> Adams (Scott). Creatorul celebrului personaj Dilbert, prototipul subalternului subversiv. După ce a fost concediat de conducerea unei firme pe care o salvase din faliment, Scott a devenit miliardar ca scriitor. Vă propun două din panseurile acestui american cinic şi antiierarhic. “Nici o calitate nu este mai necesară unui şef decât totala incompetenţă”. “Informatizarea şi automatizarea duse la extreme vor face ca peste câţiva ani avioanele să fie pilotate de un căpitan şi de un câine. Rolul câinelui va fi acela de a-i interzice omului să atingă vreun buton ori vreo manetă”.
> Adevăr.” Draga mea, îţi mulţumesc pentru că m-ai întrebat de ce m-am îndrăgostit de tine. Vezi, acest lucru te miră, până la urmă, şi pe tine…”
> Charme. Vei fi, vei părea cu atât mai fermecător cu cât nu-ţi vei propune asta ca un scop în sine, cu cât o vei dori şi spera mai puţin în mod conştient.
> Creier. Ce organ extraordinar! Intră automat în funcţie când te trezeşti şi nu se opreşte din acţiune până când ajungi la serviciu…
> Declaraţie. Declaraţiile asupra veniturilor impozitabile – atât ale celor săraci, cât şi ale bogaţilor – au produs şi vor genera mai multă minciună decât politica şi pescuitul, luate la un loc.
> Fals. Într-o remarcabilă lucrare – publicată în 1995 – Alexandr Zinoviev demonstra că antiteza « economia de piaţă a Occidentului vs. economia planificată a societăţii comuniste » este ideologico-propagandistică, întrucât fenomenul planificării din economia capitalistă nu e cu nimic mai prejos decât cel din economia comunistă. Prilej pentru o constatare de nivel general: mai avem – în planul ideatic şi conceptual, dar şi în cel al percepţiilor individuale, personale – încă multe clişee de spart, destule mituri moştenite de demolat…
> Hitler. Mesajul transmis lui Ion Antonescu – la 19 ianuarie 1941, când generalul venise să ceară acordul pentru lichidarea Mişcării Legionare – a fost unul fără echivoc: „Un dictator al sec. XX care pierde puterea fără a fi folosit mitralierele este un om care s-a sinucis!”…Cât de mulţi conducători au folosit, apoi, în tulburatul veac trecut, acest îndemn…
> Manole (Meşterul). Primul bărbat care a spus: am nevoie neapărat de o femeie în casă!
> Misoginism. „Nevastă-mea conduce atât de prost încât GPS-ul de pe bord i-a zis: în 50 de metri trage pe dreapta, că vreau să cobor!”. Adaug (uimit de această minune a tehnicii): cum o fi sesizat gagica de pe GPS (singura femeie ale cărei indicaţii bărbaţii şoferi le urmează orbeşte) că la volan se află o femeie…? Ei… abia aici putem vorbi despre eternul… mister feminin…
> Onestitate. O calitate tot mai rară, inclusiv la nivelul superior al termenului: ea defineşte consecvenţa unui politician mituit de a rămâne fidel celui ce l-a cumpărat…
> Paradox. Cel mai mult ne costă, în viaţă, afirmaţiile gratuite.
> Sfat. Când eşti treaz, să faci întotdeauna ce ai spus că vei face atunci când erai beat! Doar astfel vei învăţa să îţi ţii gura… Sfatul vine de la Ernest Hemingway…, deci merită luat în seamă.
> Scandal. Scandalurile sunt precum găurile din şosete: nu deranjează pe nimeni atâta vreme cât doar tu ştii de existenţa lor.
> Singurătate. Singurătatea (unu!) e o cifră impară… Cu cifre pare lucrează bogaţii, asiguraţii (ei au asociaţi, parităţi, familie, relaţii…). Cifra impară este rezervată artistului, singuraticului, pustnicului… Celui care nu simte nevoia să se ascundă sub pulpana perechii, sub scuza numărului divizibil la doi…
> Sumer. O tăbliţă de lut veche de 4000 de ani, din Mesopotamia, conţine prima relatare a unei tentative – izbutită – de mituire a unui profesor. Un elev indisciplinat (întârzia la ore, vorbea cu colegii) şi mustrat de profesor pentru „scrisul nemulţumitor” îşi convinge tatăl să invite acasă severul dascăl, pentru a-l îmbuna. Părintele acceptă, iar oaspetele „a fost aşezat la locul de cinste, fiind ospătat şi servit cu vin din belşug”. Mai mult, „gazda l-a îmbrăcat cu un veşmânt nou şi i-a pus un inel preţios în deget”. Această dărnicie – constată scriitorul băcăuan I. Mitrea – câştigă bunăvoinţa profesorului, care începe să-l laude pe ucenicul scrib în termeni poetici: „Tinere, pentru că nu ai dispreţuit vorbele mele, îţi urez să atingi culmea artei scrisului… îţi urez să fii povăţuitorul fraţilor tăi, conducătorul prietenilor tăi… Ţi-ai îndeplinit bine îndatoririle tale şcolare, iată-te un om cu multe cunoştinţe…”
> Test. Dacă, eventual, cineva va încerca să te convingă că el s-a îmbogăţit, după 1989, prin muncă, nu-l contrazice. Întreabă‑l doar: prin a cui?
> Vin. Medicii susţin că a bea un pahar de vin e un lucru util, sănătos. Dacă-i aşa înseamnă că eu am făcut azi o mulţime de lucruri utile… hâc!… sănătoase.
> Virtuos. Un ghinionist: el n-a avut niciodată în viaţa lui ocazia de a păcătui.
> Vot. „În faţa votului, un prost este egal cu un deştept. Dar doi proşti fac mai mult decât doi deştepţi, pentru că, din doi deştepţi, unul n-o să vină la vot, fiindcă i se pare că «totul e lipsit de sens». Trei proşti fac mult mai mult decât trei deştepţi, pentru că, din trei deştepţi, unul are probleme existenţiale şi nu vine la vot, iar altul e sigur că «o să iasă tot ăia», aşa că n-are sens să se mai ducă. Patru proşti contra patru deştepţi? Exclus! Din patru deştepţi, unul n-are încă Mercedes şi de aceea i se pare că «n-o să se schimbe nimic», altul ştie dinainte «cine o să iasă», iar al treilea preferă să adoarmă la un film bun. O mare dezamăgire, asta e democraţia: 100 de deştepţi fac cât un singur prost, dar care votează!!!” (Anonim)
> Zero. Cifră fără vreo valoare… Până nu e ataşată, repetat, în coada unor alte cifre scrise pe un cec bancar… | Cezar STRATON