…Şi aflu că una dintre cele mai puse întrebări în legătură cu recensământul deja pornit se referă la cum şi când se capătă ziua liberă promisă de stat autorecenzaţilor. Semn (foarte bun) de interes, inclusiv consolidat de informaţia că, în prima zi de autorecenzare, de atâta interes, platforma s-a blocat. Pe de altă parte, nu musai semn că toţi autorecenzaţii vor avea spor la zi liberă; şi nu mă gândesc la cei cărora statul le promite şi statul le dă, ci la angajaţii din zona privată, zonă în care bunăvoinţa statului nu-i întotdeauna de mare bucurie; inclusiv atunci când statul „dă” o minimă leafă mai mare… În aceeaşi ordine de idei, agăţ în subiect proiectul legislativ referitor la „săptămâna de lucru de 4 zile”, care, printre altele, ar oferi salariatului şansa de a presta luni – joi câte 10 ore pontate, pentru ca vineri – duminică să-şi tragă sufletul, eventual să (şi) ponteze întru susţinerea turismului (de weekend) românesc. Ori să se orienteze către baştina rurală, spre a consolida agricultura românească, cea care la un capăt bagă subvenţii, iar la celălalt capăt câştigă importuri. Despre aşa pomană de stat sunt oarecum nedumeriţi (tot) oarece prestatori în zona privată (aia care susţine onor statul). Bunăoară, cei obligaţi (de situaţie, nu de altceva) să presteze azi 12 ceasuri pe zi se întreabă – inclusiv la Radio Erevan – dacă, spre a căpăta juma’ de zi liberă într-o marţi, tre’ să robotească în viitor 14 sau 16 într-o miercuri şi-ntr-o duminică. Ori dacă nu cumva va fi cazul să-şi ia o saltea în vestiar, spre a se bucura apoi de câte un weekend prelungit începând de luni de la ora 21:00 până marţi la ora 19:00. A, plus ziua liberă de autorecenzare, joi de la 9.45 până vineri la (0)0:49. De rest, cum am mai zis, la gogoşi înainte, la război, Doamne fereşte. Sau: slujba-i slujbă, drujba-i între ciocan şi nicovală. | L.D. Clement
