George POPOVICI:
Aerul miroase-a cozonac,
Pomii toţi sunt albi, în haină nouă,
Iar din când în când, un cotcodac
Dă ocol prin fabrica de ouă.
Legănându-se flămânzi, cu haz,
Ies bobocii-n şir la o gustare
Dar, ajunşi la margine de iaz,
Când văd apa, uită de mâncare.
Primăvară
E pe-afară,
Sărbătoare,
Cu mult soare,
Se cunoaşte
Că e Paşte!
În culcuşul plin de pui desculţi
Mamele odraslele-şi admiră.
Unele se sperie că-s mulţi,
Altele, cu doar un pui, se miră.
Iapa-şi ospătează primul mânz,
Vaca, viţeluşul său şi-l linge,
Scroafa are zece pui la prânz.
Oaia doar… e singură şi plânge…
Primăvară
E pe-afară,
Sărbătoare,
Cu mult soare,
Se cunoaşte
Că e Paşte!
Ţanţoş, indiscret şi băgăreţ,
Vine să verifice Cocoşu’
În maternitatea din coteţ
Cine face prima un ou roşu.
Dar, de-odată, ca la balamuc,
Sare pintenatul şi se-ncruntă.
Primul ou îl lasă hăbăuc:
E din ciocolată şi cu fundă!
Primăvară
E pe-afară,
Sărbătoare,
Cu mult soare,
Se cunoaşte
Că e Paşte!
