Pe la prânz, luni, după ce se isprăvise prima zi de cursuri de după vacanţa de februarie, intersemestrială, un preşcolar din cei mărişori îşi luă bunica de mână şi-i zise ritos: „Am început şcoala-n forţă!”. „Poftim?!” se făcu bunica a nu pricepe (ori poate chiar nu pricepu), iar piciul îi repetă, mai tare şi mai rar de această dată, cu explicaţia: „Am primit carnetul, e plin de febeuri!”… (Şi-n paranteză fie zis, cu vreo săptămână-n urmă, ex-ministrul Pop, în calitate de deputat, a anunţat că va depune el un proiect de lege care să prevadă eliminarea calificativelor din învăţământul primar. Adio, febeuri?)
Se-ntâmpla şi ca în ziua respectivă să înceapă bacalaureatul. „Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română.” Cum va fi şi cu acesta vom vedea, că unu-i începutul, iar departe-i sfârşitul (şi nu doar cu notele/ mediile, ci mai ales cu ale lor consecinţe). Pe de altă parte, unul ca mine, cu examenul acesta absolvit cam demultişor, v-am mai spus, nici nu mai ştie cum se scrie: examenul naţional de Bacalaureat (ca pe Edu.ro), Examenul Naţional de Bacalaureat (cum scriu mulţi alţii, cu autoritate-n pix şi taste sau… de teamă să nu greşească), BAC, B.A.C., BAC-ul, bac-ul (cum scriu şi mai mulţi alţii, în devălmăşie). Dar, vorba ceea, pân-la urmă totu-i să ne înţelegem; ştim noi despre ce e vorba… Şcoala-n forţă. Fb! Sau ba. Adio, febeuri?! OMG!!! | L.D. Clement
