Un apostol al satului: Domnul Învăţător Mihai Neculăiasa

Pe data de 14 aprilie se împlinesc 12 ani de când a plecat dintre noi „Domnul Învăţător”, aşa cum îi spuneau lui Mihai Neculăiasa toţi cei care l-au cunoscut. Şi l-a cunoscut multă lume.
Domnia sa a fost fiul lui Ioan şi al Magdalenei Neculăiasa din satul Lămăşeni, comuna Rădăşeni, născut la 5 februarie 1907. După ce a absolvit Şcoala Primară din sat, apoi Şcoala Normală de la Iaşi în 1926, vine ca învăţător la Şcoala din Lămăşeni în anul 1932, unde va sluji până în 1965.
Bun cunoscător al spiritualităţii satului românesc, ataşat sufleteşte de satul natal, s-a dedicat trup şi suflet renaşterii acestuia. În acest sens, Domnul Învăţător Mihai Neculăiasa, alături de alţi inimoşi apostoli ai satului ca Vasile Gavril, Ion Miron, generalul Ion Lovinescu, înfiinţează în 1938 „Societatea culturală Rădăşeni” care îşi propunea renaşterea satelor sub toate aspectele. Prin intermediul acesteia au modernizat şcolile din comună, au construit Căminul Cultural din Rădăşeni, au electrificat satul (fiind primul sat care a beneficiat de această modernizare din judeţul Suceava), au cumpărat 15 ha de teren unde au construit o cabană ş.a.
Împreună cu soţia sa Ana, încă din primii ani ai activităţii didactice a început să adune informaţii şi documente privitoare la trecutul localităţilor din comuna Rădăşeni, cât şi a celor din fostul judeţ Baia. În acest demers de un real folos i-a fost Gheorghe Neculăiasa (1889-1936) istoric şi cercetător la Academia Română, care i-a procurat unele copii de pe documentele istorice de care avea nevoie şi care l-a îndrumat în cercetarea istorică.
Munca de cercetare a făcut-o fără a neglija activitatea didactică sau cea obştească. În perioada 1931-1997, presa îi publică peste 36 de articole, din care cităm următoarele: > „Munca şi banul”, în foaia „Vestitorul satelor”, înfiinţată de un alt mare apostol, Neculai Stoleru de la Baia; > „Despre educaţie”, în ziarul „Bacăul” din aceeaşi localitate; > „Puterea exemplului”, în revista „Albina” nr. 4 din 1971; > „Ion D. Chirescu”, în revista „România pitorească” nr. 4 din 1980; > „Cine-i autorul?” în cotidianul „Crai nou” din 15 mai 1997.
În perioada 1935-1997 a întocmit peste 28 de lucrări, din care a reuşit să publice, pe cheltuiala sa, doar 5: > „Monografia satului Lămăşeni” cu o prefaţă de Artur Gorovei, în 1937; > „Rădăşeni” – micromonografie, prima ediţie în 1974 cu 45 de pagini, completată în 1975 la 152 de pagini; > „Istoria localităţilor din S-E judeţului Suceava”, în 1975-1976; > „Din istoricul comunelor Rădăşeni şi Horodniceni”, în 1979; > „Zona Fălticeni” în 1989.
A plecat dintre noi foarte întristat că nu a reuşit să mai tipărească măcar unul dintre manuscrisele la care a lucrat aproape toată viaţa.
Prin demersul nostru, de aducere aminte, sperăm ca vreunul din foştii săi elevi sau un alt vrednic fiu al locurilor să-şi lege numele de al Domnului Învăţător, punând o piatră în calea risipirii istoriei adunate cu suflet pentru urmaşii noştri, prin tipărirea unora dintre manuscrisele rămase moştenire. Acestea sunt: > „Despre Rădăşeni” – monografie; > „Şcoala din Lămăşeni” – monografie; > „Proiect de abecedar” > „Memoria ţinutului Fălticeni”; > „Din istoricul satelor Rădăşeni, Lămăşeni, Pocoleni, Rotopăneşti, Mihăieşti, Horodniceni, Boteşti, Brădăţel”; > „Dicţionar arheologic, istoric şi statistic al ţinutului Fălticeni”; > „Dicţionar istoric al ţinutului Suceava”; > „Judeţul Suceava şi localităţile sale”; > „Folclor din Lămăşeni”; > „Târgul Baia, leagănul istoriei”.
Cărturar cu o bogată cultură, delicat şi ferm ca dascăl, cercetător, membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, cu o activitate laborioasă, legat toată viaţa de vatra natală, s-a dedicat trup şi suflet renaşterii acesteia, prin cunoaşterea rădăcinilor.
Prin rodnica activitate din sălile de clasă ale şcolii – căci munca de învăţător trebuie preţuită înaintea oricărei alteia – prin fericita înrâurire ce-a avut-o asupra mediului în care a trăit, prin cercetările şi scrierile sale de o inestimabilă valoare documentară, precum şi prin dragostea de aproape, bunătatea şi modestia lui exemplară, Domnul Învăţător şi-a câştigat preţuirea copiilor, încrederea părinţilor, stima colegilor şi locul de vază în Galeria oamenilor de seamă ai satului românesc.