LUMINIŢA IGNEA:
Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung a organizat și găzduit pe 27 martie 2018, începând cu ora 16, un amplu eveniment care se circumscrie suitei de manifestări consacrate Centenarului Unirii. Încă o dată elitele culturii câmpulugene au pus gând lângă gând și inimă lângă inimă pentru a-și arăta prețuirea față de valorile istoriei și culturii naționale și a le aduce cinstire.
La Simpozionul „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara” au particiat nu mai puțin de șase locutori, fiecare prezentând, prin prisma propriei specializări (dar și personalități), înfăptuirea, consecințele și importanța actului istoric de la 27 martie 1918.
Preotul prof dr. Nicolae Cojocaru a vorbit în alocuțiunea sa, „Fenomenul Basarabia”, despre unitatea de netăgăduit și de nezdruncinat în plan spiritul și cultural a românilor de dincoace și de dincolo de Prut, fiindcă, așa cum spunea Miron Costin, „tot un neam sunt și odată discălicați”. Ea se regăsește nu doar într-o limbă comună, ci și în tradiții și obiceiuri comune, în onomastică și toponimie, susține cercetătorul, argumentând cu exemple ilustre (precum Bogdan Petriceicu Hasdeu).
Petrică Ciocan, profesor la Colegiul Naționiol „Dragoș Vodă” a deplâns în cuvântul său situația în care a ajuns Istoria ca disciplină școlară. Succesiunea de reforme a făcut din programele și manualele școlare instrumente de lucru care nu ajută profesorul și nici elevul în transmiterea, respectiv receptarea mesajului istoric. Nemaifiind concepute pe nivel diacronic și nici într-o înlănțuire logică bazată pe cauzalitate, faptele istorice rămân pentru elev simple informații, fără să pătrundă în conștiința acestuia. Iar numărul de ore alocat acestei „materii”, destul de redus, nu este îndeajuns pentru a consolida chiar și sumara întâlnire cu istoria Patriei și nici a conștiinței naționale pe care un dascăl de istorie se simte obligat să o transmită elevilor săi. Este și cazul Unirii din 1918, predată, după programă, separat și chiar înaintea lecției despre Războiul cel Mare.
Un înverșunat apărător al adevărului, mai cu seamă al celui istoric, și căutător neobosit al acestuia, prof. dr. Ioan Filipciuc a vorbit asistenței impresionant de numeroase despre intrarea în Suceava a maiorului Anton Ionescu în fruntea unui pluton de grăniceri în ziua de 6 noiembrie 1918. Cuvintele cântecului „Pe-al nostru steag e scris Unire” ce le-a însoțit drumul spre palatul administrativ sucevean pe care s-a arborat întâiul steag tricolor, a „deșteptat” populația locală, conducând la realizarea visului unionist „cu un minut mai devreme”. Rodul cercetărilor profesorului Filipciuc, o carte cu titlul „Intrarea armatei române în Bucovina” este gata de tipar și ne va aduce curând date pe cât de inedite, pe atât de prețioase.
Profesorul Mircea Romaga care a prezentat comunicarea „Identitatea Basarabiei” a vorbit și el despre românismul cetățenilor Republicii Moldova care este pe de o parte prilej de mândrie și dovadă de adânc patriotism, dar și de teroare pe de altă parte, pentru că mancurtismul (termen ce și-a obținut „faima” mondială prin romanul lui Cinghiz Aitmatov „O zi mai lungă decât veacul”) a supraviețuit bolșevismului, iar uneori omul slab și poate mai puțin instruit poate ajunge să-și uite identitatea națională. Fără să ne pripim să ne facem visuri mărețe, totuși atitudinea intelectualilor moldoveni și mai ales a tinerilor, ne poate determina să fim optimiști în privința reîntregirii neamului românesc. Profesorul Romaga ne-a amintit de martirii contemporani, cei care și-au pierdut viața, în condiții cel puțin suspecte, în lupta lor pentru întoarcerea Basarabiei la sânul Țării.
