care m-am aşezat să citesc pentru prima dată din Dostoievski a constituit unul din cele mai importante evenimente din viaţa mea, poate chiar mai important decât prima mea iubire. Mi-a schimbat faţa lumii…

Prima înghiţitură din Dostoievski, din momentul în care am plonjat în Dostoievski am devenit definitiv, irevocabil, fundamental aiurit…

Suferinţele omeneşti obişnuite, geloziile omeneşti, ambiţiile omeneşti cotidiene erau rahat”.

 

Lunaticii sunt în majoritate bărbaţi. Nebuni de: suferinţă, ruşine, dragoste, boală, năluciri.

 

Woody Allen: Nu da ascultare la ceea ce îţi spun profesorii. Priveşte-i numai, încearcă să ghiceşti cam ce ar vrea să zică mutrele lor şi vei afla cu ce se mănâncă viaţa…

Să terminăm odată pentru totdeauna cu cultura.

–       Aţi studiat regia la universitate?

–       Nu, nu am studiat nimic prin şcoli, mai degrabă ele, şcolile, m-au studiat pe mine.

 

Ellis Winward şi Prof. Michael Soule, „Limitele mortalităţii”, New Jersey, 1993: „Un om obişnuit, cu greutate şi condiţie fizică medie, care ţine un post total – adică un post în timpul căruia refuză atât să mănânce, cât şi să bea – nu se poate să trăiască mai mult de 30 de zile sau să fie conştient mai mult de 25 de zile. El n-ar putea să reziste în cele 40 de zile descrise în textele religioase – afară, bineînţeles, de cazul în care ar avea parte de ajutor divin. Istoria nu înregistrează însă nici o intervenţie de acest gen, iar medicina o exclude.”

 

Rânza morţii

 

Show, Miller băiatul!

 

În groapa neagră a sexului valsa ca un şoarece domesticit.

Câteodată e plăcut să fii cordită de cineva pe care nu-l cunoşti deloc.

Îmi vârâsem în ea trei degete care se învârteau ca nişte mosorele bete.

Îmi scotea penisul din pantaloni şi îl ţinea în mâini ca pe o pasăre.

Bărbaţilor le place să se fută şi femeilor la fel.

Asta nu face rău nimănui.

E îngrozitor să te fuţi tot timpul cu acelaşi bărbat.

 

Nimic nu se realizează prin sudoare şi trudă.

Aproape tot din ceea ce se numeşte viaţă nu-i decât insomnie, un chin, pentru că noi am pierdut deprinderea de a dormi.

Nu ştim să lăsăm lucrurile să meargă de la sine.

 

Meister Eckhart: „Am, într-adevăr, nevoie de Dumnezeu, dar şi Dumnezeu are nevoie de mine.”

 

Seniorii feudali îşi adjudecau fecioria slujnicelor.

 

Emil Cioran: „Fug de orice răspundere, numai pentru a nu fi prins în mreji străine sensului meu secret şi esenţelor dureroase cărora mă închin. De aceea viaţa mea e neinteresantă, negeneroasă, stearpă biografic.

Atât am iubit singurătatea şi egoismele melancoliei, încât am înşelat toate afecţiunile şi prieteniile ce s-au învârtit în jurul meu.”

Când cineva te insultă, să nu îi răspunzi decât după ce au trecut 24 de ore.

 

Regatul Domnului este înăuntrul tău

 

În fiecare zi, la ora 5, Kant obişnuia să stea la fereastră şi să privească cerul.

Vecinul plantă nişte copaci acolo. Kant se îmbolnăvi. Doctorii nu i-au găsit nicio boală. Filosoful era sănătos tun.

Servitorul a spus: „Nu vă îngrijoraţi. Ştiu care este motivul pentru care se simte bolnav. Copacii din faţa ferestrei îi astupă priveliştea. Acum nu mai poate merge la fereastră să privească cerul.”

În cele din urmă, vecinul a fost convins să taie copacii şi imediat!, boala a dispărut şi Kant şi-a revenit.

 

Tot ce poate fi dorit este lumesc.

Renunţă la orice dorinţă.

Iluminarea apare doar în clipa în care nu mai există dorinţă.

Iluminarea e culma la care ajunge o inimă iubitoare.

Ai observat grădina?

Aduci bălegar şi îl împrăştii pe pământ, însă cu timpul acesta dispare în pământ: acum s-a transformat în frumuseţea florilor, într-o multitudine de parfumuri şi culori.

Decojeşte ceapa până la miez.

Nu condamna, nu reprima.

Transformă.

Şi-o să vezi cum iarba creşte. Bunătatea. Iubirea. Compasiunea (mai nou, i se spune empatie).

 

Departajare yoghină.

Mintea masculină. Intelectuală. Raţională. Mai apropiată de cap.

Mintea feminină. Naturală. Iraţională. Deschisă. Mai apropiată de inimă.

 

Aşa beau tantricii buni…

 

Adevăraţii maeştri (siddha) – Marpa, Milarepa, Naropa, Tilopa – toţi obişnuiau să bea, dar niciodată nu se îmbătau.

Never. Nunca. Jamais.

Considerau că aceasta este o metodă de verificare a stării de luciditate: trebuie să îţi măreşti cantitatea de alcool, să te obişnuieşti cu el, dar să rămâi conştient. Mai întâi, o lingură, rămâi conştient; apoi două, după aceea trei şi… goleşti toată sticla! Eşti atât de lucid încât conştiinţa nu ţi se mai tulbură deloc.

Acesta este un test secret şi o creştere: ajungi la o asemenea cristalizare a conştiinţei încât chiar dacă întregul corp este plin de alcool el nu te va afecta.

Printr-un astfel de test, unii adepţi tantrici consideră că este transcens corpul.

Maeştrii din vechime consumau alcool. În Tantra este permis consumul tuturor alimentelor şi băuturilor interzise în alte practici spirituale. Unui tantric i se permite să bea, să facă sex…

Este permisă băutura, dar fără să te îmbeţi…

Gurdjieff (Maestru tantric) obişnuia să bea extrem de mult, nici măcar nu îţi poţi închipui – dar nu devenea niciodată inconştient, nu se îmbăta.

(v. şi Patanjali / Yoga Sutra, Ştiinţa Sufletului, comentată de OSHO, Ed. Ram, 1998).

 

Fiecare clipă este o minune

 

Lao Tzu: „Fii pasiv. Aşteaptă, ai răbdare. Nu te grăbi. Şi nu fi agresiv.”

Meditaţia lui Lao Tzu şi contemplaţia lui Buddha. Asta e calea. Aci e tot şpilul. Şi OSHO, uite:

 

Acum, eşti orb.

Florile înfloresc – tu nu le vezi.

Copiii râd, tu nu îi auzi.

Râurile cântă, eşti complet surd.

Stelele dansează, eşti orb.

Ar trebui să te bucuri. Chipul tău este tot al lui Dumnezeu.

Bucură-te de tot, dar nu te agăţa de nimic.

Viaţa este un mister, nu o problemă.

Trăieşte clipă de clipă şi Întregul va avea grijă de toate.

 

Ţigani de mătase

 

Papa şi-a pierdut ghiulul. Şi eu! D.B.

Politica este goană după putere.

Doar rămâi atent şi priveşte.

În reviste „paranormale” se spune cam aşa: Geniile au fost concepute înainte sau după Postul Mare al Sf. Paşti. 70% din cei „făcuţi” în timpul Postului devin sinucigaşi; iar 82%, criminali!

 

În Bostar (India) există o comunitate în centrul satului unde sunt aduşi copiii de peste 12 ani. Fiecare băiat se culcă cu fiecare fată. Şi invers. Dar asta, doar 3 zile, apoi hotărăsc cum să se căsătorească. Şi, după nuntă, niciodată, nu se întâmplă vreun adulter.

 

„Doamne, ador să fiu bătrână şi necăsătorită! Scăpată pentru totdeauna de chinurile provocate de dragoste şi sex” – notează în jurnalul ei scriitoarea australiană Helen Garner (n. 1942)

 

Doar omul este plin de griji.

Închide ochii şi lumea nu va mai conta.

 

Aşa beau oamenii…

 

OSHO: Experienţa mea în privinţa celor care beau este următoarea: ei sunt nişte oameni buni, delicaţi, încrezători, simpli – inocenţi precum copiii.

–       Atunci de ce beau?

