Recent a văzut lumina tiparului o nouă carte despre Adâncata, a patra. Dintre acestea, două sunt semnate de distinsul fiu al satului Nicolai Ciobanu, unul dintre cei mai buni primari din istoria acestei aşezări. Prima se intitulează 1514 – 2014. Adâncata la jumătate de mileniu şi a apărut în anul 2014, iar cea despre care e vorba în rândurile de faţă – 2014 – an aniversar. Adâncata, judeţul Suceava la 500 de ani (2016). Ambele sunt dedicate deci unui eveniment foarte important din istoria satului. În legătură cu cea mai recentă, autorul mărturiseşte că „rândurile de faţă se doresc a fi aduse ca un omagiu tuturor celor din cadrul comunităţii locale, dar şi din afara ei, care s-au ostenit să facă ceva bun şi util pentru buna derulare a întregului program de acţiuni dedicat celui mai mare eveniment din istoria comunei Adâncata” (p. 5-6). Într-adevăr, cele mai multe din paginile cărţii sunt dedicate oamenilor care s-au remarcat prin activitatea lor din diferite domenii şi din diferite perioade istorice în folosul localnicilor din rândul cărora s-au ridicat. Din acest punct de vedere, conţinutul cărţii e bogat cum bogat a fost şi este însuşi conţinutul vieţii satului de-a lungul existenţei sale.
Primele pagini cuprind informaţii în legătură cu istoria acestei aşezări şi cu unele mărturisiri documentare privind viaţa culturală de aici. Multe dintre acestea din urmă provin din lucrarea intitulată Un veac de muzică corală din Ţara de Sus. Istoria corurilor bisericeşti şi laice, patriotice şi folclorice din zona Bucovinei şi a Moldovei de Nord semnată de preotul sucevean Nicolae Pentelescu. Aici aflăm informaţii extrem de interesante despre corul din Adâncata condus cu pasiune şi pricepere de înv. Enea Filip, alt marcant fiu al satului. Sub îndrumarea lui, coriştii au făcut numeroase excursii la locuri încărcate de istorie din judeţ şi din alte părţi ale Moldovei. În toate aceste puncte turistice au prezentat spectacole. După mărturiile preotului Pentelescu, „Peste tot, elevii îmbrăcaţi în costume naţionale, cu căciuli şi pene de curcan, au prezentat scurte programe artistice adecvate locului. Ritmul îmbietor al jocurilor naţionale şi frumuseţea cântecelor interpretate de elevi au stârnit pretutindeni entuziasmul populaţiei locale” (pag. 15). Informaţiile sunt susţinute şi de multe fotografii de epocă, fapt care sporeşte şi mai mult valoarea documentară a acestor pagini şi, implicit, interesul cititorului. Această parte a lucrării se încheie cu prezentarea organelor administrative actuale ale comunei şi enumerarea principalelor împliniri, nu puţine, din mandatul precedent al primarului Viorel Cucu (aflat în prezent la cel de-al doilea mandat).
Se fac apoi ample referiri la modul în care, cu sprijinul şi sub coordonarea autorităţilor locale, a fost sărbătorită în 15-16 august 2014 împlinirea unei jumătăţi de mileniu de existenţă a satului. Un moment aparte din program l-a constituit, bineînţeles, lansarea lucrării 2014 – an aniversar. Adâncata, judeţul Suceava la 500 de ani semnată de Nicolai Ciobanu. Cei ce au luat cuvântul au subliniat temeinicia documentară a monografiei, precum şi harul narativ al autorului. Cu acest prilej au fost abordate unele momente semnificative din istoria satului (precum construirea bisericii noi) şi unele din tradiţiile moştenite de la înaintaşi etc. Toate acestea alcătuiesc, fie şi parţial, imaginea veridică a ceea ce înseamnă specificul tradiţional al adâncăţenilor, după cum un anume specific are orice aşezare umană. Festivitatea aceasta a fost un bun prilej pentru a scoate în evidenţă şi o altă componentă a vieţii satului. E vorba de elevi şi foşti elevi ai Şcolii Gimnaziale „Ioan Băncescu” afirmaţi în diverse concursuri şi competiţii cu cei de vârsta lor din alte părţi ale ţării (unii chiar şi cu contracandidaţi din străinătate). Este, fără îndoială, meritul lor, al acestor copii, de a face ceva temeinic, la cele mai înalte cote valorice, dar, în acelaşi timp, este şi meritul şcolii, al cadrelor didactice care s-au ocupat de pregătirea lor.
