Pe 26 octombrie se săvârşeşte pomenirea Sfântului slăvitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir şi făcătorul de minuni, din Tesalonic.
Fiu al voievodului cetăţii Tesalonicului, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (284-311) a fost botezat în taină de părinţii săi şi educat de către aceştia în spirit creştin. După moartea părinţilor, devine voievodul Tesalonicului. Îşi îndeplineşte cu vrednicie îndatoririle, este apreciat de oameni şi propovăduieşte pe faţă dreapta credinţă. Împăratul Maximian auzind că voievodul Dimitrie este creştin, s-a înfuriat foarte tare şi l-a aruncat în temniţă. Va fi ucis prin străpungere cu săgeţile într-o zi de 26 octombrie, din răni curgându-i mir şi nu sânge.
Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Dumitru
În popor, Sfântului Dumitru i se spune Sâmedru şi este considerat patronul păstorilor… Oamenii satului ziceau că el este cel care împarte anul pastoral în două anotimpuri: vara (23 aprilie – 26 octombrie) şi iarna (26 octombrie – 23 aprilie). Prima parte a anului o stăpâneşte Sfântul Gheorghe, cea de-a doua aflându-se în stăpânirea Sfântului Dumitru. Din strămoşi se spune că de la Sâmedru încep urgiile iernii, căldura ascunzându-se în pământ, până la primăvară: ,,Intră căldura în pământ şi Gerilă începe a-şi arăta colţii”.
Se mai spune că de Sâmedru este ultima zi în care se mai poate sădi usturoi. În caz contrar, recolta de anul următor va fi slabă. Tot atunci se tunde coama cailor tineri, pentru a le creşte părul frumos. Se mai zice că „aşa este ziua de Sâmedru, aşa va fi toată iarna”. Mai precis, dacă e frig, iarna va fi bogată în zăpadă, bună pentru recolte, iar dacă e cald, toamna va fi una lungă şi frumoasă. Ciobanii care vor să afle cum va fi iarna îşi aştern dulama în mijlocul oilor şi se uită să vadă ce fel de oaie se va culca pe dânsa. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună; dimpotrivă, dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. De asemenea, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, dacă plouă sau dacă ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele. Ciobanii pândesc toată noaptea unde dorm oile şi, dacă dimineaţa se va trezi întâi o oaie albă şi va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară. La 25 octombrie, cu o zi înainte de pomenirea Sfântului Dumitru (Moşii de toamnă, Ajunul lui Sâmedru), se aprind focuri pe câmp seara. Acestea simbolizează focul din cer (soarele) care se stinge, dar nu pentru totdeauna. Cu această ocazie, sătenii se strâng în jurul focului, iar femeile împart nuci, mere, pere, struguri, prune şi vin pentru sufletele care au părăsit aceasta lume. Pentru ca să fie tot anul sănătoşi, copiii sar peste foc. Fiecare duce acasă un tăciune pe care îl aruncă în livadă, pentru rod bogat.
Hramul
După ce dimineaţă au fost la biserică unde au participat la sfânta liturghie prilejuită de sărbătorirea hramului, după-amiază, negostinenii s-au adunat la Căminul Cultural, unde a avut loc spectacolul ,,Sărbătoarea satului Negostina”.
Toţi cei prezenţi în sală au fost întâmpinaţi cu un salut de bun venit urat prin cântec de membrele grupului folcloric ucrainean ,,Vocile Negostinei”, care au interpretat un tradiţional cântec ucrainean ,,Verde-i secara, verde”, şi de un ,,Dans de bun venit” interpretat de ansamblul ,,Kozaciok”.
A urmat apoi programul artistic propriu-zis, susţinut de ansamblurile folclorice „Bistriţa aurie” din Ciocăneşti (instructor, Petru Lupaşcu), „Stejărelul” Cajvana (inst. Iulian Ciotu şi Vasile Tomuţ), „Nadiia Zamku” Siret (inst. Bogdan Popovici), „Arcanul” Suceava (Sorin Pohoaţă), „Kozaciok” Bălcăuţi (Petru Şoiman), ,,Vicoveanca” Vicovu de Sus (Elena Schipor) şi de soliştii vocali Maria Ştirbu, Radu Malanciuc, Nicoleta Afrăsinei şi Radu Andone. Invitat special a fost Angelica Flutur, care a stârnit ropote de aplauze şi a câştigat simpatia şi prietenia publicului interpretând piese din folclorul huţul. Un moment inedit a fost cel prezentat de cei de la Nadiia Zamku, care au creionat în paşi de dans atmosfera de altădată a Siretului, când puteai pe străzile oraşului să auzi vorbindu-se în româneşte, în ucraineşte, în germană, în polonă, în ţigăneşte, în evreieşte etc. Ropote de aplauze au adunat şi cei de la ,,Kozaciok”, interpretând cu multă graţie şi rafinament dansuri din folclorul ucrainean. Bine primit a fost şi mesajul transmis prin cântec şi dans de cei de la ,,Arcanul”, ,,Stejărelul” şi ,,Vicoveanca”.
Prezentarea spectacolului a fost asigurată de Eusebie Fraseniuc, un magician al cuvântului şi un desăvârşit orator.