–       Nu se pot împăca cu lumea; simt că nu sunt făcuţi pentru lumea asta. Alcoolul este la îndemână, meditaţia trebuie căutată, este mai dificilă.

Toţi cei care consumă alcool au nevoie de meditaţie. Ei caută meditaţia, adânc în interiorul lor nu vor decât extazul, dar nu pot găsi uşa. Bâjbâind prin întuneric, dau peste alcool. Acesta este foarte uşor de procurat, meditaţia nu se poate găsi la piaţă.

Într-o bună zi beţivul poate descoperi divinitatea.

Şi, de fapt, el nu poate depăşi alcoolismul decât atunci când descoperă Divinul, doar acesta îl poate satisface.

Hitler nu s-a atins niciodată de alcool.

Nu a fumat.

A fost un vegetarian convins.

A avut o viaţă disciplinată.

 

Mai departe, continuaţi şi singuri.

Sunteţi copii mari de-acum, ce naiba!

 

Găseşte şi tu pacea ta şi o mie de oameni se vor mântui în jurul tău. Serafim de Sarov

Amicul O. zice că niciodată nu este mai fericită femeia ca atunci când stă în faţa oglinzii.

În Rusia, înainte de Revoluţie, a existat o sectă în care toţi îşi tăiau organele genitale, pentru a-şi arăta ura faţă de corp!?

Vorba OTV-ului Dan Diaconescu: „…că nici nu ştiţi ce pierdeţi!”

Trăieşte în corp precum un oaspete şi îl tratează ca pe un templu.

Omul care este profund ataşat de corp nu poate deveni niciodată liber. Ataşamentul îl va conduce în multe tipuri de încătuşări.

 

Yoga este cum să schimbi focalizarea de la corp la suflet, de la materie la non-materie, de la vizibil la invizibil, de la cunoscut la necunoscut – de la lume la Dumnezeu. OSHO. Corpul are nevoie de apropiere, iar sufletul are nevoie de singurătate. YES, hombre! Aşa (mai) DA!

 

Înapoi la pântec

(by OSHO)

 

Când dispare nevoia de a fi în contact fizic cu alte persoane, este momentul în care se poate spune că ai ieşit cu adevărat din pântecul mamei.

 

Unii nu ies niciodată din pântecul mamei.

Chiar şi când sunt pe moarte continuă să aibă nevoie de contact, de relaţii cu alţii. Deşi au 80, 90 de ani.

 

Se spune că atunci când un om se îndrăgosteşte – nu face altceva decât să revină în pântec.

 

Tendinţa de a pătrunde în corpul femeii, nevoia sexuală nu este decât un substitut de a intra în pântec.

Întreaga sexualitate poate fi doar o căutare de revenire în pântec. Şi tot ce a construit omul pentru a-şi face viaţa mai confortabilă nu este decât o invitaţie exterioară a pântecului.

 

Ca la mama acasă!, Cum ar veni.

Priveşte o cameră: căldura, atmosfera, canapeaua, aşternuturile, pernele… toate oferă un confort similar cu cel din pântecul mamei.

Românii o spun mai simplu:

 

Ca la mama acasă!

 

Cu cât eşti mai înrădăcinat în corp, cu atât vei fi mai trist, deoarece corpul tău este grosier. Este materie.

Viaţa nu îndeplineşte speranţele sau visele nimănui.

Nu există altă realitate decât clipa.

Mama te trimite în lume.

Maestrul te trimite dincolo de lume.

Iisus le zice discipolilor săi: „Priviţi la crinii de pe câmp: nu muncesc, nu îşi fac griji pentru ziua de mâine şi cu toate acestea sunt mult mai minunaţi şi mai frumoşi chiar decât Regele Solomon în anii săi de glorie.

Nu vă gândiţi la ziua de mâine”.

La treburi senzuale bazate pe porniri primare.

Austerităţile distrug impurităţile.

Omul este un animal care povesteşte.

Iisus: „Îngustă este calea mea – dreaptă, dar f. îngustă”.

 

22 Răpciune 1980. Scrisoare din Paris către fratele Relu: „Parisul a devenit un oraş insuportabil: o să vă daţi seama şi voi.

Prea multă lume, prea multe maşini, prea mult fum, prea multă putoare.”

 

Rugăciunea ta trebuie să fie râsul

 

În Tora este scris:

 

„Dumnezeu te va întreba:

–       Ţi-am oferit multe posibilităţi să fii fericit.

De ce le-ai irosit?”

 

Un om devine preşedinte: brusc este cineva.

Imediat ce a dispărut din funcţie, este un nimeni.

Nu omul e important, ci funcţia, postul.

 

Toţi cei care sunt săraci în interior caută întotdeauna o funcţie, un post, un vot.

 

Cei care încearcă să devină superiori suferă de un complex de inferioritate; cei care sunt cu adevărat superiori, nu le pasă de nimic.

 

„Jele-i tare codrului

De armele Iancului

Că le plouă şi le ninje

Şi n-are cine le-ncinje…”

 

Limbajul este grosier.

Tăcerea este subtilă.

 

Oriunde poţi curge liniştit, acolo trebuie să fie ţelul tău.

Iisus: Dacă cineva îţi fură haina, dă-i şi cămaşa.

Până când viaţa nu devine o sărbătoare (extaz divin), nu este viaţă.

Cu cât pătrunzi mai mult în gândire, cu atât mai mult te îndepărtezi de existenţă. Ori de câte ori te gândeşti te închizi.

Singurătatea oferă o formă de comunicare cu esenţialul.

Ne risipim prea mult cu soarta socială.

1. Ornea: Singurătatea totală, bine cultivată, nu e întotdeauna aducătoare de eşecuri. Şi-apoi, există scale de singurătate.

Călinescu: „Adesea am trişat visând pe marginea textelor.”

Arghezi: „Doamne, cum poţi fi singur şi fericit în acelaşi timp?”

„Internetul facilitează comunicarea , dar estropiază trăirea.”

Neruşinat de întâmplare şi miracol: aromele unei persoane înainte de a-i îmbrăţişa ideile.

Cel mai frumos vers scris de Robert Johnson (cântăreţ de blues):

„Eşti mai aproape de mine, iubite, decât Iisus pe Cruce.”

Răstimp în care Rabelais vorbea de „dihania cu două spinări.”

Mallarmé: Tout, au monde, existe pour aboutir à un livre / totul, pe lume, există pt. a se ajunge la o carte.”

Şi bărbatul care, plecat la înmormântarea soţiei, îşi spune trist „singur”, ca mai apoi să chicotească plin de satisfacţie secretă: „singur, singur, singurel.”

Proust: „Numai munca de creaţie eliberează omul.”

Dar omul de azi trece mereu pe lângă ceva.

„Ştiinţa şi tehnica, zice Heidegger, îi rupe tot mai mult pe oameni de pământ şi îi dezrădăcinează”. Nu mai este nevoie de nicio bombă atomică, dle Putin, dezrădăcinarea a şi avut loc.

1. Butler: „Omul va fi pentru maşini ceea ce sunt astăzi câinele şi calul pentru om.”

În tine există Divinul.

 

Mihai Zamfir: „În loc să se laude infantil, cu ceea ce a realizat până acum, omul ar face mai bine să măsoare dimensiunile dezastrului pe care l-a produs fără voie şi să mediteze la condiţia lui esenţială – aceea de fiinţă mică şi slabă, căreia toate bunurile acestei lumi îi sunt date doar cu împrumut şi pentru f. scurt timp.”

 

Dacă priveşti fix, mintea ţi se va opri.

Flaubert: „Semnul prostiei e voinţa de a trage concluzii cu orice preţ.”

Ezra Pound: „Nu crede nimic din ce-ţi va spune cineva care nu a scris în viaţa sa măcar un vers valabil.”

În anii ’50, Camus (despre dandy – Barbey d’Aurevilly, la 70 de ani): „Omul purta baston în mâna dreaptă, iar în stânga, o oglinjoară în care se privea din cinci în cinci minute, pentru a se încredinţa că este mereu în viaţă şi nu fantoma întârziată a vreunui dandy mort şi dispărut demult…

Dandy-ul îşi joacă viaţa pentru că nu şi-o poate trăi. El se joacă până la moarte, în afară de clipele în care e singur şi fără oglindă”.

 

Plumbul sufletesc

 

Kafka a murit (ca Lenin?!) în 1924. La 41 de ani. Cele 3 surori ale sale, cu toatele!, au murit în lagăre de concentrare.

