În „Sodoma şi Gomora” (1943), o tragedie cu subiect biblic semnată de Jean Giraudoux, în care se pune în discuţie problematica relaţiilor dintre bărbaţi şi femei, mai ales decurgând din aşteptările diferite pe care le au unii de la alţii, personajul principal, Lia (… ca şi cel al unor ştiri la zi!), spune încă din primul act cam aşa: „De acolo vine tot răul: (fiindcă) Dumnezeu este bărbat” (parafrazându-l cumva pe teologul Clement din Alexandria, care spusese că „după Dumnezeu, orice bărbat se consideră precum Dumnezeu”). Iată că, într-o societate formată din bărbaţi şi femei (încă neapărat în această ordine), mai ales într-un context electoral în care partide relativ vechi vorbesc (ca şi UE, de altfel) despre cote minime de reprezentare a femeilor (şi mai mult cu vorbele rămân), o anume Clotilde Armand, cetăţean român de origine franceză, deocamdată o străină pentru cei mai mulţi, anunţă că va candida spre a fi primăriţă de sector la Bucureşti, intrând într-o luptă dură cu partide relativ vechi, cu bărbaţii, cu prejudecăţile lor şi ale tuturor. De 43 de ani, originară din regiunea Bourbonnais, ingineră şi manager cu experienţă în sectorul privat, cu un CV impresionant şi, nu în cele din urmă, nepoată a scriitorului Jean Giraudoux, s-ar putea spune că doamna Clotilde Armand are din start profilul unui candidat foarte interesant şi atipic (dacă ne gândim la cei cu care am fost obişnuiţi), de natură să o avantajeze. Însă, până la urmă, nu-i exclus ca tocmai atuurile să-i dăuneze.
À propos, cum v-aţi imagina scenariul unui duel între doamna Armand şi madam Firea Pandele?! | L.D. Clement
