Gnocchi cu sos de roşii, măsline, brânzeturi, carne de vițel cu garnitură de broccoli şi mămăligă, tiramisù ca la Veneţia, apă, suc de portocale și cafea au consumat, duminică, poftiţi de papa Francisc în aula „Paul al VI-lea” de la Vatican, 1200 de săraci din câteva ţări europene (Italia, Franţa, Spania, Germania Polonia); pe când alţii, până la 7000 în total, se vor fi ospătat asemenea în alte locuri, inclusiv cantine. A fost prima ediţie a Zilei Mondiale a Săracilor (sărbătoare „mondială”, dar numai romano-catolică… deocamdată?), prilej cu care, printre altele, papa a amintit că „săracii nu sunt o problemă, ci o resursă din care trebuie să luăm spre a primi şi trăi esenţa Evangheliei”. În câteva zeci de secunde, la tv, am putut vedea săraci aleşi (căci nici săracii nu-s egali între ei, nu doar din perspectiva confesiunii) şi fericiţi (s-ar putea zice…), inclusiv preocupaţi să ia şi să transmită imagini, cu telefoanele lor inteligente, de la evenimentul realmente deosebit. După cum s-a spus, printre ei se aflau tineri şi vârstnici fără de lucru şi/ sau fără de casă… Păreau că seamănă destul de mult cu ai noştri săraci, inclusiv cu cei dintre ei care, dacă „n-au nici de unele”, măcar se străduiesc să se doteze cu tehnica de comunicare a momentului. Căci şi la noi sunt destui care (din multe, prea multe motive – ale lor şi ale noastre) supravieţuiesc la marginea societăţii, însă adesea echipaţi cel puţin cu telefon şi computer cuplat la internet. Ar putea părea cinică o astfel de apreciere, dar altfel pe ce cale să se ţină şi ei în contact cu lumea, cum altfel să afle că ar putea să fie ajutaţi? În orice clipă au şansa de a primi veşti (poate şi printr-un email sau pe contul reţelei de socializare) că undeva sunt poftiţi la papa… L.D. Clement