Franz cântărea doar vreo 50 de kg şi îşi păstrase fizionomia de copil. A lăsat cele mai multe din proiectele sale neterminate, împuternicind pe prietenul Max Brod, executor testamentar, să le distrugă (ceea ce acesta n-a făcut), reuşind să fugă, cu operă cu tot, în Palestina. În 1933, scrierile lui Kafka erau interzise.

 

Om rar şi cu o inimă de domn.

Asta mi-a amintit că voiam să iau o „scăciţă” (cea pentru bătut usturoiul) cu „macaon” şi ţiganul din piaţa mică, îndemnându-mă: „Cumpără una: fii un domn!”

Dacă nu doreşti, acolo nu există nici un fel de mizerie.

Renunţă la dorinţă!

În Occidentul nevrotic, prin dorinţă se ajunge la o frustrare profundă.

Fii festiv şi jucăuş, bucură-te de (orice) acţiune.

 

Când sunt agitat, mi se alertează ochişorii a scărpinat.

Oriunde poţi curge liniştit, acela trebuie să fie ţelul tău.

„Născându-ne, ne-am luat şi obligaţia de a muri”, Ignatio de Loyola, somitate iezuită.

„Iubiţi mai puţin ulciorul şi mai mult apa.” Rumi Gialaludin.

 

Domnia ironiei universale

(by Cioran)

 

Nu e nimic de făcut: omul pute.

E timp pierdut orice moment pe care nu-l petreci cu tine însuţi.

Am suferit prea mult ca să pot suferi mai puţin.

Dumnezeu este de natură rurală.

Dumnezeu să-mi ajute să cred în mine însumi.

Există o singură lumină pură: aceea a dimineţii.

De îndată ce înaintăm în zi, lumina se prostituează.

Nu face doi bani scriitorul care, în viaţa personală, nu e timid.

Orice om care nu moare de foame e suspect.

 

Şi zic la Icoană din rugăciunea arhimandritului Sofronie:

„Binecuvântează această zi, pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicul tău rob, Doamne”.

Who has not found the heaven below / Will fail of it above / Acela care n-a aflat cerul pe pământ / lipsit va fi de el şi-acolo sus.

 

Toate durerile se uită, dar nu uităm nicio umilinţă.

Fiecare grăunte de nisip este Dumnezeu.

Rusia este o naţiune în aşteptare, a spus Dostoievski.

Indra, regele zeilor, s-a transformat odată într-un porc şi se bălăcea în noroi.

Nu uitaţi niciodată că aceasta este doar o stare trecătoare şi că trebuie s-o traversăm.

În Evanghelii stă scris: „Caută şi vei găsi. Cere şi ţi se va da. Bate şi ţi se va deschide.”

 

Vis de ieri…

 

Marţi. 11 Florar ’99, spre dimineaţă.

Trupe ruseşti de ocupaţie.

La Drăgoieşti.

Rusalăi impertinenţi ne-au intrat în casă. Au rechiziţionat-o.

Se uitau, hulpav, după surorile mele (şi am 5!).

Am vrut să sun la poliţie. Geaba.  Au început să râdă.

M-au îmbiat să devin agent de-al lor.

La început, mi-au dat nişte insignuţe.

Mai la început, cu mama şi Vera, ne osteneam să băgăm nişte godaci mari, fugiţi prin grădină, în grajd. Unul a luat-o pe drum la vale. L-am oprit. Baa, chiar l-am apucat în spinare. Iar când am mers niţel mai la vale…

La radio, se anunţa, glorios!, penetrarea sportivilor!

De fapt, ei erau militari în toată regula.

A fost un vis fricos şi neputincios.

Când nu poţi face nimic.

Marţi.

11 februarie.

1999. Spre dimineaţă.

 

Cu lopata!

 

Pisica este un animal. Care are. Două picioare în faţă – două în spate. Două pe stânga. Două pe dreapta.

Cine nu-i gata. Îl iau cu. Lo-pa-ta!

1. Dacă doriţi să îi atrageţi pe îngeri şi pe arhangheli, veţi reuşi numai cu ajutorul virtuţilor voastre, căci entităţile superioare se apropie numai de aceia care ştiu să exprime adevărata lumină. Adicătelea…

Puritate.

Iubire.

Înţelepciune.

Adevăr.

 

Toate binecuvântările vin din interior.

Un om orb din naştere nu ştie ce înseamnă (ce este) întunericul.

Somnul, părăsirea corpului fizic, este un exerciţiu pe care îl practicăm noapte de noapte, pentru a fi pregătiţi în momentul în care vom pleca definitiv într-o altă lume.

Acela care nu ştie cum să adoarmă, nu va şti nici cum să moară.

Nu există nicio diferenţă între somn şi moarte în afară de aceea că, murind, părăsim casa în care am locuit.

De aceea, este necesar să ne pregătim în fiecare seară pentru somn, ca pentru o călătorie sacră, pentru a fi într-o zi pregătiţi pentru cealaltă călătorie decisivă: moartea.

Copiii crescuţi printre lupi şi maimuţe se exprimă şi comunică asemenea… lupilor şi maimuţelor!

Pentru femei, sentimentele şi secretele sunt subiecte favorite de conversaţie.

Pentru femei, vorba este ca o mângâiere.

Carol Quintul (bolnav de gută): „O singură zi de singurătate îmi dăruieşte mai multă bucurie decât toate triumfurile mele.”

Un tratat de medicină de pe vremea lui Hipocrate era intitulat „Despre cărnuri”.

În străvechiul tratat chinez despre sex, „Tao al dragostei”, adâncimile vaginului se definesc prin numele a 8 văi: „Coarda lăutei”, „Vârful castanului”, „Micul torent”, „Perla neagră”, „Valea graţioasă”, „Camera adâncă”, „Uşa interioară”, „Polul Nord”.

„Anatomia este destin”, a zis Napoleon. Vorbă preluată şi de Freud.

 

Omul e un animal vag

 

1. Filimon (1819-1865): „Cât de fericit este omul în călătorie, mai cu seamă când are cu sine bani de ajuns şi nu-l turmentează vreo suvenire din patria sa sau vreo pasiune de inimă…

Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urâtului.”

 

Cioran: În materie de invenţii, omul ar fi trebuit să rămână la tărăboanţă…

 

Toate aceste naţiuni occidentale – nişte cadavre opulente.

 

Cred că mai curând m-aş lipsi de pâine şi apă decât de tristeţe.

 

Toată viaţa am fost îndrăgostit de vremea rea.

 

Cutare filosof grec (Diodor?) avea 5 fete pe care le-a făcut dialecticiene şi le-a botezat cu nume bărbăteşti, iar slugile şi le desemna prin conjuncţii: căci, dar etc.

 

Unele femei…

 

…pot avea orgasme înainte de a fi penetrate, în timpul coitului sau chiar după ce bărbatul şi-a retras p…

Femeile ai căror parteneri au o conformaţie armonios simetrică a corpului ating de mult mai multe ori culmile orgasmice decât cele care se împreunează cu bărbaţi asimetric sau deficitar construiţi. Memento, amicee!

Sperma, la un singur raport, conţine, în medie, 200 până la 400 de milioane spermatozoizi. Iar bărbaţii care sunt deosebit de geloşi produc cam de 3 ori mai multă spermă la un contact decât media.

Există foarte multe femei care prin masturbare îşi provoacă orgasme incomparabil mai intense decât cele trăite în compania partenerului de pat.

Masturbarea deconectează, linişteşte, este plăcută, alungă supărările, face să treacă durerile de cap şi aduce după sine un somn odihnitor, ba de f. multe ori poate fi o excelentă pregătire pentru o partidă de iubire în doi. Este o practică dătătoare de plăceri şi – mai mult ca sigur – primul pas pe care îl poate face o femeie pe calea cunoaşterii propriei sexualităţi, de fapt – a cunoaşterii de sine.

Masturbarea trebuie privită ca parte a manifestărilor erotice la fel ca sărutările, mângâierile, schimbarea poziţiilor sau interpretarea unor partituri erotice. (p. 144, op. cit.)

Samson, Attila… au fost asasinaţi de amantele lor, după coit…

(v. „Dragoste şi sex”, Elisabetta Leslie Leonelli)

 

Oriunde şi oricând

 

Jakob Böhme: „Dacă toţi munţii ar fi cărţi, toate lacurile cerneală, toţi arborii condeie, şi încă n-ar ajunge pentru a descrie toată durerea lumii.”

