…Dacă am avut preşedinţi de Ţară români, dacă avem încă un preşedinte sas (iar înainte de ei – aş adăuga – duci şi regi din fel de fel de ale neamuri), la o adică de ce să n-avem şi un ungur preşedinte?! Cam aşa a zis nu demult, la televiziunea naţională, Kelemen Hunor, candidatul pentru Cotroceni al UDMR – şi, în principiu, de bănuit, al altor formaţiuni etnice-civice-politice ale maghiarilor de la noi: PCM, PPMT etc. (…deoarece „Az alma nem esik messze a fájától”/ „Aşchia nu sare departe de trunchi”) –, poate că parodiind la modul cel mai serios posibil parodia candidaturilor maghiare pentru slujba de „şef de stat” în ţinutul oriental faţă de Pannonia romană şi pusta dintre Dunăre şi Tisa. Până atunci, iată, dacă e la Budapesta un guvern condus de iliberalul Orban Viktor, suntem şi noi gata să avem la Bucureşti unul condus de liberalul Orban Lajos! Şi cam atât. Şef al unui partid intrat în istoria recentă de bun pentru destule dintre prieteşugurile cu fel de fel de beneficii pe Dâmboviţa, elegantul şi diplomatul Kelemen Hunor ştie să fie clement cu cine-i trebuie şi inclement cu cine nu-i trebuie, ţintind nici mai mult, nici mai puţin de acel aproximativ 7% cu care uniunea sa contează de regulă în mai toate alegerile şi, iac-aşa, le arbitrează. Altfel zis, „Addig nyújtózkodj, amíg a takaród ér” ori, mai pe limba olahilor, „Întinde-te cât te ţine cerga”. | L.D. Clement