Alexa PAŞCU
Integritatea şi drepturile noastre?
Le-am tot pierdut de-a lungul vremii,
Căci pân’am reuşit să ne dăm seama,
Mai-marii ne-au jucat viaţa la zaruri.
Iată, până şi pădurile seculare
Nu le mai putem vedea în larga zare,
Pentru că o căciulă urâtă şi mare
Ne-a fost îndesată tare pe cap.
Mor oameni cu zile în spitale,
Căci tot sistemul pare corupt şi prost.
Chiar şi cu locul de veci e de jale,
Nu mai este cum odată a fost.
Legaţi binişor de mâini şi picioare,
În fiecare zi ne lăsăm amăgiţi.
Nu vedem că ni se dă doar atât
Cât să fie alţii deplin mulţumiţi.
Da, am ajuns în starea celui care
Nici nu trăieşte, nici nu moare.
Suntem ca un schelet ce se căzneşte
Să rămână cât de cât în picioare.
Totuşi, pentru ca scheletul acesta
Să nu ajungă în veşnică derută,
Eu zi c-ar trebui să ne trezim
Măcar acum, pe ultima redută! | Alexa PAŞCU