Meister Eckhart: „Dacă vrerea ţi-e pură şi doar puterea îţi lipseşte, în ochii lui Dumnezeu ai împlinit totul.”

 

Socrate (către Criton), înainte de a muri:

„Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.”

(Pe insula „Sf. Elena”, Napoleon frunzărea din când în când o gramatică…)

 

Să fii bolnav e ca şi cum o forţă nevăzută ţi-ar trage palme neîncetat.

 

Coleridge: Hope without an object cannot live / Speranţa fără obiect nu poate exista.

 

Nu-i este nimănui îngăduit să fabrice cuvinte noi, nici măcar suveranului (Vangelas, 1649)

 

Cioran: Tot ce face omul mi se pare artificial şi inutil.

Doar animalul îmi pare acceptabil.

Ce absurditate – acest maimuţoi care merge la birou.

Să te închizi într-o cameră, să te aşezi la masa de lucru, să rămâi la ea ceasuri în şir – nu, chiar şi ultimul animal e mai aproape de adevăr decât omul.

 

În Piaţa Mică, un pieţar cu care şi eu mă certai odată (de fapt, el cu mine), lipovean, cred, şi acu tuns zero, zice unuia de teapa lui: „Eu am fost dat de 2 ori la televizor! Dacă tu reuşeşti ce-am reuşit eu – te pup în cur!”

 

Daa, diavolul e un fost înger.

În afara clipei, totul este minciună.

Nu face bani scriitorul care, în viaţa personală, nu e timid.

 

Civilizaţia, să nu ne înşelăm, este producţia de zgomot, organizarea vacarmului.

 

Singuraticul nu regretă pe nimeni şi nimeni nu-l regretă.

Cine nu vrea să sufere, cine se teme de mâhnire trebuie să se rupă de fiinţe.

Nu-i totul pierdut cât încă eşti nemulţumit de sine.

Sfârşitul lumii: o mângâiere să visezi la el.

Lear: „Voi face asemenea lucruri, ce anume nu ştiu, dar vor cutremura pământul.”

 

„Marea e duhovnicul meu”. Elisabeta de Austria.

 

Wittgenstein: „Frica de moarte e cel mai bun indiciu al unei vieţi false, adică rele.”

 

Emil vede, într-un birou strâmt, 18 funcţionari.

Femeile – veştejite, oribile. Una de la ţară, mai tânără, urâtă, dar sănătoasă….

„Ce căuta în infernul acela, ce demon o făcuse să-şi părăsească satul?

Prefer de o mie de ori mirosul de bălegar miasmelor otrăvite ale acelei oficine.

Nu e nimic de făcut: omul pute.”

Ştim ce i-a răspuns Pascal surorii sale, care îi reproşa că nu se îngrijeşte:

„Nu cunoşti neajunsurile sănătăţii şi avantajele bolii.”

 

„Germanii sunt complet lipsiţi de rafinament psihologic. Iar când sunt civici, sunt grobieni. În comparaţie cu ei, englezii şi ruşii – unii reprezentând trecutul, ceilalţi viitorul – sunt rafinamentul întruchipat.”

Ei, aş!

 

Nu clădirea, ci oamenii fac biserica.

Sufletul nu are culoare.

Inteligenţa nu are lumină proprie. Săritură peste umbră.

Moartea e prea certă, zice Balzac, s-o uităm aşadar.

 

Nomina sunt numina. Cuvintele sunt forţe.

ISIS, Mama Natură.

Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Cuvântul (Hristos).

Cum-necum… Omul gândeşte. Dumnezeu râde.

Piţigoi, moi şi goi.

Cine are o pisică.

Uitarea şi iertarea.

Aşchii. Miniaturi. Nimicuri.

Noe, la Potop, avea 600 de ani.

Matusalem a trăit 969 de ani. Iar Adam…

A trăit 930 de ani. Dar…

Nicolae Bălcescu (1819-1852), Alex. cel Mare, Eminesco (cu mintea limpede) şi Iisus, nu în cele din urmă, vorba lui Iliescu, trăiră, fiştecare, câte 33 de ani.

Dan Barbilian / Ion Barbu, matematic şi poet, admira pe legionari şi închina ode frenetice lui Zelea Codreanu.

Gh. Turda, colonel şi menestrel, are/avea o colecţie de 1.119 cuţite.

La mare cinste printre oşeni. Halal, colecţie! De Săpânţa…

 

Spaniolii scandează lozinci de felul „Bajo el trabajo!”, Jos munca iar Maximian ordonă arderea într-un singur foc a 20.000 de creştini adunaţi să celebreze Naşterea Domnului, la Nicomidia.

 

 

Am bălegat

 

Într-un studiu de psihiatrie, citesc despre cazul unei călugăriţe care, cu o ţepuşă înmuiată în propriul sânge, a scris pe o foaie de hârtie: „O, Satan, Stăpâne, mă dăruiesc ţie pentru totdeauna.”. Dar…

Ca să goneşti demonul, trebuie să arzi zahăr la piciorul patului. Practică populară în Franţa…

 

Citesc o carte simpluţă şi imbecilă – se putea altfel?!, scrisă de două femei – Alexandra Berger / Andrea Ketterer – „Ce trebuie să ştie femeia despre sex?”, şi, tot timpul, femeile ăştia, vorba lui Marinică – olteanul, (îmi) scriu cuvântul sex cu majusculă, iar Dumnezeu cu literă mică!?

Ce (de) dobitoci!

Ce dobitoace!

Daa…

Femeile mai grase au orgasme mai multe decât slăbănoagele.

După secetă, orice strop de ploaie este binevenit.

Potenţialul sexual al femeii se exprimă la valorile optime abia în cea de-a patra decadă a vieţii.

O femeie sănătoasă poate avea dorinţe erotice la fel de intens şi cu aceeaşi frecvenţă la 70 de ani ca la 30!

 

Ultimul cuvânt

 

Van Gogh: „Tristeţea va dăinui mereu.”

Triste post coitum, cum ar veni. Trist dupe… tutut! Ata ete!

Consolaţi-vă cu sfetnicul de meserie: „Scăderea interesului erotic pentru persoana celuilalt nu este nici semn de superficialitate, de inconsecvenţă sau de impotenţă – toate, de altfel, perfect corectabile – şi cu atât mai puţin un simbol al eşecului personal, al lipsei de atractivitate. Nu, este un fenomen natural, căruia îi sunt supuse toate cuplurile, cu f. rare excepţii.

Experienţa a arătat că toate cuplurile de durată din care nevoia de satisfacţie sex lipseşte sunt în pericol de a se angaja pe o pantă distructivă…

Componenta sex este cea care poate face ca un cuplu să se destrame şi tot ea este cea care îi poate da o rezistenţă de invidiat”.

 

Hmm, ce frumos zice yancheul la prezervativ: Mr. Right!

Dl. Potrivit, cum ar veni. Sic! Doar bolile ne dau oarece… profunzime”.

Buffon: „Moartea, această schimbare de stare atât de distinctă, de temută, nu este, în natură, decât ultima nuanţă a unei stări precedente.”

Nu trebuie să-ţi exprimi mânia sau ura decât prin fapte.

Animalele cu sânge rece sunt singurele care au venin. Schopenhauer.

„Cei care cunosc numai scripturile nu ştiu nimic.

A şti înseamnă a fi.”

Istoria nu pierde vremea cu sentimente. Şi…

 

Ca să nu uit…

 

…că sunt poet

Beau azi o sticlă de oţet

Şi cu furnici şi f.-ncet.”

Brumaru.

 

Liviu Rebreanu a trăit 59 de ani. Mama lui, mai în vârstă decât fiul cu 20 de ani, i-a supravieţuit cu 6 luni.

Scriitorul (care-şi impunea să scrie zilnic baremi 5 pagini) a murit de cancer al gâtului. (Ca… Ca Engels. Tot aşa. Şi tot de gât).

„Jurnalul” şi l-a început la 42 de ani. Spicuim…

 

„La o anume vârstă începi să-ţi dai seama cât eşti de singur în lume ca om sau ca individ.

În realitate nu există rude, nici prieteni cu care să poţi fi într-o adevărată şi desăvârşită comuniune sufletească. Trebuie să înţelegi că menirea omului (de altfel, cred că oricărei fiinţe vii) este să ducă singur o viaţă în fond solitară.” Dar…

 

Indiferent ce-ar visa, bărbatul se află întotdeauna în stare de erecţie în timpul visului.

