Vor fi intrigaţi unii că ar urma să se introducă manuale noi, iar unele încă la „materii” despre care ei sunt convinşi că se pot face la libera inspiraţie, precum dirigenţia, ori despre care credeau că nici nu există, precum dans sportiv, sanie, badminton, sport aerobic, softball, yachting şi încă multe cam ca acestea, inclusiv fotbal. Mă tem că, într-o ipoteză, unii dintre ei, mai repezi(ţi) în gânduri şi gata de gâlceavă, îşi vor fi zis că, iată, de-acum, progeniturile, şi-aşa încărcate cu tot felul de materii, mai vechi sau mai noi, vor fi silite ca, pe lângă română, engleză, geografie şi educaţie civică, să mai studieze, după carte şi ca la carte, yachting în vârful muntelui şi sanie la malul mării. Auzi, soro?! Să rămân-al meu corigent la badminton!!! Însă mai curând mă rezem pe ipoteza că alţii, mai cuminţi, dac-ar fi să discutăm doar despre educaţie fizică şi sporturi, se vor fi înfierbântat la gândul că, oarecum, se pune carul înaintea boilor sau, mai exact zis, manualul înaintea terenului, a programei, aaa… Le-aş da dreptate celor care-ar zice nu doar că orele de educaţie fizică-s prea puţine (oricum, elevi şi părinţi, pare-mi-se că nici nu-s foarte mulţi doritori de aşa ceva), dar, măcar pentru doritori, că-s minime şansele de-a se mişca, de-a practica oarece sporturi – gratis sau ieftin – în timpul liber (atât cât este şi acesta). Aşadar, mă refer la ceva mai mult decât de-a te da cu rolele în piaţa oraşului sau cu bicicleta pe trotuare. Ori de-a te spânzura, după cum te taie capul, pe instalaţiile de întreţinere fizică din parcuri. Care nu-s însoţite barem de-o tablă pe care să scrie la ce-s bune, cum şi cât se folosesc, de-o tablă acolo, nu de instructor sau de manual! | L.D. Clement
