Cunoaşteţi, desigur, acele ştiri despre „cercetătorii englezi” care… Uneori ni s-ar părea că se ocupă de chestiuni cu totul nesemnificative (pentru noi); însă, de fapt, informaţiile respective indică şi faptul că ei au bugete spre a se preocupa de subiecte nesemnificative (pentru noi). Şi iată că „cercetătorii englezi”, guvernamentali în acest caz, au descoperit că peste 10% dintre britanici trăiesc singuri, marea lor majoritate fiind persoane vârstnice cu fel de fel de nevoi, cum au peste tot în lume persoanele vârstnice, inclusiv aceea de a mai schimba o vorbă cu cineva (în Regatul Unit, această problemă ar fi resimţită acut de vreo 200.000 de persoane). Ca urmare, premierul Theresa May a anunţat de curând înfiinţarea unui portofoliu ministerial al Singurătăţii, de care se va ocupa (deocamdată?) ministrul Sporturilor, însărcinat şi cu elaborarea unei strategii de „reglementare a situaţiei singurătăţii”, asociată, nu doar de cercetătorii englezi, cu riscul de hipertensiune, demenţă, deces timpuriu. Dacă înţelegem bine, obiectivul s-ar plasa, la noi, între cele generice ale Ministerului Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale; dar nu sunt motive de a continua comparaţia, fiindcă pacientul (persoana care capătă tratament) român nu seamănă cu pacientul englez. Pe la noi se vorbea cândva (chiar înainte de ’89) – ironic, dispreţuitor –, despre un ministru al ploilor: unul dintre cei care s-arată a le şti pe toate însă, de fapt, nu face şi nu se pricepe la nimic. | L.D. Clement
