L.D. CLEMENT:
Cu aproape un an în urmă, mă aflam în Sibiu când, de acolo, de prin Dumbravă şi de prin împrejurimi, a pornit, spre toată ţara, subiectul „căpuşa”. Era vorba, aşadar, despre insectele care, parcă dintr-o dată, se porniseră să dea la om cum nu mai procedaseră până atunci. Apăruseră însă şi îndoieli (eu însumi mă cam îndoiam) cum că subiectul de jurnal muşcă mai rău decât până atunci neînsemnatele căpuşe. În sensul că, vedeţi dvs., omul citeşte ziarul (şi se sperie!) iar, de-acum, la orice pişcătură (fie ea de paingăn, de streche sau de ce-o fi…), fuge la urgenţe să fie oblojit. Se părea că tocmai aşa se întâmplă, căci, până să moară vara, a murit şi subiectul, s-au răcit şi alertele. Dar s-au reluat în astă primăvară (pe ici, pe colo, prilej pentru edili să găsească rapid fonduri pentru, zice-se, uriaşe operaţiuni de dezinsecţie), iar subiectul de presă părea din nou uşor parazitat de… gâze. Dinspre medici aflăm însă şi că realmente lumea a devenit mai preocupată de tot ce înţeapă, dar şi că realmente căpuşele îşi fac de cap, găsind de cuviinţă să ne aibă în meniu. Însă dacă ar şti şi ele să citească la ziar, ar înţelege că nici oamenii ăştia nu-s chiar atât de buni pe cât par sau că în patria lui Dracula sunt destui alţii care să muşte (chiar la gât!) ori să sugă sângele poporului…