…Ştiţi cam cât va fi fost producţia de prune prin anii ’80? N-o să ştiţi vreodată cu exactitate, deoarece (şi) pe vremea aceea era obiceiul să se umfle cifrele din raportări. Dar, tot pe-atunci, producţia de ţuică?! Nici pe asta n-o s-o ştiţi, că oricum a trecut vremea, că oricum şi odinioară abureau pe ascuns suficiente alambicuri… Iar acum că, la o pildă, dacă ministresa Justiţiei noastre a cosmetizat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului situaţia unor penitenciare, „minţind” (până la urmă, chiar dumneaei a folosit vorba) că statul român a asigurat bugete frumuşele pentru ele, să ni se pară un fapt ieşit din comun? Aşadar, situaţie neconformă cu realitatea, o abureală, o îmbătare de cap a celor de la CEDO, bazată pe un proiect al fostului guvern, umflat şi acela şi rămas vorbă-n vânt. În faţa CSM, Raluca Prună avea să se scuze dând vina pe greaua moştenire; o scuză politică, s-ar zice, nu tehnocrată: „…acest guvern a moştenit asta, o colecţie de bune intenţii”. Spre a nu se ajunge aici, n-ar fi fost mai bine să se adreseze tovărăşeşte celor de la CEDO spunând domnilor, n-avem parale, dar suntem de bună-credinţă, aşadar ne luăm angajamentul… S-ar fi putut întâmpla ca şi această declaraţie să devină o abureală, dar totuşi; se mai putea drege cu încă un angajament de susţinere plenară a intenţiei de îmbunătăţire a situaţiei din închisori… | L.D. Clement