Proaspăt întors de la Marșul Unirii de la Chișinău din 25 martie 2018, profesorul și scriitorul Ioan Popoiu a precizat și el că actul Unirii nu poate fi scos din contextul creat de Primul Război Mondial, care pentru noi românii a fost un război pentru cauza națională. Prezentând evenimentele internaționale care au favorizat prima independență a Moldovei, unirea imediată a acesteia cu Regatul României și recunoașterea internațională a acesteia prin tratatul semnat la Paris în 28 octombrie 1920 (nesemnat de Rusia), Ioan Popopiu nu a uitat să sublinieze rolul marilor patrioți români care au luptat pentru ea: Ion Inculeț, Pantelimon Halipa, Constantin Stere și alții.
Muzeograful Ion Grămadă a vorbit despre viața spirituală și tradițiile românilor din Basarabia care nu se deosebesc de cele ale românilor din toate provinciile țării și nu depind de unirile sau scindările politice și adminitsrative. El a dat citire și unor frumoase versuri din creația proprie închinate Basarabiei.
Partea a doua a evenimentului a fost dedicată artei. Vernisajul expoziției „Între Golgota lui Hristos și Golgota Neamului Românesc” a sculptorul Bolek Maierik a fost deschis de preotul muzeograf Mihai Botezat, care a prezentat tematica basoleriefurilor expuse, Drumul Crucii cu cele 14 opriri, invitându-ne să le apreciem atât valoarea artistică, cât și pe cea spitiruală. După propria mărturisire a sculptorului bucovinean, arta sacrală nu este singura sa formă de manifestare artistică. Artistul „român cu sânge polonez”, cum se recomandă singur, iubește și istoria patriei și vrea să o reflecte în opera sa. În prezent lucrează la un ciclu dacic, realizînd busturile celor mai reprezentativi regi ai geto-dacilor. Expoziția va sta pe simezele Muzeului câmpulungean până pe 30 aprilie 2018.
Următoarea întâlnire emoționantă a fost cu un grup de cadre didactice și elevi de la Colegiul Național „Dragoș Vodă”. Sub îndrumarea profesoarelor Dorina Ghideon, Angelica Cârloanță și Maria-Anca Niga, elevii au prezentat o interesantă scenetă despre icoană ca reprezentare a sacrului și ca obiect cultural. „Fereastra spre cer”, necesită, în realizarea ei, nu doar talent și îndemânare, ci inspirație divină și mai ales smerenie, aceasta este concluzia interesantei lor expuneri. Colaborarea dintre Muzeul „Arta Lemnului” și pasionații de folclor de la Colegiul Național „Dragoș Vodă” este deja o tradiție și trebuie să apreciem efortul lor pentru conservarea și promovarea patrimoniului cultural local.
Surpriza plăcută sau „cireașa de pe tort” a fost prezența la această întâlnire festivă a unei delegații oficiale din Nordul Bucovinei, din orașul Storojineț, aflată în orașul nostru cu gânduri de înfrățire, care este, în fond, tot o formă de unitate. Oficialii ucrainieni, Petru Brîjac – prim adjunct al localității, Alexandru Voițehovschi, directorul spitalului din Storojineț și consilierul local Gheorghe Pojoga (care a fost și translator), și-au exprimat dorința unei frumoase și fructuoase colaborări între cele două orașe ce se va reflecta, desigur, și în plan spiritual și cultural. Faptul că preotul Teodor Giosan, el însuși membru al Consiliului Local câmpulungean un mare număr de ani, este implicat în acest proiect, ne face să credem că Biserica este, și acum, ca și în trecut, cu un pas înaintea politicului și administrației.
Sărbătorirea Centenarului Unirii, departe de a se fi încheiat, va continua la Câmpulung Moldovenesc în toate instituțile lui reprezentative și așteptăm cu interes următoarele întâlniri cu oameni și pentru oameni, de la inimă la inimă și de la gînd la gând.
