Un „semnal” tras în 2015, valabil şi azi, când a început „dodonizarea” evidentă a R. Moldova!…
Carte. E drept că România a încercat, economic, oficial, să ajute mica republică de peste Prut. Dar mă tem că fără rezultate notabile, de perspectivă. Stăm, cred eu, foarte prost şi la ceea ce trebuia să fi făcut, constant, permanent, discret, fără panglici inaugurale la Stânca-Costeşti, prin infuzarea, apropierea prin cultură şi educaţie a fostei gubernii ţariste de valorile ţării-mamă! E un proces lung, la nivelul unei generaţii, poate. Şi care nu poate fi pus exclusiv pe seama, în sarcina guvernului, guvernelor succesive. Succesul integrării culturale ţine de fiecare entitate în sine – primărie, bibliotecă, şcoală, ONG etc. Şi, de fapt, depinde de fiecare dintre noi, ca simpli cetăţeni, şansa de a ni-i apropia pe „moldoveni”. Or, prea puţine lucruri s-au făcut în direcţia salvării conştiinţei apartenenţei de neam, în Basarabia. Mai multe burse de studii, sprijinirea mediei româneşti, într-o piaţă mediatică total dominată de ruşi – da, asta-i treaba Guvernului – dar şi mai multe cărţi trimise de fiecare dintre noi dincolo de Prut. Citesc un articol al patriotului român basarabean, academicianul Nicolae Dabija, articol care mă înfioară: după mai bine de 20 de ani de la Independenţă, bibliotecile Moldovei rămân în continuare ruseşti! Pentru fiecare locuitor al R.M. sunt 17 cărţi în rusă şi numai două în română. Chiar Biblioteca Naţională deţine azi – în anul 2015! – 8% carte românească, iar cea a Academiei de Ştiinţe, 10%! Nu aş mai avea, sincer, nimic de adăugat.”
Inventar. Sună cineva, insistent, la uşa unui apartament. Un tip deschide uşa şi vede o doamnă foarte nervoasă care întreabă:
– Dumneata, domnule, ai salvat ieri, pe lac, un băiat de la înec, cum am văzut azi, la televizor?
– Da…
– Eu sunt mama lui. Şi te întreb, serios: dar şapca lui… unde e?!!
Party (britanic). Englezul: „Aduc şase sticle de gin”. Irlandezul: „Aduc şase sticle de Guiness.” Scoţianul: „Aduc şase prieteni”.
Xenofobisme. Austria despre Germania: „Marea diferenţă dintre austrieci şi germani este că germanii ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu pot, iar austriecii îi înţeleg pe germani, dar ar prefera să nu-i înţeleagă”. România despre Ungaria: „Mi-am făcut toate testele, iar doctorul îmi spune că nu este nicio îndoială, sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri”. Belgia despre Franţa: „De ce au ales francezii cocoşul drept simbol naţional? Pentru că este singurul animal care cântă atunci când este în rahat până la genunchi”. Belgia despre Olanda: „Cum începe fiecare reţetă de gătit olandeză? Împrumută şase ouă, 200 g de făină, jumătate de litru de lapte…”
„Poantă inversă” (de odinioară): Şeful lasă să se răspândească zvonul că e rost de o deplasare de-o săptămână la Roma. Cel mai şmecher salariat „se dă peste cap” să fie desemnat. La care şeful îi înmânează delegaţia, documentaţia şi biletele de călătorie, precizându-i: „Grăbeşte-te, trenul de Botoşani pleacă peste două ceasuri!”.
CEZAR STRATON
