În fiecare an sunt curios să aflu cine este ales câştigător al Premiului Naţional „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia de la Botoşani, anunţat în seara de 15 ianuarie. Iar în acest an am fost cu atât mai curios cu cât pe lista scriitorilor nominalizaţi se aflau doi provenind din judeţul nostru: rădăuţeanul Matei Vişniec (parizian) şi climăuţeanul Nichita Danilov (ieşean). Dar n-a fost tocmai o surpriză că dintre nominalizaţi juriul a optat pentru Liviu Ioan Stoiciu (ştiut şi după abrevierea numelui, LIS), un scriitor tot „de-al nostru”, dacă ar fi să judecăm doar din privinţa relaţiilor vechi pe care le are cu numeroşi oameni de cultură suceveni, a participărilor sale la numeroase manifestări culturale sucevene ori a prezenţei semnăturilor sale în „Bucovina literară”. În ce mă priveşte, în acest context m-am bucurat să-mi amintesc că LIS s-a numărat printre cei care au răspuns imediat „prezent”, fără rugăminţi speciale, la ancheta intitulată „Ce mai spune Eminescu?” pe care am coordonat-o în anii 2010 şi 2015 (parţial fiind reprodusă şi de „Crai nou”). „…Câtă vreme identitatea noastră nu va fi o vorbă în vânt, Eminescu ne va revoluționa sensibilitatea romantică nativă. Și, ținând cont de modelul lui, ne putem autoevalua în particular. Cât vom vorbi și vom scrie în limba română, prin Eminescu ne dăm examenul de conștiință legat inclusiv de «conceptul universalității». Puteți concepe limba română fără Eminescu? De altfel, putem întreba liniștiți detractorii lui din ultimele generații: bun, nu-i mai citiți poezia fiindcă «nu vă place» (la atât vi se rezumă delirul interpretării), dar citiți poezia vreunui poet universal din vremea lui, care să vă placă? După răspunsuri veți vedea că ei, «urmașii de azi», nu citesc «în general» poeți din secolul al XIX-lea, considerați «expirați», și nu-și asumă o judecată de valoare, că «li s-a pus pata» pe Eminescu, că impostura intelectuală postcomunistă a «revalorizării» face din estetica receptării o poliție a gândirii. Și că spiritul critic «liber» public are legătură cu «corectitudinea politică». Cu puțină concentrare, ne regăsim în Eminescu, ne încărcăm energetic. Eminescu e una dintre mărcile noastre colective sigure de identificare – o figură emblematică de viitor, regenerată spiritual” ne-a scris, printre altele, LIS. | L.D. Clement
