Se poate afirma că dipolul vortex nu este localizat cu precizie în spaţiu, având în vedere că particulele universale primordiale implicate sunt distribuite în întreg spaţiul.
Pentru corelarea teoriei dipolilor vortex cu teoria cuantică se utilizează ipoteza că funcţia de undă pentru un sistem cuantic descrie distribuţia spaţio-temporală a particulelor universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat.
În această interpretare, densitatea de probabilitate pentru un sistem cuantic este proporţională cu concentraţia de particule universale primordiale implicate în dipolul vortex asociat.
Materia se poate afla atât în stare structurată prin dipoli vortex pe diverse nivele de organizare a substanței, cât și în stare nestructurată în cazul vidului.
Desigur, Universul nostru şi Universul complementar reprezintă doar una dintre posibilităţile infinite de manifestare dialectică a Existenţei într-un Multivers format din universuri duale paralele.
Sarcina electrică şi inducţia câmpului electric pentru o particulă elementară – modelată printr-un dipol vortex – sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de fotoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de fotoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat, iar masa şi intensitatea câmpului gravitaţional sunt proporţionale cu valorile medii pentru intensitatea fluxului de gravitoni, respectiv densitatea intensităţii fluxului de gravitoni printr-o suprafaţă închisă în care se află vortexul asociat.
Teoria dipolilor vortex permite determinarea masei, impulsului, sarcinii electrice și energiei particulelor universale primordiale, dar și dimensiunea aproximativă, vârsta și perioada expansiunii spațio-temporale a Universului nostru.
Se constată că există legături indisolubile între mărimile fizice care caracterizează structurarea materiei la nivelele de microcosmos și macrocosmos. Timpul mediu de viață, sarcina electrică și masa particulelor elementare sunt corelate cu perioada expansiunii Universului nostru. Se impune o abordare sistemică a Universului nostru, în sensul că părțile sale structurale de bază se integrează în întreg prin nivele ierarhice de organizare, dar și sistemul ca totalitate acționează prin feedback asupra componentelor sale de bază.
Este posibil ca ecuațiile obținute în teoria dipolilor vortex pentru fluxul de particule universale primordiale printr-un dipol vortex și expansiunea spațio-temporală locală să permită determinarea maselor particulelor elementare cunoscute și necunoscute, nu numai din Universul nostru și Universul complementar, ci și din allte universuri duale care sunt componente ale Multiversului.
Spre deosebire de teoria stringurilor și Teoria M, structura elementară a materiei poate fi abordată unitar în teoria dipolilor vortex, fără să fie nevoie de introducerea unor noțiuni dificil de acceptat, precum cele de “string”, “superstring” sau “membrană”.
Este fascinant că Existența se manifestă dialectic ca unitate în diversitate, la granița dintre cauzalitate și întâmplare, actualitate și posibilitate, armonie și dezordine.
Pentru mai multe informații, cei interesați de varianta actualizată a teoriei dipolilor vortex pot accesa următoarele link-uri:
https://vasiletudor6.academia.edu/
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2701432
https://edict.ro/teoria-dipolilor-vortex/
Bibliografie
- Bodnariuc N., Biologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
2. Chpolski E., Physique atomique, Ed. Mir, Moscou, 1977
3. Dulcan D. C., Inteligența materiei, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009
4. Einstein A., Teoria relativității, Ed. Tehnică, București, 1957
5. Enescu Gh.,Fundamentele logice ale gândirii, Ed. Științifică şi Enciclopedică, București, 1980
6. Feynman R. P., Fizica modernă, vol. I și II, Ed. Tehnică, București, 1969, 1970
7. Fock V. A., Teoria spaţiului, timpului şi gravitaţiei, Ed. Academiei, Bucureşti, 1962
8. Hawking St., O mai scurtă istorie a timpului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007
9. Landau L., Lifchitz E., Mécanique quantique, Ed. Mir, Moscou, 1980
10. Lapcik, V., The vortex theory of Matter and Energy, Madding Crowd Publishing, 2007
11. Longo M. S., Fundamentals of Elementary Particles Physics, Mc.Graw-Hill, 1973
12. Mihoc Gh., Micu N., Teoria probabilităţilor şi statistică matematică, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
13. Mittelstaedt P., Probleme filozofice ale fizicii moderne, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971
14. Muscalu St., Fizica atomică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
15. Novacu V., Electrodinamica, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966
16. Novacu V. ș. a., Teoria particulelor elementare, Ed. Academiei, Bucureşti, 1970
17. Segre E., Nuclei and Particles, W. A. Benjamin Inc., New York, 1965
18. Pal A., Ureche V., Astronomie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
19. Toro I., Fizica și filozofia, Ed. Facla, Timișoara, 1972
20. Țițeica Ș., Mecanica cuantică, Ed. Academiei R.S.R., București, 1984
21. Ureche V., Universul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1987
22. Vasiu M., Electrodinamica şi teoria relativităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
23. Vlăducă G., Elemente de Fizică Nucleară, partea I (1988), Partea II-a (1990), Tipografia
Universității București