La origine, fiinţele umane au fost hermafrodite şi Dumnezeu le-a despărţit în două jumătăţi care, de-atunci, rătăcesc prin lume căutându-se mereu una pe cealaltă.

Dragostea e năzuinţa regăsirii propriei noastre jumătăţi pierdute. (v. celebrul mit din „Banchetul” lui Platon). Şi…

 

Practici pentru fiştecare:

–       a nu ucide             – purificarea (interioară, exterioară)

– a fi mulţumit

–       sinceritatea    ori   – studiul

–       a nu fura               – venerarea lui Dumnezeu

–       castitatea

–       a nu primi

 

Luther: „Sf. Duh nu e sceptic.”

 

Înainte de război, trăia acel poet bătrân şi bolnav, uitat de toată lumea, şi care le poruncise alor săi să spună că nu e acasă pentru niciun vizitator.

Nevastă-sa, din milă, mergea din când în când să sune la uşă…

 

Wilhelm Cuceritorul iubea atât de mult fiarele sălbatice încât nimeni nu îndrăznea să le ucidă fără ştirea lui.

Din dragoste pentru ele, se plimba în pădurile dese şi întunecoase.

Detesta oamenii, vorbea puţin şi nu ierta pe nimeni.

 

Cioran: „Ţara mea: farmec, vulgaritate şi disperare.”

 

Ieri am mers la un coctail de unde m-am întors furios, dezlănţuit. Nu mai pot asista la soiul ăsta de mascaradă.

Nu mai suport să văd oameni ce se adună degeaba.

E cazul s-o termin la vârsta mea, cu spectacolul „lumii bune”.

M-am hotărât să refuz orice invitaţii pe viitor, să fac gol în jurul meu, să trăiesc la Paris ca şi cum n-aş fi acolo.

 

Ilustrul poet chilian Pablo Neruda, mort de cancer, a fost înhumat (23 Răpciune 1973) într-un sicriu cenuşiu (detesta culoarea neagră). E nostim că poetul dădea nume caselor sale pentru că le socotea „fiinţe vii”, iar nu doar oarecare spaţii de locuit.

Asta îmi aminteşte de familia scriitorilor Ileana şi Romulus Vulpescu pe uşa apartamentului cărora, în Bucureşti, era inscripţionat astfel: Romulus, Ileana şi… numele căţelului din dotare!

Pablo cilianul (fost şi ambasador la Paris) şi-a poreclit hogeagurile cam aşa:

–       o casă faimoasă intitulată „Sebastiana” (pe Isla Negra)

–       o casă în Santiago – „La Chascona” („Ciufulita”), „cuibuşor de nebunii”, cum ar veni, pentru amorurile sale clandestine (şi după părul agitat şi roşu al amantei sale) – etc…

Aa, şi mai avea o colecţie de… 700 de melci!

Era comunist (cu carnet) şi zelos propagandist al revoluţiei mondiale. Cum ar veni…

Un bon vivant, un gourmet.

Şi cu mormânt bătut de mare…

Chile, ca o spadă la şoldul Americii.

 

Aurora Liiceanu: „Pentru a te mişca repede în istorie este necesar un potenţial de risc, aşa cum pentru a câştiga (ca) individ este necesar să ai iniţiativă.”

 

Sfat de yoghin: Dacă aveţi o faţă posomorâtă nu ieşiţi din casă în ziua aceea, închideţi-vă în camera voastră.

Ce drept aveţi să duceţi această boală în lume?

Din a fi mulţumit provine fericirea supremă.

 

Primul semn că deveniţi religioşi este că deveniţi voioşi.

 

Crimă

 

Mi s-a luat copilăria.

Mi s-a dat orfelinăria!

Şarpele este fericit să renunţe la pielea veche.

Şi cerbii îşi leapădă coarnele. Anual. Ba, mai adaugă o „rază” în buletin. Ca arborele, cercuri. Totuna cu vârsta. În acord cu. În cer. Acolo unde toate îşi au originea. Încolo…

Contactul cu abjecţia, cu cotidianul.

Nimeni nu are destinul pe care l-a visat.

O floare este o rugăciune mută.

Pasiunea pentru fiinţă, dezgustul pentru fiinţe.

În Evanghelia după Toma, Iisus spune: „Vai de carnea aceasta ce depinde de suflet şi vai de acest suflet ce depinde de carne!”

Întotdeauna costumul se demodează mai mult – mai repede decât ideile ori sentimentele.

În fiecare celulă a trupului, acest vid pustiitor şi melodios:

Melancolia.

Nimeni nu-i vinovat de ceea ce este şi nici nu-şi poate schimba firea.

Cioran. Iar…

 

Ceauşescu vorbea: Avem „abundenţă din plin”.

Cartierul era gri şi situaţia albastră. Iar Scorpionul, cum mi-ţi-s: Zodia cea mai înfricoşătoare.

„Eram făcut să fiu rândaş într-o gospodărie ţărănească, să huzuresc în bălegar.

Când ai un suflet elegiac, e cu neputinţă să trăieşti în Istorie şi să faci impresie bună…”

 

În jurul meu, toţi vorbesc despre doctrine şi aproape nimeni despre realităţi sau trăiri.

Gânditori, critici, scriitori, savanţi – varietăţi ale omului exterior. Cyo.

Nu trăirile tale mă interesează, ci felul în care le prezinţi.

O viaţă nu este o operă.

 

Show Cioran

 

Singurele gânduri adevărate sunt cele ce apar între supărările vieţii, în intervalul dintre necazuri, în momentele de lux ce şi le oferă mizeria noastră.

Cei doi înţelepţi, cei mai mari, ai Antichităţii crepusculare:

Epictet şi Marc Aureliu, un sclav şi un împărat.

Nu mă mai satur să subliniez această simetrie.

 

Orice femeie pare sau curvă, sau învăţătoare. (p. 174, „Caiete”)

 

Înţeleptul nu se macină singur, nu se tulbură peste măsură.

 

O frază din Talmud (îndrăgită de Kafka):

„Noi, evreii, asemenea măslinilor, nu dăm ce e mai bun în noi decât atunci când suntem zdrobiţi”.

 

Luther: În fiecare poporan răzvrătit se ascund cinci tirani.

 

Cioran: Lipsiţi-l pe om de facultatea, vreau să spun voluptatea de a se plânge – îl lipsiţi de toate resursele, îl cufundaţi în disperarea cea mai neagră.

 

Pentru că a vrut să devină un sfânt, deşi nu avea nici o înclinaţie naturală spre sfinţenie, Tolstoi avea să sfârşească în tristeţe, lehamnite şi silă.

 

Cântărind bine lucrurile, e cu neputinţă să nu-ţi pierzi minţile.

 

Fiinţa care te-a făcut fericit – tot ea îţi va aduce nefericirea.

Binecuvântat de zei e omul care nu se ataşează de nimeni.

 

Ar trebui introdusă pedeapsa cu moartea pentru oamenii care întârzie…

Ca să ajung la timp aş fi în stare să comit o crimă.

Fie el şi geniu, cel care nu e punctual la o întâlnire e „terminat” în ochii mei.

Niciodată n-am să mă apuc de vreo treabă cu el.

 

O vrăbiuţă iute vine la noi pe balcon şi fură – hoaţa!, pene dintr-un coş de pernă pentru cuibul ei, bănuiesc.

Ce hoaţă!

Pun eu pe „Alb” (pisicul) s-o aresteze.

 

Acunoaşte că eşti dincolo de naştere şi moarte.

Funcţionari ai neantului, Mozart zice despre Cea cu Coasa cam aşa: „Moartea – cea mai bună prietenă a omului.”

 

• Bolile ne-au fost date ca să ne aducă aminte că între noi şi viaţă contractul poate fi reziliat în orice clipă.

 

• Este „civilizat” oricine ajunge să-şi disimuleze toanele şi mai ales tristeţile.

 

• Crizele de disperare trec; adâncul din care emană însă dăinuie pururi, neexistând nimic care să-l poată afecta. Este inatacabil şi inalterabil.

Este fatum-ul nostru.

 

Ieri…

 

…la un cockteil, m-am întreţinut cu un mare cardiolog, fost profesor la facultatea de medicină.

Ai fi zis că e un notar de provincie sau un băcan din Paris.

Se minuna de tot ce-i povesteam; impresia pe care mi-a făcut-o este că nu ştie nimic despre viaţă. Cu toate astea, câţi bolnavi înspăimântaţi sau disperaţi trebuie să fi îngrijit! I-a îngrijit poate, dar nu s-a gândit niciodată la dramele lor. Toate acestea sunt banale şi înfricoşătoare.

