Scurgerile vaginale reprezintă probleme stânjenitoare, iar uneori îngrijorătoare. De regulă, pentru destule femei este dificil să-şi dea seama care sunt normale şi care sunt semnele unei infecţii… Iar infecţiile trebuie recunoscute din timp, pentru a fi tratate.
În primul rând, este bine ca orice femeie să înţeleagă că vaginul său are proprietatea de a se autocurăţa, astfel că anumite scurgeri vaginale sunt normale, fiind parte a proceselor obişnuite de menţinere a organului în stare optimă. Astfel, este de înţeles că marea majoritate a femeilor prezintă, de-a lungul vieţii, scurgeri vaginale pe care, chiar dacă nu le resimt ca atare, devin vizibile pe lenjeria intimă. Şi este bine de reţinut că volumul (cantitatea) acestor scurgeri diferă de la o femeie la alta, de la o perioadă a vieţii la alta, ele putând fi mai abundente sau mai slabe. De regulă, scurgerile de acest fel sunt mai abundente în tinereţe, devenind din ce în ce mai sărace cantitativ odată cu trecerea anilor. În mod particular, unele femei (aşadar nu toate!) se confruntă cu aşa-numite probleme de „uscăciune vaginală” (sau, mai corect spus, vulvar-vaginală) în anii dinaintea instalării menopauzei şi, mai ales, după instalarea acesteia.
Orice femeie poate să reducă mult riscurile de infecţie procedând, simplu, la o toaletă intimă riguroasă, efectuată zilnic (dimineaţa şi seara, înainte de culcare; de asemenea, înainte şi după fiecare raport intim). Însă aceasta nu înseamnă spălături prea frecvente (mai frecvente decât cele recomandate) şi prea agresive (folosindu-se săpunuri sau alte substanţe dure), fiindcă acestea pot conduce la iritaţii, iar iritaţiile pot deveni calea unor infecţii.
De asemenea, e bine ca fiecare femeie să ştie că, după utilizarea toaletei, este necesară ştergerea organelor genitale dinspre înainte spre înapoi (şi niciodată invers!), eventual clătirea acestora, la bideu (nu la lighean), cu apă curată. Dacă femeia se şterge dinapoi spre înainte, există riscul ca bacteriile prezente în zona anusului să fie conduse spre vagin şi uretră, generând infecţii.
Dacă scurgerile par neobişnuite (în ce priveşte consistenţa, culoarea, mirosul), fiind chiar iritante local, trebuie consultat medicul!
Atunci când survin, infecţiile vaginale nu trebuie să alarmeze în mod exagerat. De-a lungul vieţii, la un moment dat, dintr-un motiv sau altul, fiecare femeie se confruntă cu măcar o astfel de infecţie.
Aşadar, în caz de semne de infecţie, medicul trebuie consultat, de regulă el prescriind tratamentul specific, fie unguente locale, fie şi antibiotice, dacă este necesar. Corect este să urmăm tratamentul prescris de medic (altfel spus, să nu apelăm la automedicaţie).
Scurgerile considerate anormale pot avea caracteristici ca cele ce urmează: scurgeri albe, consistente, cu aspect vag granulos; scurgeri gălbui, groase; scurgeri verzui, cu miros de peşte; scurgeri foarte lichide, aproape apoase.
Nu trebuie să uităm că, spre a menţine sănătatea optimă a vaginului şi vulvei, este bine să ne hidratăm zilnic. Vaginul, ca şi alte părţi ale corpului, se poate deshidrata, se poate usca (devenind şi mai mirositor ca de obicei) inclusiv fiindcă nu am băut suficiente lichide. În plus, trebuie ştiut că, pe fond de deshidratare, suntem mult mai vulnerabile în faţa unei infecţii urinare ce se poate agrava în infecţie vaginală (sau invers).
Eventualele infecţii intime sunt favorizate şi de purtarea de haine (lenjerie, pantaloni etc.) strâmte şi din materiale sintetice, mai ales dacă uzul acestora generează căldură, transpiraţie, frecare. De asemenea, e bine ca femeia să evite a purta (după ce a fost la plajă, la bazin, la sală etc.) costume de baie sau de sport ude, transpirate etc. Se recomandă a fi purtată lenjerie de bumbac (sau cu dublură interioară de bumbac), deoarece ţesăturile din materiale sintetice pot încălzi, pot stimula transpiraţia (şi menţinerea umezelii), pot genera iritaţii locale. Dacă, totuşi, din motive personale, preferaţi să purtaţi anumite articole vestimentare din materiale sintetice, este bine să diminuaţi cât mai mult durata lor de folosire zilnică (la cel mult 2-3 ore), ulterior schimbându-vă.
De asemenea, şi pentru somn este bine să aveţi în vedere lenjerie lejeră, din bumbac. Cel mai bine e să optaţi pentru cămaşa de noapte (în loc de pijama) şi pentru un chilot larg (de tip boxer), din bumbac. Altfel, pentru un somn bun şi pentru eliminarea riscului de a vă simţi incomodată, de a transpira etc., puteţi dormi fără lenjerie de corp sub cămaşă. (De aici se înţelege şi că nu este bine să adormi îmbrăcată, oricât de obosită ai fi. Aşa cum ai grijă să te demachiezi, vei avea grijă să îndepărtezi, dresurile, colanţii, pantalonii etc.)
În acelaşi context, este bine să avem în vedere purtarea unui chilot obişnuit ca formă, lejer, care să nu strângă, care să nu genereze transpiraţie, care să nu provoace rosături. Aceasta deoarece chiar şi leziunile fine din zona vulvei, vaginului, anusului pot constitui teren propice pentru infecţii. În caz că, în anumite contexte, doreşti neapărat să porţi o anumită lenjerie intimă (foarte strânsă sau de tip string), este bine să n-o foloseşti decât atât cât e necesar (cel mult 2-3 ore, după care va fi înlocuită) sau, pentru protecţie igienică, să foloseşti un protej slip potrivit (pe care să-l înlocuieşti cât mai des).
În final, revenim spre a preciza că scurgerile fiecărei fete sau femei sunt specifice ei, neputând fi comparate cu ale alteia. Aşadar este corect să ni le cunoaştem pe ale noastre, să ni le evaluăm periodic, astfel încât să nu ne speriem, bunăoară după o discuţie cu cea mai bună prietenă, că suntem jos fie prea uscate, fie prea ude… | Anca Rotaru
