Am aflat şi eu, ca şi alţii, că în urmă cu ceva zile nişte inşi care-mi par cam străini de noi, din Camera Deputaţilor, au stabilit că valoarea coşului minim de consum lunar pe luna septembrie 2018 este (adică a fost!) de 6762 de lei. Nu ştiu alţii cum sunt, însă eu – prost şi leneş notoriu cum e cazul să mă calific faţă de o astfel de cifră (că număr nu pot să-i zic, fiindcă nu mi se reflectă concret în realitate) – nu mai înţeleg nimic. Din alte cifre (asemenea) mi se zice, printre altele, că familia pe care aş reprezenta-o ar fi trebuit să pună bani albi pentru zile negre (pentru alea în care, dacă vom mai ajunge, nu ni se va mai plăti pensie!) 615 lei ori că s-ar fi căzut ca, din ce nu câştiga, să plătească aproape 550 pentru, cică, „educaţie şi cultură”! Însă prost fiind, cum am mai zis, nu-mi trebe aşa ceva, plus că teatrul şi meciul se dau cam în timpul programului meu de lucru, aşa că-mi sunt interzise. Nici de 651 lei/ familie pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, lunar, nu e cazul, că „salopetele” de serviciu sunt destul de ieftine, iar meci şi teatru nu servim, ca acolo să ne-nţolim. Nici cinema nu servim, că face cam cât o şaorma cu de toate, înţelegeţi. Iar dacă cineva dintre deputaţi zice că pentru îngrijirea sănătăţii ar fi fost suficienţi familiei, lunar, doar 107 lei, să afle dumnealor că numai o vizită la doftor face minim 100, iar după ce te vede acela o dată te mai cheamă; că-i pici drag, că-i place să te vadă şi pe dinafară, şi pe dinăuntru; plus analizele, plus medicamentele… Zice documentul oficial că deputaţii ar fi avut în vedere o anume familie standard (în care, e adevărat, nu-i simplu să se încadreze tot omul, nici ca normă de vârstă, nici ca normă de copii), vizând coşul pentru „un trai decent” bazat pe nu ştiu ce politică salarială (în care nu oricine se încadrează). Adevărat este că eu nu-s decent; că dacă eram, poate chiar deputat vă eram. Şi la coş mă pricepeam. | L.D.C.
