Zice-se că atunci când unul din „provincie” se duce la Bucureşti, mai întâi caută să afle pe-acolo de-ai săi. Dar acum, ca sucevean, nici nu mai trebuie să-i cauţi, că-ţi ies ei în cale. În Piaţa Amzei, te intersectezi cu arh. Ioan Andriu ce se îndreaptă spre sediul OAR. În faţa Cercului Militar îţi dai bineţe cu primarul de Siret, Adrian Popoiu, poftit la aniversarea fundaţiei „O nouă viaţă”. Înăuntru, tot de aceea, găseşti pe fosta mare sportivă Elisabeta Lipă. Apoi, peste drum de Palatul Parlamentului, cu senatorul Virginel Iordache. Ş.a.m.d. Într-o vilă din apropierea Fântânii Mioriţa, de fapt Muzeul de Artă Veche Apuseană „ing. Dumitru Furnică-Minovici” (imediat după Muzeul „Nicolae Minovici”), cunoşti un muzeograf dedicat, Constantin Cioancă, oltean la obârşie, de la care, din vorbă în vorbă, afli că se ştie cu cei de la Muzeul Bucovinei, că semnează articole de specialitate în revista „Merdian critic” a USV, plus că, în calitate de autor de versuri, a semnat şi în „Bucovina literară”. La Muzeul „Th. Aman”, sporovăind cu muzeografa Greta Şuteu până şi despre noul teatru sucevean, afli că, la Iaşi, de unde provine, a fost colegă de clasă cu actorul Constantin Chiriac, directorul marelui festival de teatru de la Sibiu, care a suflat în pânzele noilor elanuri teatrale de la Suceava. Vorbind cu ea despre… moldovenii din Bucureşti (şi din ţară), aminteşte că însuşi Ştefan cel Mare va fi fost de vreo două ori prin Bucureşti. Mde, din motive doar de el ştiute, n-a preferat să rămână, ci l-a tocmit acolo pe Laiotă Basarab, spre a se întoarce la Suceava. Chiar aşa: de ce n-a rămas Ştefan în Cetatea Dâmboviţei? | L.D. Clement
