Vasile TUDOR:
Pentru miracolul vieţii pe Terra, plantele reprezintă un element esenţial în devenirea materiei vii. Destinul fiinţei umane nu poate fi conceput în afara echilibrelor ecologice stabilite de milenii în biosferă. Trecerea de la un simplu culegător de fructe şi vănător de animale sălbatice la practicarea agriculturii a schimbat fundamental raportarea lui Homo Sapiens faţă de natură.
În prezent, deşi ingineria genetică poate contribui la modificarea şi chiar apariţia de noi organisme, totuşi secretele vieţii prezintă multe necunoscute. Infuenţa umană asupra ciclului vegetal este importantă atăt teoretic cât şi pactic. Prin defolierea în sezonul cald a unor pomi fructiferi, s-a constatat reluarea ciclului vegetal de producere a florilor, frunzelor şi chiar a fructelor. Experimentul a pus în evidenţă corelarea proceselor biologice din regnul vegetal, fapt care trebuie aprofundat la nivel genetic pentru a găsi o explicaţie cauzală a relaţiei ereditate-factori de mediu.
Este bine de amintit rezultatele cercetării aplicative ruse, care a utilizat criteriul “distanţei minime de apropiere” pentru domesticirea vulpilor polare. Exemplarele obţinute după mai multe generaţii prin încrucişări selective, au adoptat un comportament social, dar şi-au modificat formele şi culoarea blănii. Aceste dovezi elocvente îndeamnă la reflecţie asupra teoriei lui Darwin despre evoluţia speciilor pe Terra, la care se adaugă rolul mutaţiilor genetice în configurarea materiei vii.
Se impune o abordare dinamică a reglării, transmiterii şi prelucrării informaţiei genetice. Evoluţia vieţii pe Pământ nu poate fi lăsată doar pe seama selecţiei naturale a indivizilor mai bine adaptaţi şi a mutaţiilor genetice aleatoare. Cercetările trebuie orientate pe descifrarea unor programe genetice dinamice, autoperformante şi adaptive la factorii interni şi externi. Deşi mintal putem separa structura de funcţie şi informaţie, în realitate componetele triadei viului se presupun şi se generează reciproc. Materializarea informaţiei „in actu” din starea „in potentia” presupune derularea secvenţelor diviziunii şi diferenţierii celulelor prin interacţiune cu matricea proteinică şi semnalele transmise de receptorii specifici. Această interpretare este confirmată şi de celulele suşe pluripotente extrase de la un embrion, care se pot dezvolta şi reface ţesuturile afectate de leziuni, boli sau bătrâneţe ale unor organisme compatibile genetic.
Pe baza codului geneto-dinamic, morfogeneza reprezintă aranjamentul ordonat al celulelor în structuri spaţiale prin schemele program ale orientării fusului de diviziune, care sunt integrate în ciclul mitotic cu programele de reglare şi control pentru diferenţierea celulelor. Deşi nucleul este centrul coordonator al celulei, informaţia genetică este funcţională în structura spaţială a unor câmpuri de celule care capătă specifitate în ţesuturi organe şi sisteme, organizate ierarhic şi integrate unitar la nivelul organismului. În compoziţia nucleului intră ADN, ARN, proteine, diferiţi compuşi organici şi anorganici organizaţi în matricea sau sucul nuclear, cromatină sau cromozomi, nucleoli, totul delimitat de o membrană nucleară prin care schimbă materie, energie şi informaţie cu exteriorul. În procesul diviziunii celulare, ciclul mitotic este corelat cu ciclul nucleolar – nucleolii sunt vizibili în interfază, dispar în profază şi reapar în telofază. Cercetătorii recunosc importanţa nucleolilor în sinteza ARNr şi şi biogeneza ribozomilor, dar şi ca „staţii intermediare” pentru transferul ARNm şi ARNs în citoplasmă. Vom adăuga rolul lor important în morfogeneză, fiind responsabili pentru pregătirea aparatului mitotic.
Este o mare provocare pentru cercetarea romănească să contribuie la descifrarea mecanismelor vieţii.
Într-o exprimare plastică, viaţa şi moartea formează o unitate de contrarii în devenirea materiei organice, derularea unui program care „cicleză” nivelele inferioare în favoarea celor superioare. Programul „pentru sine” îşi afirmă măreţia în programul „pentru specie” care proiectează indivizii în eternitate. Fiinţa umană este o realizare magnifică a naturii care dă sens şi valoare întregii existenţe.