 

3 ore petrecute în sala de aşteptare a unei clinici. Ce-i făcea oare să vină acolo, în acel abator de lux, pe toţi bărbaţii şi pe toate femeile acelea?

Teama de moarte.

Unei babe hidoase, îmi venea să-i spun că nu şade bine la vârsta ei să se teamă de moarte.

 

Cu cât eşti mai cunoscut, cu atât îţi păstrezi mai puţin singurătatea, cu atât eşti mai puţin tu însuţi.

 

Who has not found the heaven below

Will fail of it above:

Acela care n-a aflat cerul pe pământ

Lipsit va fi de el şi-acolo sus.

 

…sfântul căruia un înger îi ară ogorul, pentru ca el să nu fie nevoit să-şi întrerupă rugăciunea…

 

Întreg secretul vieţii constă în a te lăsa în voia iluziilor fără să ştii că sunt iluzii.

De cum le cunoşti ca atare, farmecul se destramă.

 

Am cea mai mare indulgenţă şi compătimire pentru beţivi, drogaţi şi desfrânaţi. Viciile emană din adâncul nostru; sunt sinele nostru. Nu ne putem lecui de ele fără a ne distruge.

 

Orice operă e tributară unei dereglări.

Scriitorul e parazitul propriilor suferinţe.

 

Adică…

 

…rămân cu ochii închişi.

Sub pleoape, am lumea mea.

(Ang. Marinescu)

 

Proverbul englez spune:

Cine n-a fost frumos la 20 de ani, n-a fost puternic şi sănătos la 30 de ani, n-a fost bogat la 40 de ani şi înţelept la 50 de ani – acela nu va mai fi nici frumos, nici puternic, nici bogat, nici înţelept.

 

Sfat (de yoghin):

Leapădă toate standardele tradiţionale. Lasă-le ipocriţilor. Numai ceea ce te eliberează de dorinţă, de frică şi de idei greşite este bun. Cât timp îţi vei face griji cu privire la păcat şi virtute, nu vei avea pace.

 

Ai încredere în drum şi vei ajunge la destinaţie.

 

Cioran, iar…

 

Nu cred că am vreun organ normal.

 

Nu calităţile, ci cusururile noastre sunt promiţătoare.

 

Talentul presupune un izvor otrăvit, un infern virtual, un ansamblu de vicii neexercitate.

 

Nu trebuie avut încredere în oamenii de bine, nu trebuie aşteptat nimic din partea lor în planul spiritului.

 

Cine mi-ar putea decapita strigătele?

 

Afară de Villon şi poate de Rimbaud, poeţii francezi sunt tehnicieni ai versului, vreau să spun că nu sunt poeţi, ci literaţi.

N-ai nimic să-i întrebi şi nimic de sperat de la ei.

 

Literatura franceză este un discurs despre literatură.

 

Orice convingere e un obstacol în calea libertăţii.

 

N-am vervă decât când atac.

 

Un gând ce nu ascunde un minim de brutalitate mă plictiseşte, oricare ar fi el.

 

Câtă vreme depindem de părerea celorlalţi, viaţa e un infern.

Nu pot lua în serios un om cu sănătatea neatinsă.

 

Pentru un scriitor, singurul mod de a păstra un dram de prestigiu e de a înceta să scrie.

 

Bătrâneţea, autocritica naturii.

Sănătatea, boala aţipită.

Nu te apropii de o oarecare seninătate decât după ce ai epuizat mila de tine însuţi.

 

Iată unul din puţinele lucruri de care sunt sigur: singurul, unicul motiv pe care îl au oamenii de a trăi împreună este acela de a se chinui, de a-şi provoca suferinţe unul altuia.

    Nu voi obosi niciodată să repet această evidenţă.

 

Suferinţa nu duce neapărat la modestie; se întâmplă mai degrabă exact pe dos. Căci cu cât suferi mai tare, cu atât te crezi mai mult cineva, chiar dacă excesul de suferinţă duce la sentimentul neantului.

Sentiment, de altminteri, perfect compatibil cu orgoliul.

 

Radu Petrescu (notă din 30 iunie 1949):

„Ne-a amendat un miliţian de circulaţie şi astăzi, ca să strâng banii de amendă (200 de lei), vând Istoria lui Thibaudet, Confesiunile lui Augustin şi alte 3 cărţi.”

 

Yoga: Mintea nu are lumină proprie deoarece este un obiect.

 

Buddha: Naştere. Maturitate. Renunţare. Căutare. Trezire. Eliberare. Predicare: 45 de ani. 80 de ani a trăit.

 

Buddha: Pentru toţi muritorii:

Naşterea e suferinţă. Bătrâneţea e suferinţă. Boala e suferinţă.

Înclinaţia către singurătate.

 

Cuvântul prost vine din slavonă, unde însemna neştiutor, om simplu.

 

Henri Wald, eseist al râsului:

 

„Toţi ne naştem proşti, dar prostia nu este înnăscută. Ea poate fi depăşită mereu prin cunoaştere. Nici un om nu este numai prost sau numai deştept. Prost şi prostie înseamnă acelaşi lucru. Prostia şi deşteptăciunea, deşi opuse, se încrucişează în mintea fiecăruia în proporţii diferite. Nici geniile nu sunt imune la prostie.”

 

Ca-n cer

 

Întrebat cum se simte, un muribund cu un cancer generalizat a răspuns: ca-n cer!

 

Când pasărea somnului a vrut să-şi facă cuib în lumina ochiului meu, a văzut genele şi i-a fost frică de laţ.

    (Ben-al-Hammara, poet arab din Andaluzia, sec. 12)

 

În orice prietenie e ceva „putred”, iar aproapele nu ni-l iubim cu adevărat decât în măsura în care este victimă.

Cum încetează să mai fie, îl pândim cu suspiciune şi cu anxietate.

 

Nimic şi nimeni pe lume nu se află la locul său, în vreme ce dacă lumea ar fi mediocră, ar exista o potrivire oarecare în situaţii şi în destine.

 

Orice om care doreşte să se vorbească despre el trebuie socotit ca un duşman virtual.

 

Sărac şi gol

(Gânduri pentru fiecare…)

 

În loc să citiţi sau să alergaţi în stânga şi în dreapta pentru a afla mereu ceva nou, obişnuiţi-vă să vă legaţi de lumea divină: ceea ce veţi câştiga astfel, puteţi lua cu voi peste tot, chiar şi în altă lume; nimic nu vi le poate lua.

Tot ceea ce găsiţi în cărţi, toate cunoştinţele pe care le puteţi dobândi, nu vă vor aparţine cu adevărat; atunci când veţi părăsi pământul, trebuie să le abandonaţi, şi când vă veţi întoarce, va trebui să luaţi totul de la început.

 

Acela care vine pe pământ nu aduce cu el decât ceea ce a câştigat prin propria sa muncă, restul i-a fost luat pentru că nu-i aparţinea: le-a învăţat de la alţii.

Bineînţeles, datorită acestor „împrumuturi”, el va profita de avantajele pământului în puţinul timp petrecut aici: va fi complimentat, ovaţionat, aplaudat de oameni nu prea luminaţi; dar când va pleca, el se va trezi sărac şi gol şi va reveni pe pământ la fel de sărac şi gol.

 

(Aïvanhov Omraam Mikhaël)

 

Buddha:

 

De vreme ce sunt supus naşterii, îmbătrânirii, bolii, morţii, întristării şi întinării de ce alerg după ceea ce este, asemenea mie, supus lor?

Ce-ar fi dacă, fiindu-le supus, privindu-le ceva pe o primejdie, aş aspira către ceea ce nu se naşte, nu îmbătrâneşte, nu e supus bolii, morţii şi întristării, către suprema curmare a robiei, ce nu cunoaşte întinare, către încetarea tuturor acestor suferinţe?

 

Şi tot astfel:

 

Aşa cum floarea de lotus se naşte în apă, creşte în apă şi se înalţă deasupra ei rămânând nepătată, aşa şi eu, născut în lume, crescut în lume şi biruind-o, trăiesc nepătat de lume.

 

Şi Cioran: Celibatarul nu e un egoist, cum se afirmă de obicei, ci un ins căruia nu-i place să chinuie pe nimeni. A te asocia cu cineva, prin căsătorie sau în alt mod, înseamnă să-i poţi pune în cârcă toate neplăcerile pe care le trăieşti.

