Vineri, 16 noiembrie, Academia Română a fost gazda lansării unei lucrări monumentale, în trei volume, rodul a trei decenii de cercetare în domeniul etnologic, care cuprinde istoria tradiţiilor şi obiceiurilor din preistorie până astăzi. Autorul „Istoriei tradiţiilor şi obiceiurilor la români” este Nicolae Cojocaru, cunoscut cărturar bucovinean, doctor în etnologie şi în teologie.
La evenimentul organizat în Sala „Amfiteatru” a Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti au participat etnologi, profesori de la secţia de folclor a Universităţii, scriitori, compozitori, dirijori, teologi, oameni de artă şi cultură, interesaţi de o asemenea enciclopedie inedită. Nu au lipsit nici personalităţi importante ale vieţii culturale din Bucovina de Nord şi Basarabia.
Distinsul public s-a delectat cu discursurile membrilor prezidiului format din prof. univ. dr. Doina Işfănoni, etnolog, prof. univ. dr. Iordan Datcu, istoric literar, etnolog şi lexicograf, prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, etnolog al Universităţii din Bucureşti şi autorul, pr. dr. Nicolae Cojocaru. Luările de cuvânt au fost moderate de Emil Ţîrcomnicu, reprezentant al Editurii Etnologica, sub al cărei tipar a apărut enciclopedia.
Descendent din viţa cercetătorilor culturii populare bucovinene
„Această trilogie care încearcă să facă din întregul tezaur de cultură populară un excepţional referenţial al omului de azi este de-a dreptul impresionantă. Ştim că din Bucovina, din Suceava, ne-au venit întotdeauna contribuţii importante… Am îndrăznit să-l compar pe părintele Cojocaru cu un alt părintele al spiritualităţii noastre româneşti, care se numea Simion Florea Marian. Poate că tocmai această latură a pregătirii domniei sale l-a făcut să fie mai atent, mai deschis, mai lucid chiar. Pentru noi, oamenii de azi, efortul părintelui Cojocaru este, din multe puncte de vedere, lăudabil şi foarte important, deoarece se înscrie în această glorioasă linie de cercetare, de studiu, de morfologică aplecare asupra a ceea ce poporul a reuşit să aducă ca experienţă materială şi imaterială pentru a demonstra că viaţa acestor locuitori s-a desfăşurat între parametri de normalitate, de ingeniozitate, de inventivitate, şi au lăsat peste timp, fără ambiţia hrisoavelor de cancelarie documente la fel de valoroase. Este lăudabilă această iniţiativă de a scormoni în arhive cu privire la ceea ce înseamnă datină, obicei, ritual, ceremonial, pentru a defini cumva ce este o tradiţie”, a remarcat prof. univ. dr. Doina Işfănoni în cuvântul său, care a deschis seria discursurilor. Totodată, etnologul îi atribuie autorului rolul de ghid al sufletului şi al minţii celor care vor citi trilogia. Mai mult, spune Doina Işfănoni, „ne conduce, ne explică, ne povesteşte, cu un anumit talent literar, ce se întâmpla şi în viaţa omului şi de-a lungul unui an întreg – descrie obiceiurile calendaristice cu o meticulozitate demnă de invidiat. Este un efort de readucere în conştiinţa noastră a memoriei celorlalţi: cărturari, bunici, părinţi. Aceste cărţi vor fi în casa noastră un ghid pentru sărbători, pentru momentele noastre de întrebare, atunci când călătorim la muncă sau la studii în străinătate, pentru a le explica celorlalţi de ce suntem aşa şi nu altfel. Vor fi un ghid foarte important pentru a spune copiilor noştri ce este de fapt un român. ”
Prof. univ. dr. Iordan Datcu a admis că îl leagă de Nicolae Cojocaru o prietenie veche de peste 30 de ani şi că admiră la acesta „remarcabila sa evoluţie şi noutate pe care o aduce de fiecare dată prin cărţile sale. În toate aceste lucrări, se remarcă calităţile cercetătorului: seriozitate, dorinţa de informaţie cât mai bogată şi utilizarea aspectelor inedite, observate direct în Bucovina. Am o mare admiraţie pentru acest cărturar, descendent al altora străluciţi din Bucovina, precum Simion Florea Marian, Dimitrie Dan -, ceea ce îl plasează pe părintele Nicolae Cojocaru într-o celebră tradiţie de cercetători ai culturii populare din scumpa noastră Bucovină.”
O enciclopedie monumentală
În opinia etnologului Nicolae Constantinescu, trilogia impresionează prin amploare şi „este o sursă de informaţie extraordinară, pe care o recomand şi studenţilor mei. Este o enciclopedie monumentală. Îl felicit pe părintele Cojocaru pentru acest admirabil cadou pe care îl face culturii româneşti în preajma sărbătorilor.”
Epigramistul George Zarafu a ţinut să destindă audienţa printr-un cuvânt concis, just, care a adus zâmbete pe feţele celor prezenţi: „<<Au trecut pe aici avarii, şi gepizii şi tătarii / Şi s-au dus cu Dumnezeu, / Dar cu proştii e mai greu>>. Cred că astăzi am mai dat o lovitură prostiei şi mă bucur că această lucrare impresionantă a apărut în epoca când se fac doctorate unuia de către alţii.”
În continuare, de la înalta tribună academică, pr. dr. Nicolae Cojocaru a făcut o relatare detaliată asupra metodei folosite în elaborarea lucrării. Nu a uitat să amintească de munca sa depusă în arhive, biblioteci şi pe teren, iar pe de altă parte a explicat unele motive controversate, cum este etimologia refrenului „Ler Doamne”, din colindele româneşti.
Finalul evenimentului, desfăşurat într-un cadru non-formal, a aparţinut neîntrecutei soliste Maria Butaciu şi a tinerilor interpreţi Angelica Flutur şi Nicu Mâţă care şi-au pus tot sufletul în interpretarea unor doine autentice, pe care le-au oferit celor prezenţi ca un elogiu adus deopotrivă folclorului românesc, cât şi tradiţiilor şi obiceiurilor noastre.
O capodoperă a identităţii noastre dedicată românilor de pretutindeni
Primul volum (apărut în anul 2008) tratează evoluţia formelor de datină din preistorie până la mijlocul sec. al XIX-lea, în cel de-al doilea volumul este prezentată evoluţia ciclului calendaristic în perioada modernă şi contemporană, iar în volumul al treilea sunt aduse în atenţie datinile de naştere, nuntă, înmormântare şi cele ocazionale din zilele noastre.
Destinată atât cercetătorilor în etnologie, în istorie, cât şi publicului larg, lucrarea impresionează prin mărimea ei şi nivelul de documentare. Autorul s-a dedicat cu pasiune acestui demers, din dorinţa de a da o lucrare cuprinzătoare, în care să prezinte toate formele de datină la români, atât la cei din ţară, cât şi pe cele ale românilor din Basarabia, Bucovina de Nord, Transcarpatia, din sudul Dunării şi ale aromânilor. | Raluca BRODNER
Notă: Articol tipărit în ediţia din 21 noiembrie 2012 a cotidianului „Crai nou”.
