Dr. preot Nicolae Cojocaru s-a născut în Bucovina, la data de 6 iulie 1952, în comuna Pârteştii de Sus.
După terminarea şcolii elementare, se înscrie la Seminarul Teologic Ortodox, cu dorinţa fermă de a se pregăti în teologie.
Cu toate că, în regimul de tristă amintire, omul era îngrădit de a cunoaşte cuvântul lui Dumnezeu în voie, la ,,modă” fiind teoria evoluţiei speciilor, tocmai de aceea, tânărul de atunci căuta izvoare de documentare şi căi prin care să poată cunoaşte mai îndeaproape pe Dumnezeul atoatecreator, Dumnezeul frumuseţii, Dumnezeul iubirii adevărate, Dumnezeul istoriei şi acea mare făgăduinţă biblică a revenirii Domnului Hristos, ca eveniment ce va marca apogeul istoriei şi sfârşitul experienţei păcatului.
Tot în această perioadă începe să culeagă folclor, mai întâi din comuna natală, apoi din satele din jurul oraşului Gura Humorului, întocmind o colecţie personală.
Acest material documentar s-a dovedit foarte folositor în preocupările sale de mai târziu.
Pornind de la această nepotolită sete de cunoaştere, în anul 1973 se înscrie la Facultatea Teologică Ortodoxă din Bucureşti.
În timpul facultăţii a urmat şi cursuri de folclor în cadrul Facultăţii de Litere şi a absolvit şi Universitatea Populară, tot din Bucureşti, în cadrul căreia urmează un curs de perfecţionare în limba franceză şi unul de stenografie.
Sub îndrumarea prof. dr. doc. I.C. Ciţimia, directorul adjunct al Institutului de Istorie şi Teorie Literară ,,George Călinescu”, s-a iniţiat în cercetarea culturii populare, în spiritul Şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti.
În fiecare sâmbătă seara, frecventează cenaclurile literare din Bucureşti şi face cunoştinţă cu o serie de scriitori şi poeţi ai vremii ca: Ion Alexandru, Gheorghe Tomozei, George Muntean ş a.
În anul 1976, este hirotonit ca preot şi, cu o dăruire totală, sufletească, morală şi socială, intră în marea oaste de slujitori ai lui Dumnezeu.
Pentru început, funcţionează în parohiile Clit-Arbore (1976-1980), Bilca (1980-1985), Catedrala din Câmpulung Moldovenesc (1985-1993), Biserica „Sf. Cruce” din Suceava (1993), Vatra Moldoviţei (1994-1999).
Între anii 2000-2005, conduce lucrările de construcţie de la Biserica parohială Sf. „Apostoli Petru şi Pavel” din Câmpulung Moldovenesc, unde funcţionează ca preot din anul 1999, fapt pentru care i s-a acordat, în urma meritelor deosebite, distincţia bisericească de iconom stavrofor.
Continuând a vorbi despre această deosebită faţă bisericească, mai trebuie menţionat faptul că, în paralel cu multiplele responsabilităţi din parohiile respective, a desfăşurat şi desfăşoară o serie de activităţi pe linie teologică astfel:
În anul 1990, a fost profesor în cadrul Seminarului Teologic Neamţ, iar în anul 1991, când s-a înfiinţat Seminarul Teologic ,,Mitropolitul Dosoftei” din Suceava, a ocupat funcţia de profesor la acest seminar, fiind titular pe catedrele Istoria Religiilor, Limba Latină şi Drept Bisericesc.
În anul 1996, s-a transferat prin concurs ca asistent la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, unde a funcţionat până în anul 1997, când a revenit în Bucovina, ocupând din nou funcţia de profesor la Seminarul Teologic de la Suceava.
De menţionat faptul că din anul 1993 începe stagiul de doctor în teologie, iar un an mai târziu şi în etnologie.
Este doctor în filologie al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, secţia etnologie, din anul 1998, şi doctor în teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, începând cu anul 2000.
Scriitor şi publicist cunoscut, editează revista „Tradiţia românească”, a fost redactor la foaia „Întru lumina lui Veniamin Costachi”, publicaţie a Seminarului Teologic Neamţ, membru în colectivul de redacţie al ziarului „Buciumul”, redactor responsabil al revistei „Candela” a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
A înfiinţat şi condus Societatea de Cultură „Simion Florea Marian”, din Bucovina, timp în care a organizat mai multe manifestări omagiale dedicate marilor cărturari ai Bucovinei.
Este membru în comisia de folclor a Academiei Române, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru în Internationale Organisation für Volkskunst, cu sediul în Austria.
A participat la o serie de simpozioane şi comunicări ştiinţifice, în ţară şi străinătate.
Până în prezent a scris cărţile: „Pârteştii de Sus – o aşezare din Bucovina”, Ed. Litera, Bucureşti, 1980; „Cântece, obiceiuri şi tradiţii populare româneşti”, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984; „Făt Voinic şi Domniţa cea Frumoasă”, (basme) Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1988; „Colinde din popor”, Ed. Baltagul, 1991; „Rita şi alte povestiri”, Ed. Baltagul, 1991; „Ştefan cel Mare şi Sfânt, legende”, Ed. Editis, 1992; „Tradiţii la cultul creştin”, Ed. Lidana Suceava, 2004; „Învierea şi reînvierea în riturile credinţei şi obiceiurile românilor”, Ed. Lidana Suceava, 2006; „Cosiţa de aur” (basme), Ed. Lidana Suceava, 2007; „Istoria tradiţiilor şi obiceiurilor la români”, Ed. Etnologică, Bucureşti, vol. 1, 2008 iar vol. 2 şi 3, în anul 2012.
Autorul mai are în curs de editare volumele: „Folclor şi obiceiuri din Bucovina”; „Din lumea satului românesc; cult, tradiţie şi cultură veche românească”.
A fost distins cu premiul ,,Ion Petrovici” al Academiei Române, în anul 2006, pentru lucrarea „Tradiţii la cultul creştin, din perioada primară până astăzi”, lucrarea fiind teza sa de doctorat în teologie. A mai primit Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei în anii 2005, 2007, 2008 şi premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru anul 2008.
Soţia sa, Viorica, este de profesie economistă şi au 3 copii, care, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, sunt sănătoşi şi realizaţi în viaţă: Alexandru păşeşte pe urmele tatălui său ca preot, profesor şi doctor în teologie, Ciprian, este licenţiat în arte, iar Despina, o bună economistă.
În întreaga sa activitate şi preocupările zilnice, dr. preot Nicolae Cojocaru se călăuzeşte după versetul biblic din Geneză 2, 15, în care spune că: ,,Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în gradina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească”. | George TIMU
