Miroase a sare. Și a hamsii. Și a shaorma. Și a clătite. Și a gogoși și porumb fiert. Și încă puțin a sare. A de toate miroase pe litoralul românesc, mai impunător astăzi prin muzica din cluburi decât prin sublimul unei ape care se joacă de-a v-ați ascunselea cu nisipul. Faleza nu mai e locul îndrăgostiților evocat în atâtea romanțe, hit-uri pe vremea părinților noștri, ci mai degrabă un bazar unde kitch-ul obiectelor puse pe masă se asortează parcă la fix cu atmosfera.
O plajă aglomerată, umbrele de paie, șezlonguri, baldachine, dar și prosoape, rogojine și cearșafuri. Aici vezi de toate, mai puțini oameni care să se mai bucure de priveliști, de soarele care răsare, desuet sau nu, ca-n povești, sau de apa care lovește nervosă nisipul la lăsarea serii. Răsăritul găsește o plajă aproape goală, doar cu câțiva oameni pe ici pe colo care așteaptă să vadă un spectacol perfect al naturii, neregizat, fără duble. Parcă aparte de lumea de pe plajă, pescarii au rămas cu aceleași îndeletniciri. În fiecare dimineață ei joacă același scenariu al muncii pe care probabil îl moștenesc din tată în fiu. Când încă nu se crapă de ziuă, în hainele lor ușor ponosite, pescarii merg cu bărcile care mai păstrează nostalgia plimbărilor, în larg, de unde vor aduce capturile pe care le vor vinde, așa cum fac în fiecare zi. Pentru ei e rutină, însă pentru cei care așteaptă pe mal aducerea peștelui este spectacol.
Aveeeeem de toate, la mare aveeeem de toate
Cel mai ușor lucru pe care îl poți face pe plajă este să diferențiezi turistul de localnic. Mereu pus pe grabă, turistul vrea să le facă pe toate, să le cumpere pe toate, să le mănânce pe toate, să le vadă pe toate. Entuziasmul le lipsește însă celor pentru care vara este cea mai bună și totodată cea mai grea afacere. Sătui de aglomerație și zgomot, dar determinați, vânzătorii, ospătarii, barmanii și comercianții ambulanți mimează ospitalitatea și se joacă de-a gratuitățile aparente pentru a câștiga și a atrage cât mai mulți clienți.
Alteori însă, vizibil obosiți și plictisiți, cad în plasa tehnologiei sau în patima țigării, analizând ca un Moromote modern tot circul din jurul lor. Căci dacă aduni shaormerii, terase cu lăutari, cluburi de manele, chioșcuri cu porumb fiert, aparate de înghețată, discoteci cu domnișoare mult prea goale chiar și pentru litoral și tarabe cu fel de fel de suveniruri, pe căldura aia mon cher, altceva decât circ nu are cum să iasă.
O altă afacere care a prins aripi (la propriu) este afacerea cu lampioane. Simple sau în formă de inimă pentru cei mai… cu dare de mână, căci cele din urmă sunt mai scumpe, lampioanele sunt un adevărat magnet. Pe la nouă seara, soarele abia apus și plictisit de tot ce a văzut peste zi se trezește în casa lui, va să zică, în atmosferă, cu tot felul de chestii care ard și se înalță mai repede sau mai lent, în funcție de iubirea fiecăruia. Vântul, cunoscut spărgător de bună-dispoziție, le mai strică distracția unora, urlându-și parcă nemulțumirea.
Văzând că li se stinge iubirea, îndrăgostiții abandonează lampioanele pe plajă, cu o atenție deosebită pentru locul în care peste ani vor respira copiii lor, născuți din dragostea pe care țin morțiș să o arate în public azi. Nici vorbă de admirat stelele, apa, de strâns scoici sau de scris în nisip. Ei sunt emancipați, moderni.
,,Tu n-ai buton de oprire?”-părinții își iau vacanță și uită că-s părinți
Ziua, pe plajă e vacarm continuu. Muzică, zgomote de la vaporașul care mereu pleacă imediat, unde se urcă cu 10 lei adulții și 5 lei copiii, țipete ale celor care se tem de mare, fluiere de salvamar…
Atenția cade însă pe copii. Copii care, veniți cu părinții la mare, se așteaptă la atenție și joacă. Ce primesc însă? Ei bine, dojana unor mame care își doresc să se bronzeze, uitând că la peste 30 de grade cel mic n-ar trebui să fie lăsat în soare, și neatenția tatălui care nu conștinentizează că nu mai e singur.
Nici spre seară, pe faleză lucrurile nu se schimbă mai mult. Copiii obosiți și deranjați de atâta zgomot sunt cărați pe la fel de fel de standuri pentru interesul părinților. Alte dăți, sunt și ei lăsați să se înfrupte din mirajul distracției de pe litoral. Sărituri, joaca la diverse mașinării, mâncatul de diverse preparate gata în trei minute, baloanele, jucăriile și hainele, toate vor fi amintiri de vară în mintea lor. Mai puțin construirea de castele și joaca cu valurile pentru că deh, sunt mici și n-au voie că se pierd, uitând că de fapt, pentru cei mici, lucrurile mici fac diferența!
Concluzii irita(n)te
Oamenii nu-și iau vacanță de la obișnuitul comportament și sunt prea preocupați de selfiuri, check-in-uri și poze, uitând că la mare trebuie să te bucuri pe plajă și nu pe net!
Copiii sunt lăsați să vadă și să cunoască singuri, pentru că cei mari și-au luat concediu nu doar de la muncă, ci și de la viață, muzica e prea multă și dată prea tare! Prea puțină dragoste pentru natură, pentru liniște, pentru gânduri, pentru spirit.
Relaxarea la mare e o adevărată bătălie din care cel mai probabil ieși câștigător numai dacă ai inspirația de a alege un loc cu mai puține steluțe pe booking, dar care la sfârșitul vacanței îți aduce satisfacții în bagajul din suflet cu care te întorci în mijlocul agitației de care ai fugi iar și iar spre marea albastră… | Loredana Bertişan; Foto: Saul Pop