După un decembrie zis a fi, pentru unii dintre noi, cel puţin, al crizelor, deoarece cam se lasă cu tot felul de bilanţuri personale ce nu întotdeauna ies potrivit previziunilor, cărora li s-au adăugat şi altele (…alegeri, rezultatele lor, pe urmă ala bala avem guvern, ba nu, ba da…), iată c-am întors foaia şi, cu inflaţie de urări, ne-am trezit (sau treptat ne-om trezi) în an nou-nouţ. Să nu ne pierdem încrederea, multe mai avem de făcut! ne-a transmis preşedintele K.W. Iohannis; tot încredere, chiar mai multă, plus forţa de a recunoaşte că „prosperitatea ne împlineşte atunci când este construită cu onestitate şi cu muncă cinstită” a transmis premierul în funcţie D. Cioloş (posibil vizându-i mai ales pe oneşti); tot pe când urătorii obişnuiţi trăgeau la hăi-hăi, „linişte, progres şi zile mai bune” a urat premierul desemnat S. Grindeanu, fireşte că însoţindu-şi urătura cu promisiuni de-ale dumnealui, că încă are de unde… De altfel, cei dintre noi care consumă şi se consumă pe reţele de socializare, încă le pot citi pe toate celelalte de la mărimile lor, clătinând singuri din clopoţei; şi-s aşa de mulţi, şi-s aşa de multe că, dacă s-ar dedica acestei îndeletniciri, i-ar prinde pe cititori Boboteaza fără a mai face altceva, nici măcar să scurgă ultimii stropi din sticle ori să adune în palmă rămasele firimituri de cozonac. Hăi, hăăăăăăiiii! De urat, s-ar mai ura, dar oricum rezultă, ca dintotdeauna în aceste momente, că tot felul de semne bune anul are. Şi, privit de-acum, e lung el anul, iar cine va avea de arat va ara, unii vor şi semăna, unora le va şi ieşi oarece din seminţe. | L.D. Clement