Sursă foto: Cotidianul.ro
…A fost odată ca niciodată. Dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, nu s-ar povesti. Iar dacă n-a fost şi lăsăm imaginaţia să călătorească într-o ipoteză, într-o speranţă… Iată că în aceste zile, după decesul soţiei fostului rege Mihai, Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marquerite, principesă de Bourbon-Parma, se deapănă o cu adevărat emoţionantă poveste. Adăugându-se în felul său şi celor cu prinţi şi prinţese, regi şi regine, care au străbătut copilăriile tuturor, şi celor reţinute dintr-o istorie cu, prin secole, mulţime de domni şi domniţe, inclusiv celor relativ recente, de la receptor la receptor marcate fie de istoria tălmăcită de comunişti, fie de cea tălmăcită de monarhişti; chiar şi de istoria netălmăcită, în măsura în care va fi fiind ea scuturată de secrete, spusă şi ascultată. O poveste romanţată, cu numeroase episoade dramatice, din care înţeleg că se reţin, printre multe altele, descendenţa princiară, fuga din calea naziştilor, dragostea juvenilă, o căsătorie încălcând interdicţii religioase, cu un rege alungat de pe tron şi din ţară de mari puteri ale lumii (la aproape un veac după ce strămoşului său alte puteri ale lumii îi dăduseră tron şi ţară), exilul, existenţa dificilă în anii de după război, maternitatea, familia cu mulţi copii, devotamentul faţă de aceasta, eleganţa, firescul, nefirescul situaţiei de a fi regină fără de regat. Inclusiv o poveste depănată cu un anume patetism într-un context naţional din care nu lipsesc sentimente de vinovăţie şi spre întârziată compensaţie. O deosebită poveste de viaţă, astăzi de neuitat. Dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti… | L.D. Clement
