Colette Bourlier, imagine reprodusă după Le Point
Cea din titlu nu e (poate mai cunoscută românilor… francofoni) scriitoarea şi jurnalista Sidonie-Gabrielle Colette (1873-1954), ci până mai alaltăieri necunoscuta franţuzoaică Colette Bourlier. Născută în 1925 şi care marţi şi-a susţinut la Besançon teza de doctorat! Pe scurt, după cum am aflat de la France 3 şi din cotidianul Le Point, ea a predat istorie şi geografie la şcoli şi licee din localităţi puţin însemnate din estul Franţei (Poligny, Lons-le-Saunier, Besançon, iar din anii ’60 la Montjoux), totodată implicându-se în alfabetizarea imigranţilor din zona Besançon (probabil şi români; în ultimele două decenii, aici se desfăşoară un festival intitulat „Destination Roumanie”!). Iar cu asemenea experienţe, după ieşirea la pensie, în 1983, Colette Bourlier a urmat imediat un masterat, apoi s-a dedicat cercetării de nivel universitar asupra „problematicii muncitorilor imigranţi din Besançon”. Cercetare ce a durat peste trei decenii (profesoara recunoaşte că a lucrat cu unele întreruperi), îndreptându-se spre o teză de doctorat – „Muncitorii imigranţi din Besançon, în a doua jumătate a sec. XX” (o abordare transdisciplinară: geografie, economie, sociologie, istorie, ştiinţe politice) – pe care a susţinut-o zilele trecute, la 91 de ani, la Université de Franche-Comté, teză apreciată de comisie cu „înaltă distuncţie”.
Estimp, tendinţa generală (nu doar la noi) e ca doctorii în ştiinţe să iasă până a împlini 30 de ani, iar (mai cu seamă la noi) după cei câţiva ani de activitate de cercetare necesară obţinerii titlului, diplomele rămân să decoreze nişte nume ce dispar în mulţime… | L.D. Clement
