Potrivit unor informaţii de la finele anului trecut emise de Eurostat, între ţările UE România este vicecampioană (după Bulgaria) la capitolul sărăcie: aproape 7,7 milioane de români ar trăi „la limita subzistenţei”, reprezentând aproape 40% din populaţia ţării. Deşi la o primă ochire cifrele par foarte mari, faţă de valorile din urmă cu aprox. 10 ani, situaţia e, totuşi, un pic mai bună. Atunci, conform INS, 9,1 milioane de români erau „la limită” (44,2%). Pe de altă parte, nu este surprinzător că, oricine întrebând în preajmă, din om în om, aşa cum îţi pică omul acela la îndemână, percepţiile despre sărăcie (sau… bogăţie) sunt foarte variate: unii se referă strict la venituri, alţii la cheltuieli, nu în cele din urmă unii iau ca situaţii de referinţă vremurile de după război, iar alţii cum ştiu (sau cred) că se trăieşte azi în Occident. Bunăoară, în contextul în care coşul lunar minimal al unei familii e „stabilit” undeva la peste 2000 de lei, o tânără doamnă recent devenită conjunctural populară la câteva televiziuni a zis că ea abia face faţă cu un coş 6000 de lei/ lună, în acesta intrând inclusiv două plinuri ale autoturismului. Alţii pun la socoteală inclusiv cheltuielile pentru susţinerea copiilor în şcoală (cu tot cu doctorat) şi vacanţele obligatorii ale familiei (se ştie, doar pentru unii sponsorizate de stat sau de firme), alţii se rezumă la a se bucura dacă au „ceva” de mâncare, chirie şi utilităţi. Fiecare cu limita lui! Iar dacă eşti pe cale a te gândi că cei mai puţini săraci (după criteriile Eurostat) s-ar afla în Occidentul cel vechi, află că pe moment sunt în Cehia (13,3%), unde nu trăiesc însă şi cei mai bogaţi. | L.D. Clement