Orice formă de viaţă în comun presupune dorinţa de a-ţi descărca proasta dispoziţie pe celălalt.

 

Tucidide descrie ciuma din Atena.

Daniel Defoe descrie ciuma din London.

În „Decameronul”, Boccacio descrie ciuma din Florenţa.

În „Ciuma” de Al. Camus se descrie… ciuma din roman.

 

Nu puteai fi iniţiat în Mistere dacă purtai răspunderea unei crime.

Ţelul (final propriu) budismului: trezirea şi eliberarea.

 

Cioran: Nu ştiu să existe ceva mai frumos pe acest pământ decât să umbli toamna de-a lungul unui râu, să curgi împreună cu apa, fără efort, fără grabă, fără nimic din tot ce-şi pune pecetea pe activitatea omului.

 

Fiecare e prizonier al propriului său joc, şi cu toţii, fără excepţii, nu facem decât să întindem şi mai tare coarda.

 

Falsitatea e mai frecventă în artă decât în viaţă.

Cade în ea artistul cerebral, artistul care duce lipsă de instinct.

 

Buddha: stând nemişcat, m-aş scufunda; zbătându-mă, curentul m-ar purta departe. Nefăcând nici una, nici alta, am trecut prin puhoi.

 

Călugării (lui Buddha) nu regretă trecutul şi nici nu visează la viitor. Ei trăiesc în prezent. Prin urmare, sunt senini.

 

Şi Cioran: Un om nu valorează decât prin ceea ce n-a făcut, prin clipele sale de reţinere şi reverie.

 

De la un moment dat, toată lumea nu face decât să se repete, artistul ca şi savantul, rafinatul ca şi mitocanul.

 

Am remarcat că toţi cei înzestraţi cu o voce melodioasă dau dovadă de-o anumită insuficienţă mentală.

În toate domeniile artei şi vieţii, merită atenţie doar cei neînţeleşi.

Să mori dispreţuit!

Citesc undeva că Goar (să fi fost un poet? un sfânt? un nebun?) îşi agăţa din neatenţie mantaua de o rază de soare…

 

Nefiinţa cărnii

 

Nu mă interesează decât operele care au o încărcătură spirituală.

Altfel spus, 3 sferturi din literatură îmi este inutilă.

 

Cine vrea să înainteze în viaţa spiritului trebuie să evite reflecţia asupra literaturii.

 

Ceea ce contează sunt experienţele, nu problemele.

 

Nu din contactul cu lucrurile, ci din contactul cu fiinţele ia naştere dezgustul.

 

Ceea ce e sigur e că talentul fără pasiune sau fără melodie nu face doi bani, sau pe-aproape.

 

Călugărilor budişti le era interzis până şi să atingă aurul şi argintul.

 

Mizeriile cărnii

 

Ca să te situezi de partea adevărului nu trebuie decât să te menţii la distanţă egală de înflăcăraţi şi de înăcriţi.

 

Cu cât te afli în faţa unui text prea bine scris, să ştii că n-ai de-a face cu un înţelept.

 

Fanaticii sunt singurii oameni care au o viaţă.

 

Mă tem de orice om care vrea să comande altui om.

E vorba aici de un instinct profund, pe care-l are toată lumea.

E un instinct pe care cred că nu-l posed.

Străin îmi e până şi gândul de a da un ordin. Nu mai puţin acela de a-l primi.

Nici stăpân şi nici sclav.

Pururea, nimic.

 

Pe un prieten care mi-a cerut sfatul (???) cu privire la apropiata lui călătorie l-am îndrumat s-o lase baltă.

„Aş vrea totuşi să las numele meu cuiva, să am urmaşi, să am un fiu”.

     – Un fiu?, i-am zis. Da’ cine-ţi spune că nu va fi un asasin?

De atunci prietenul meu nu mi-a mai dat  nici un semn.

 

Singurii prieteni pe care-i iubim cu adevărat sunt cei cu care avem f. puţine lucruri în comun, care nu au aceleaşi preocupări ca noi şi pe care-i vedem cât mai rar cu putinţă.

De altminteri, prietenia nu subzistă decât atâta vreme cât nu ne manifestăm, cât nu vrem să fim mai mult decât suntem

 

Degetele mele au ruginit

 

Călăul nu este mai liber decât victima.

 

Din clipa în care practicăm meseria de a trăi, suntem aidoma celorlalţi, nu valorăm deloc mai mult ca ei.

 

N-am întâlnit nici un om interesant care să nu fi avut o infirmitate oarecare, mai mult sau mai puţin ascunsă.

 

Adevăratul scriitor nu se gândeşte la stil sau la literatură: scrie – pur şi simplu, adică vede realităţi, şi nu cuvinte.

Cineva este mort nu atunci când încetează să iubească, ci să urască. Ura conservă.

 

Dacă mă gândesc bine, simt mila mai intens decât majoritatea muritorilor. Asta nu dovedeşte însă că sunt mai bun ca ei, nu, ci mai slab.

 

Salcia pictează vântul

Făr-a avea nevoie de penel.

(Saryu)

 

Nimic important nu se poate înfăptui fără cruzime.

 

Dispariţia animalelor, lichidarea lor mai bine zis, e un act de o gravitate fără precedent. Călăul lor a invadat literalmente peisajul. Nu mai încape nimeni de el. Ce tristeţe să vezi un om acolo unde cândva puteai să contempli un cal!

 

Ortega y Gasset zice că un popor este sănătos atunci când îşi identifică corect elitele şi, după ce le identifică, le respectă.

 

Amărăciunea măruntaielor

 

Prima datorie a fiecăruia, la sculare: să se ruşineze de sine însuşi.

 

Pe cât e cu putinţă, să fugi ca de ciumă de cuvintele infinit şi eternitate.

 

1. Smidt, Istoria şi doctrina sectei Catarilor sau Albigenzilor, Paris, 1848, vol. II, p. 69:

La sfârşitul secolului al 12-lea, câţiva adepţi ai dualismului moderat din Italia credeau că, după ce i-a dat un chip Evei, diavolul a avut în persoană relaţii cu ea, Cain fiind fiul lor; din sângele acestuia s-au născut câinii, al căror fidel ataşament faţă de oameni este menit a dovedi originea lor omenească.

 

Trebuie să plătim pentru orice reuşită, oricare ar fi aceasta. Nu ne putem înălţa nepedepsiţi deasupra firii. Şi, mai presus de toate, un scriitor trebuie să-şi ispăşească numele.

 

Bucuria declinului

 

Singura regulă „valabilă”, by Cioran:

 

Să-ţi continui opera,

fără să te gândeşti la ceilalţi,

să rămâi tu însuţi,

fără amărăciune sau trufie,

precum un zeu fără adoratori.

 

Tot ce e „şoc”, tot ce e provocare se anulează de la sine după câţiva ani.

În artă şi în toate, nu ţine decât ce a fost făcut în singurătate, faţă-n faţă cu Dumnezeu, fie că eşti credincios sau nu.

 

Diderot: Gustul pentru extraordinar este trăsătura mediocrităţii.

 

Léon Bloy: Când vorbim cu iubire despre Dumnezeu, toate cuvintele omeneşti se aseamănă cu nişte lei ce şi-au pierdut vederea şi caută un izvor în pustiu.

 

De cum te manifeşti într-un fel sau altul, îţi faci duşmani.

Dacă vrei să-ţi faci prieteni sau să-i păstrezi pe cei pe care-i ai, abţinerea e obligatorie.

 

Istovirea materiei

 

Lucreţiu, De rerum natura / Despre natura lucrurilor:

 

Acela ce cultivă o vie istovită acuză vremea şi oboseşte cerul cu plângerile sale. Nu vede că totul piere pe nesimţite, că tot ce vieţuieşte, istovit de-a lungul anilor, se îndreaptă spre mormânt.

 

Tot Cioran: A scrie înseamnă pentru mine o răzbunare.

Răzbunare împotriva lumii, împotriva mea.

O uşurare deci.

Sănătatea pentru mine constă în agresiune.

De nimica nu mă tem mai tare ca de scufundarea în calm.

Atacul face parte din condiţiile echilibrului meu.

 

Unde este Dumnezeu

 

„…Divinitatea locuieşte în toţi oamenii, chiar şi în aceia mai puţin evoluaţi; diferenţele se găsesc în conştiinţă.

