…„Am aflat că era originar din satul Iordăneşti, unde tatăl său, Ioan, fusese notar comunal, că familia lui s-a refugiat în România şi în 1940, şi în 1944, stabilindu-se temporar în Banat, pentru ca apoi să revină în sudul Bucovinei.” (…) Ciprian Bojescu este un vrednic român din Suceava. El a purces la zidirea unei case, a crescut doi feciori ca doi brazi de la Panaci, a sădit zeci de copaci, dar, spre deosebire de alţi semeni ai săi, a scris şi tipărit două cărţi, lăsând spre amintire generaţiilor ce vin fărâme din sufletul său, crâmpeie din zbuciumata şi tragica istorie a Bucovinei” a scris („Cuvânt despre un frate arborosean”), în deschiderea volumului „Rătăcind prin Bucovina. Pagini de jurnal” (Suceava, 2015), cel care avea să-i devină prieten bun, Dumitru Covalciuc, referindu-se şi la monografia „File din istoria satului Iordăneşti”, pe care a semnat-o alături de Ciprian Bojescu şi Nicolae Şapcă.
În peste 260 de pagini, autorul scrie despre perioada refugiului, despre cele în care a fost elev şi militar, despre cea de silvicultor, istorisind apoi cum i-a cunoscut pe Dimitrie Covalciuc şi „prietenii din Cernăuţi”, conturând portrete lui Alexandru Bidirel sau lui George Muntean. După „Confesiuni”, o a doua secţiune cuprinde pagini de publicistică, nu puţine tipărite iniţial în cotidianul „Crai nou”, despre Dimitrie Covalciuc, Arcadie Opaiţ (text semnat alături de Dan T. Gurtesch), Alexandru Bidirel, Traian Straton, Mircea Motrici, Carol Ludovic Lemne, Dionisie Nichitovici, fie despre călătorii la Paris şi Milano. O a treia secţiune, „Amicale”, conţine texte care i-au fost adresate cu diferite prilejuri, inclusiv versuri şi epigrame, unele publicate în „Zorile Bucovinei” şi „Plai românesc”. Mai departe sunt reproduse recenzii la monografia satului Iordăneşti, semnate de Mihai Iacobescu respectiv Tiberiu Cosovan, urmate de (alte) „Apariţii în presă” – texte fie despre Ciprian Bojescu, fie despre activităţi culturale din susul şi din josul Bucovinei, în care s-a implicat sau la care a participat, printre semnatarii acestora regăsindu-se Ion Creţu („Un om cu inima largă”), Dumitru Covalciuc, Nicu Iorgovan, Tiberiu Cosovan, Sava Bejinariu, Ion Cozmei, Lazăr Lădariu, Mircea Sfichi, Doina Cernica, Felicia Toma, Vasile Corlaşciuc, Marin Căldărariu, Adrian Popovici, A. Moroşanu. Între acestea, „Un om bogat” se intitulează cel semnat de Alis Niculică, care, aflăm, de când l-a cunoscut, l-a inclus pe Ciprian Bojescu „în rândul iubitorilor de cultură, între adevăraţii prieteni ai «fraţilor de dincolo», veşnic cu gândul la Cernăuţi”, ulterior recunoscându-i, pe lângă altele, „o sinceritate şi o modestie dezarmante, calităţi pe cale de dispariţie în zilele noastre”: „Domnul Ciprian Bojescu este un om cum rar mai întâlneşti astăzi. (…) Pe oriunde a fost a lăsat în urmă numai gânduri bune. De aceea putem spune, fără a greşi, că Domnul Ciprian Bojescu este un om bogat. De fapt, este unul dintre cei mai bogaţi oameni pe care îi cunosc. Nu în bani, desigur. Ci în prieteni…”. Deşi plasat (datorită subiectului) în primele pagini ale cărţii, amintim aici şi interviul luat lui Ciprian Bojescu de Mihai Sultana Vicol, intitulat „Tancurile circulau pe toate uliţele satului” (tipărit în „Flacăra lui Adrian Păunescu” şi în „Cronica”, în 2013). Iscodit şi despre prietenii de la Cernăuţi, Ciprian Bojescu mărturisea că acolo are mulţi prieteni, pe care îi consideră ca pe nişte rude ale sale, printre ei numărându-se ziarişti, publicişti, poeţi, membri ai corului „Dragoş Vodă”, dar şi „oameni simpli”. Dintre toţi i-a amintit „în mod special”, pe Dumitru Covalciuc, Nicolae Toma, Maria Toacă-Andrieş, Vasile Tărâţeanu, Vasile Bâcu, Nicolae Şapcă, Ion Creţu, adăugând apoi că se simte mândru fiind membru al Societăţii pentru Cultura Românească „M. Eminescu”, al filialei „Arboroasa” şi al Societăţii „Golgota” din regiunea Cernăuţi.
Preţ de aprox. 70 de pagini, la final („Anexe”), volumul conţine facsimile, mulţime de fotografii (fie de familie, inclusiv de la Iordăneşti, fie de la numeroasele manifestări culturale la care autorul a participat). Pe coperta a IV-a, alături de o fotografie a autorului în 1968, silvicultor la Vatra Dornei, versuri de Gheorghe Vicol: …”La rever şi-a prins o floare/ Albăstruie, de cicoare;/ Inima i-e tricoloră,/ Iar pădurea – ca o soră!” (din „Tânărul pădurar”).
…Confesiunile lui Ciprian Bojescu încep, nu se putea altfel, de la „Calvarul refugiului”: „Când sovieticii au invadat, în urma unui ultimatum ruşinos, nordul Bucovinei, aveam doar un an şi o lună”. Putem calcula cu aproximaţie data acelui eveniment nefast reţinând că în acest mijloc de mai autorul împlineşte 77 de ani. | L.D. CLEMENT