> Primul, la cea de-a patra, al doilea, la debutul editorial
În prezenţa a numeroşi săteni, duminică după-amiază, la Căminul cultural din Ilişeşti, în organizarea bibliotecii comunale, s-au lansat două cărţi, semnate de doi localnici: „Nisipuri în lacrimi”, versuri de Dodu Toader Ciuc, şi „Ilişeşti. Monografie sentimentală”, de Marian Ghiuţă.
Despre cea de-a patra carte de versuri semnată de Dodu Toader Ciuc, apărută în acest an la ed. Opera Magna din Iaşi, a vorbit poetul L.D. Clement, printre altele remarcând că „Nisipuri în lacrimi” este un lung poem, articulat din peste 100 de texte înlănţuite, texte care, în carte, după voia lectorului, ar putea fi citite în înşiruirea în care sunt tipărite sau în oricare alta; oricum ar proceda, exerciţiul de lectură se va dovedi foarte interesant, generând probabil necesitatea revenirii şi aprofundării unor sensuri. Întrucât versurile autorului, „categoric un poet autentic”, se revelă a fi mult mai mult decât ce ar părea la o primă impresie. Dacă, în prefaţă, acad. Mihai Cimpoi, cunoscut istoric şi critic literar de la Chişinău, evocând memorabila zicere blagiană că „veşnicia s-a născut la sat”, îl găseşte pe Dodu Toader Ciuc „rămas în acest cadru ambiental, unde poezia se scrie de la sine” (cu referire atât la „natură” – ca text originar ce se oferă cu generozitate receptorului, de asemenea şi ca pretext – cât şi la sat, la rural), L.D. Clement a apreciat că aceasta este doar o faţetă a poeziei lui Dodu Toader Ciuc, care este un poet cult, în a cărui texte filoanele tradiţiei (inclusiv de aspect folcloric) pătrund după rafinate filtrări. Apelând la o trimitere către acel „grad zero al scriiturii” despre care vorbea Roland Barthes, pe care o asocia, în vorbele noastre, „spunerii”, Clement a apreciat că miezul textelor din „Nisipuri în lacrimi” tind a fi „rostire” (inclusiv în sensul dat termenului de C. Noica), adică un discurs personalizat ce aspiră spre cele mai înalte niveluri ale „spunerii cu rost/ sens”. Finalmente, L.D. Clement a atenţionat cititorii că deşi prin conţinutul versurilor sale Dodu Toader Ciuc poate fi pus în relaţie cu o anume tradiţie poetică autohtonă, prin scriitură se vădeşte a fi foarte actual. De altfel, Clement a apreciat că Dodu Toader Ciuc ar putea fi decodificat inclusiv în cheie postmodernă, cu specificarea că autorul de la Ilişeşti (poate, peste timp, involuntar „înrudit” cu opteziciştii de la Neamţ şi de la Iaşi) „nu are în vedere demitizări, ci remitizări”.
Marian Ghiuţă (descendent din familia lui Simion Florea Marian) a povestit apoi cum, în urmă cu aproximativ 30 de ani, au prins a se contura primele paginii din ceea ce urma să devină volumul apărut în acest an şi intitulat „Ilişeşti. Monografie sentimentală”, ca o sumă de numeroase răspunsuri la întrebări despre sine, despre aşezarea în care locuieşte, despre oamenii săi. Cu autoironie, autorul a stabilit că „atâta s-a priceput şi atâta a scris”: peste 230 de pagini cu ilustraţii, începând de la descrierea localităţii, relaţiile româno-germane („cu bune şi cu rele”), despre copilăria de odinioară şi jocurile copilăriei, despre personalităţi locale şi „personalităţi neconvenţionale”, „sufletul local” şi viaţa „modernă”, până la „vorbe de duh” şi „întâmplări cu tâlc”. Deşi Marian Ghiuţă pare a se prezenta pe el însuşi drept un… autor neconvenţional (chiar şi nevenindu-i a crede că ar putea fi perceput drept scriitor), de-acum nu mai poate scăpa (cel puţin) convenţiei de a fi citi drept un cronicar (original) al baştinei sale. | IRIMIA STANCIUC; Foto: A. POPOVICI
Interesant!