Buchet de gânduri-crizanteme…
Am încercat să culeg câteva gânduri la ceas de sărbătoare de la cei prezenţi la manifestarea culturală…
,,Mă bucur că s-a reluat tradiţia sărbătoririi hramului satului meu şi al bisericii în mod festiv. Când eram copil, ziua aceasta nu trecea niciodată neobservată… Era o plăcere să ne întâlnim pe toloacă şi să ne bucurăm de aerul de sărbătoare.” (Viorel Seredenciuc, consilier local Suceava)
,,Este o onoare să fiu prezent la sărbătoarea satului Negostina, să văd tradiţiile şi obiceiurile locale, să văd oameni care încearcă să le păstreze. Aş vrea pe viitor să mă implic şi eu, în măsura în care este posibil, în a promova şi a sprijini dezvoltarea folclorului local, ţinând cont şi de faptul că originile mele sunt din apropiere, din Calafindeşti.” (Daniel Ungureanu)
,,Este satul unde copacii vorbesc în adierea vântului, unde sălciile plâng…, leagănul amintirilor frumoase… Avem bătrâni înţelepţi şi copii talentaţi… Aici este inima Bucovinei… Cum să nu mă întorc în satul meu, unde oamenii sunt atât de bogaţi sufleteşte? Iar noi avem datoria să transmitem generaţiilor viitoare această bogăţie moştenită de la străbuni… Căci aşa spunea bunica mea: «…dacă nu vom asculta de părinţii noştri, vom fi nevoiţi să ascultăm de străini…».” (Ioan Bodnar, preşedintele UUR – ţinutul Bucovina)
,,Este cea mai importantă zi a satului nostru… La noi tradiţia s-a păstrat… Anul acesta am reuşit să organizăm o manifestare frumoasă… Ne-a dăruit şi Dumnezeu vreme frumoasă, ne-am putut întâlni cu prietenii şi ne-am bucurat de sărbătoare.” (Felicia Grigoraş, membră în comitetul de organizare)
,,În fiecare an revin cu drag în satul meu… Anul acesta, prezent fiind în sală şi urmărind evoluţia artiştilor, mi-am readus aminte de vremurile de altădată când şi eu luam activ parte la viaţa culturală a satului… Făceam parte din orchestra de mandoline, activam în trupa de teatru condusă de Dumitru Cuiava… Vremuri frumoase, ca şi ziua de astăzi. Îmi doresc din tot sufletul ca şi la anul să putem participa la o astfel de manifestare.” (Victor Hrihorciuc, preşedinte UUR – filiala Iaşi)
Un răspuns inedit la provocarea mea de a-şi spune gândurile la ceas de sărbătoare a venit din partea lui Sebastian Fraseniuc: ,,Un buchet de gânduri au înflorit la răsuflarea fiecărui suflet ucrainean aflat astăzi în sală… Principalul «vinovat» pentru tot ce s-a întâmplat astăzi aici este Petru Şoiman… Gândul meu pentru tot ce înseamnă «Kozaciok» îl vei aşterne tu pe hârtie după ce vei viziona filmul «PS, I love you…»”.
Mi-am făcut tema şi am urmărit pelicula recomandată, care îl are ca regizor pe Richard LaGravenese şi este bazată pe bestsellerul cu acelaşi nume al britanicei Cecelia Ahern. Voi încerca să creionez un rezumat al filmului… Holly (Hilary Swank) şi Gerry (Gerard Butler) formează o familie fericită. Într-o zi, Gerry moare din cauza unei boli incurabile, iar Holly se izolează de familie şi de lume. În ziua în care Holly împlineşte 30 de ani, primeşte un inedit cadou: un tort şi o casetă chiar de la soţul său, în care acesta o imploră să nu mai stea izolată în casă şi să plângă după el, ci să iasă în lume şi să fie fericită. Gerry se reîntoarce în viaţa lui Holly prin intermediul a 12 scrisori, câte una pentru fiecare lună a anului, care să o călăuzească în noua sa viaţă. Fiecare scrisoare se încheie cu mesajul “PS, I love you”. Anul trece, Holly citeşte lunar câte o scrisoare (acesta devine singurul ei scop în viaţă) şi în final redescoperă puterea de a merge mai departe, cu ajutorul soţului care o cunoaşte mai bine decât oricine, fiindu-i sufletul pereche chiar şi după moarte. Împreună cu prietenii şi familia sa, eroina reuşeşte să treacă peste momentul tragic din viaţa ei. Ea înţelege cât de preţioasă este viaţa pe care o trăieşte, cu ajutorul îngerului păzitor care o veghează.
Cu toţii trecem în viaţa noastră prin momente triste, prin întâmplări care ne încearcă credinţa şi ne ucid pentru o clipă speranţa… Foarte mulţi dintre noi, în aceste momente tulburi, suntem pe punctul de a renunţa la lupta de a ne păstra verticalitatea, de a ne păstra sufletul pur şi curat… Frumosul şi adevărul nu sunt uşor de apărat… De aceea, mulţi renunţăm… Dar când suntem în această postură, îngerul păzitor al frumosului – Petru Şoiman – ne mai oferă un spectacol, fiecare având drept epilog ,,PS, I love you”… Iar când şi îngerul mai cedează, dansul fiecărui membru al ansamblului ,,Kozaciok” se transformă într-un ,,PS, I love you”…
Pentru toţi cititorii acestor rânduri, gânduri pastelate şi luminate de lampadare-gutui… | Lăcrămioara GRIGORCIUC