Dumnezeu locuieşte cu aceeaşi împlinire în omul obişnuit şi într-un Maestru spiritual, dar omul obişnuit, care nu reuşeşte să simtă Divinitatea din el, o împiedică să se manifeste.

Astfel, există fiinţe şi locuri în care prezenţa divină nu se manifestă, pentru că acestea nu o primesc, nu o acceptă.

Dumnezeu există în noi şi El doreşte să se manifeste în toată frumuseţea Sa, în toată puterea, lumina şi iubirea Sa. Nouă ne revine sarcina să devenim conştienţi de această prezenţă şi să lucrăm ca să o facem să trăiască în noi în toată splendoarea sa.”

 

Verhovenski (către Stavroghin):

 

Te-am inventat privindu-te!

 

Amicul de la Răşinari:

Am visat toată viaţa la un duşman pătimaş dar onest.

Din nerfericire, n-am întâlnit în calea mea decât duşmani pentru care a trebuit să roşesc…

Nu mă voi consola niciodată de mediocritatea duşmanilor mei.

 

Cu cât trec anii, cu atât îmi dau seama că nimeni nu poate scăpa de ceea ce e: iată o lege absolută.

 

Kierkegaard: „M-am lansat în viaţă având în cală, de la început, o gaură pe unde pătrundea apa.

 

În lumea asta de avortoni şi ţoape, trebuie totuşi să fii demn.

 

Om înţelept: Înainte de a căuta aurul, este mult mai important să căutaţi lumina, căci ea reprezintă capul, ca să spun aşa, în timp ce aurul reprezintă coada.

Lumina este sufletul,

aurul este corpul…

Ştiţi ce i se întâmplă aceluia care apucă un şarpe de coadă: este muşcat. Şarpele trebuie prins de cap, atunci nu numai că va fi imobilizat, dar coada va urma mereu capul.

Dăştepţi ca şerpii. Blânzi ca… palomele!

 

O proastă dispoziţie…

 

Proverb vechi: Nu judeca pe nimeni înainte să te pui în locul lui.

 

Scriitor (despre scriitori): Eşti scriitor numai atâta vreme cât eşti dornic să vorbeşti despre tine. Când ţi-e lehamite s-o faci, e semn că eşti gata să abandonezi condeiul.

Nu trebuie să te înstrăinezi prea tare de propriile-ţi senzaţii.

Pentru mine, a scrie înseamnă să pun sub acuzare. E.C.

 

Nu există decât ceea ce facem în timp ce facem. De îndată ce nu ne mai agităm, ne pândeşte primejdia înstrăinării.

 

Napoleon a pierdut 30.000 de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remuşcare. Numai o proastă dispoziţie.

 

Animalele de aceeaşi specie nu se omoară între ele.

Numai omul îl ucide pe om.

 

„A devenit indiferent” – aşa se spune în anumite ţări din America latină despre cineva care a murit.

 

Eşti o javră acolo unde poţi să faci pe stăpânul şi un linguşitor pe lângă superiorii tăi.

 

Să trăieşti: să îndrăgeşti soarele, lumina, copacii, animalele.

 

Vorbeşte despre aproapele tău ca şi cum ar fi de faţă.

Cine ştie lucruri bune despre alţii şi le spune cu plăcere mai departe, acela poate să facă, în fiecare zi, minuni.

 

Phil Bosmans:

 

Florile nu au mâini.

Ele cresc. Înfloresc. Dau ceea ce sunt, frumuseţe şi bucurie.

Ele nu râvnesc să posede nimic.

Nu iau nimic pentru ele, cu excepţia soarelui, dar acesta străluceşte pentru toţi.

 

Tainica izvodire a lacrimilor

 

Băutura potenţează şi calităţile şi defectele.

 

Buddha: Adevărul rămâne ascuns celui plin de dorinţă şi de ură. Lumea există, dar nu este reală.

 

Borges: Am citit multe lucruri şi am trăit puţine.

Mario Vargas Llosa: – Ce definiţie daţi politicii?

Jorge Luis Borges: – Una dintre formele plictisului.

 

Un evreu din Lvov, Stanislaw Lem (despre fiinţele omeneşti):

„Suntem aşternuturi nupţiale pentru marile nunţi ale pulberii?”

 

Sf. Toma d’ Aquino: Nici o făptură nu poate atinge cel mai înalt grad al naturii fără a înceta să existe.

 

Sfânta ignoranţă

 

Wittgenstein: În filozofie o problemă se tratează ca o boală.

 

E.C.: Omul e condamnat să fie ceea ce este. Nu-şi poate schimba firea. Nici să se amelioreze n-ar putea să fie fără să fie pedepsit. Natura lui este a unei fiinţe căzute.

Destinul cu atât mai mult.

 

Şi tot… Fiecare se realizează în felul lui. Iar cei ce cred c-au rămas mai prejos de posibilităţile lor se înşală. N-au decât să privească la cei care au reuşit, care au dat totul şi care, fie ca urmare a meritului, fie ca urmare a şansei, sunt cunoscuţi: nişte epave, nişte zdrenţe, nişte rataţi.

–       Am oroare de toţi oamenii ăştia care s-au realizat şi sunt socotiţi astfel de toată lumea.

    N-am nimic de învăţat de la ei, mă plictisesc în preajma lor; în timp ce lângă ceilalţi, ce impresie de bogăţie!

 

E.C.: Trebuie să fii bolnav mintal ca să crezi că lumea asta există,

Şi tot bolnav mintal ca să crezi că nu există.

 

Filosof Wittgenstein a moştenit o mare avere, a împărţit-o şi s-a făcut învăţător într-un sat.

 

Omul nu este doar un animal bolnav, el e produsul maladiei.

 

Bărbaţii conduc lumea. Iar femeile îi conduc pe bărbaţi…

 

Phil: Şi melcul a ajuns la arca lui Noe.

 

Rumi Gialaludin, f. însemnat prooroc sufit, a zis:

„Iubiţi mai puţin ulciorul şi mai mult apa.”

 

Iar Fariduddin Attar, chimistul, are o carte care se cheamă „Parlamentul păsărilor”. Această carte este o fabulă în care 30 de păsări, călăuzite de o pupăză, au pornit la drum, în căutarea împăratului lor. După mari încercări şi dezastre prin care trec împreună, descoperă că Împăratul se afla printre ele.

 

Masonerie?

Organizaţie discretă.

Elevaţie culturală.

Credinţă în nemurire şi încarnare.

Refuzul politicii şi religiei.

 

Există zone specializate pentru anumite parfumuri în corpul uman, iar ele sunt în legătură cu gândurile şi sentimentele noastre.

Hainele de mătase rămân permanent noi, oricât de mult le-ai purta.

 

Se spune despre Moise (pornit în căutarea lui Dumnezeu) că atunci când a urcat pe munte el a văzut acolo arzând un foc divin. Un întreg tufiş era în flăcări, dar în mijlocul lui erau flori şi frunze verzi. Când a păşit spre tufiş a auzit o voce: „Om prost, Descalţă-te înainte de a intra în acest loc!”

 

O frază din Talmud (îndrăgită de Kafka):

 

„Noi, evreii, asemenea măslinilor, nu dăm ce e mai bun din noi decât atunci când suntem zdrobiţi”.

 

1. Noica: Prost ca linia dreaptă:

şi pentru că sfârşeşte şi pentru că nu sfârşeşte.

 

1. Iov.: Câte slute şi buzate,

             toate se vor sărutate.

 

 

1. Pintea: Actorii sunt dovezi vii ale faptului că sufletul există.

 

1. Preda: Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător.

 

Popoarele ar fi înspăimântate dacă ar afla ce oameni mici îi guvernează.

 

Sf. Ioan Gură de Aur: Unde sunt cântece lumeşti, jocuri şi dansuri, acolo e toată gloata dracilor.

 

De pupat, de sărutat –

popa nu ne dă păcat.

 

Până la urmă, toate problemele de mate sunt, până la urmă, ghicitori inteligente.

 

Câte fete-n sat la noi

fă-le, Doamne, toate oi

şi pe mine – un berbecuţ

să le fac câte-un meluţ.

 

Sf. Vasile cel Mare:

 

Dacă lumea ar posti,

nu s-ar mai face arme,

n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori.

Postul i-ar ajuta pe toţi

să se înfrâneze,

nu numai la mâncare,

ci să izgonească iubirea de arginţi,

lăcomia şi orice vicleşug.

Postul ne face

asemenea cu

îngerii.