> Alternativă. „Cititul, lectura nu e o formă de cunoaştere, ci una de fugă, de ascundere de alţii… Pentru mine – care am citit enorm, fără măsură, fără selecţie la început – a fost şi un fel de a uita de sine, de îndoielile şi disperările mele. Am încercat şi cu beţia, cu bordelul…, am băut mult în prima tinereţe, dar nu mi s-a potrivit… Admiram mult, la Răşinari, beţivii consacraţi, chefliii cotidieni… Tot satul era la muncă, la câmp, iar beţivanului cel mai tare nu-i păsa: se distra, trăia, umbla pe uliţe cu lăutarii după gât… Ce om fericit, deplin… Mi se părea genial…” (Emil Cioran)

> Bucătărie. „Dacă ar fi să mă iau doar după «tchiorba» aceasta extraordinară, cu  mii de chipuri şi felurite gusturi, ori după aceste «tocănitze  de vis, aş spune nu numai că, de fapt, lumea nu ştie nimic despre România. Ci şi că voi, românii, nu vă cunoaşteţi miracolele. Ca bucătărie, cel puţin, voi sunteţi foarte, foarte bogaţi în aşa-zisa voastră sărăcie.” (J. Yves-Cousteau)

> Cimitir. Unele dintre ele sunt atât de triste, încât îţi pot tăia orice poftă de a muri (să nu mai invoc costul unei înmormântări, la români). Deci, haideţi să mai vieţuim niţel…

> Costuri. Cu cât îţi vei considera partenera mai nepreţuită, cu atât povestea asta te va costa mai mult.

> Deneuve (Catherine). O doamnă a filmului francez, care îşi explică, simplu, succesul, longevitatea artistică: complimentele mi-au făcut plăcere, ca oricărei femei. Dar numai criticile m-au mobilizat, m-au ajutat să progresez, să mă perfecţionez.

> Diferenţe. Diferenţa dintre un politician şi un hoţ constă în faptul că pe primul îl alegi, iar al doilea te alege el pe tine… Aş adăuga: hoţul e pasibil de pedeapsă, poate fi descoperit… pus să dea socoteală. Politicianul…

> Falusocrat. Nume pe care impotenţii îl dau bărbaţilor normali. (G. Elgozy)

> Minciuni. Cele mai multe se rostesc în alegeri, în timpul sexului şi după partidele de pescuit. Aş adăuga: şi în cursul căsniciei, dar din raţiuni şi nevoi diferite.

> Părere. Înainte de a-ţi anunţa decizia că ţi-ai schimbat părerea, e bine să te asiguri că acei cărora te adresezi au aflat că tu aveai, totuşi,  conturată o părere, o opinie a ta.

> Portofel. Femeilor le plac bărbaţii plinuţi… în zona portofelului.   (Kay Ingram)

> Reciprocitate. Oamenii sunt interesaţi de politică în măsura în care politica se interesează de ei.

> Rouge (de… buze). T. Langfelow, de loc din Dallas – unde lucra ca bagajist la un hotel – a fost surprins în flagrant de o clientă în timp ce bărbăţelul  încerca să-i fure trusa de cosmetice din baie. Băiatul – în vârstă de 23 de ani – a declarat că este un pătimaş colecţionar de rujuri de buze. Într-adevăr, la domiciliul său, poliţia a găsit  peste două mii de tuburi de ruj. Ce ţi-e şi cu poliţiştii ăştia, indiscreţi! Dacă fac conexiunea cu ideea că boitul cu roşu al buzelor – ca şi machiajul feminin, în general – au apărut ca o formă prin care femeile să atragă atenţia  asupra lor, în vederea reproducerii (başca faptul că, la origini,  rujarea buzelor – zic sociologii şi istoricii – sugerează, propun, invită masculul către celelalte „buze”)… Ce‑aţi avut cu bietul copil, oameni buni…? Eu m-aş oferi să-i fiu apărător din oficiu. La câte „tone de ruj” – vorba lui Marin Sorescu, în „Don Juan” – am „mâncat”…

> Senectute. Poţi fi sigur că ai ajuns la această vârstă atunci când toate darurile cu care te-a înzestrat Mama Natură ţi le confiscă – simultan sau pe rând – Bunicul Timp.

> Simulante. Orice femeie poate să mimeze singură că are un orgasm, dar numai cu ajutorul unui bărbat poate să mimeze că este îndrăgostită.    (Woody Allen)

> Tristeţe (fecundă). „Cred că am devenit iremediabil trist în ziua – cea mai tristă a vieţii mele – când, la cei 10 ani ai mei încă neîmpliniţi, tatăl meu m-a dus la gimnaziu, la Sibiu… N-o să uit niciodată ziua când el m-a scos de pe Coasta Boacii din Răşinari… ziua în care m-a izgonit din Rai…” (Emil Cioran)

Cezar STRATON