Un moment semnificativ din istoria satului (prezentat în detaliu în paginile monografiei) îl constituie inaugurarea monumentului dedicat eroilor adâncăţeni. Împlinirea acestui vechi deziderat a fost posibilă datorită stăruinţelor economistului Vasile Atănăsoaie. Purtând în suflet un profund respect faţă de cei care şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării în cele două războaie mondiale, împreună cu un grup de consăteni a întreprins mai multe demersuri la autorităţile competente. Astfel, pe data de 12 noiembrie 1992, a adresat autorităţilor locale un memoriu (reprodus printr-o fotocopie) din care cităm: „Cinstirea memoriei eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea pământului strămoşesc şi a fiinţei neamului românesc, bunii români şi creştini din multe localităţi ale ţării noastre au produs un prinos de recunoştinţă şi preţuire pentru jertfa lor supremă prin ridicarea de monumente.
Şi din satul Adâncata, în cele două războaie mondiale s-au jertfit pe câmpurile de luptă pentru apărarea şi întregirea pământului şi neamului nostru românesc în jur de 200 de fii ai acestei localităţi care credem că ar merita să le cinstim memoria prin ridicarea unui monument” (pag. 71). Ca urmare, în şedinţa din data de 28 ianuarie 1993, Consiliului Local a aprobat locul unde urma să fie ridicat monumentul. Apoi, tot din iniţiativa lui Vasile Atănăsoaie, s-au derulat celelalte măsuri pentru finalizarea acestui deziderat, precum colectarea banilor prin donaţii ale sătenilor, obţinerea aprobărilor de la forurile judeţene şi naţionale, alegerea unui proiect executat de un arhitect, deplasări prin diferite localităţi din judeţ sau în capitală etc. Autorităţile locale au tot amânat însă rezolvarea problemei referitoare la terenul aferent (deşi fusese aprobat oficial), aşa încât, la data de 11 ianuarie 1999 şi apoi la 14 august 2000, el se adresează din nou Consiliului Local cu câte un memoriu.
Insistenţa cu care a urmărit împlinirea acestei dorinţe a făcut posibilă în final dezvelirea monumentului respectiv pe data de 21 mai 2004, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în prezenţa ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, însoţit de un sobor de preoţi, şi a autorităţilor judeţene şi locale. Monumentul înfăptuit cu mare efort va rămâne mult şi bine un semn de recunoştinţă a celor de azi şi a celor care vor veni după noi faţă de fiii satului care s-au jertfit pentru ţară şi popor.
Paginile următoare sunt dedicate unor personalităţi din Adâncata care s-au afirmat, nu numai în folosul consătenilor, ci şi al ţării, în diverse domenii de activitate „apreciaţi ca oameni de mare valoare, ca să nu spun ca nişte eroi” (pag. 353). Printre aceşti oameni de ispravă, se află şi câţiva care poartă numele Ciobanu. De exemplu, Ion Gr. Ciobanu despre care s-a scris în revista Calendarul săteanului din 1911: „El a dat un mare sprijin învăţătorului Băncescu la clădirea localului de şcoală din comună…Să dea D-zeu să avem cât mai mulţi ca Ion Ciobanu din Adâncata. Atunci nevoia va fugi şi satele noastre vor înflori”. Este meritul autorului care s-a documentat temeinic pentru a afla aspectele cele mai importante din activitatea acestor oameni şi pentru a le menţiona spre buna informare a cititorului. Sursele documentare pe care se sprijină monografia sunt completate de un veritabil tezaur alcătuit de numeroasele fotografii de epocă a căror valoare creşte pe măsura trecerii timpului.
După cum se poate constata din paginile acestei lucrări (ca şi în celelalte scrieri ale sale, el fiind un colaborator al ziarului Crai nou), Nicolai Ciobanu dovedeşte o veritabilă pasiune pentru activitatea de cercetare a trecutului satului său natal. Prin ceea ce a realizat şi el până acum, Adâncata face parte dintre puţinele localităţi din judeţ cu patru monografii despre care s-a amintit la începutul acestor rânduri. Mai lipseşte doar o monografie dedicată bisericii din sat.
S-ar mai putea spune încă multe în legătură cu această lucrare. Las însă cititorului plăcerea de a descoperi bogăţia conţinutului şi forma de prezentare, întrucât Nicolai Ciobanu e înzestrat cu un veritabil har narativ.
GH. GIURCĂ