Preţ de două pagini mari, de 1 aprilie (ca zi a păcălelilor), un cotidian naţional publica o „dezvăluire” despre descoperirile a doi arheologi britanici (un indiciu era furnizat din start: se numeau Duck şi Romana… Smith), potrivit cărora dacii vor fi fost primii „colonizatori” în Britannia. Dezvăluire care, un pic mai încolo, putea fi pusă într-o oarecare relaţie cu faptul, realmente atestat epigrafic, că Hadrian (117) a adus soldaţi daci (Cohors I Aelia Dacorum) în Britannia. Mai departe, povestea se cam încurca, urmând să eşueze în… barză, brânză, viezure, care, de regulă, din perspectiva cercetătorilor prudenţi de azi, sunt vorbe ce doar „prin tradiţie” îi pot evoca pe daci. Pentru ca, în final, mustăcind, autorii articolului să explice că au plăsmuit o glumă pe subiect de „dacologie aplicată”, inclusiv bizuindu-se pe ce-ar mai vreau unii să citească despre daci…
…Interesant este că la puţine zile după au fost publicate rezultatele unei cercetări bazate pe un raport (tematic) de monitorizare media, din care a rezultat (surprinzător?) că respectivul cotidian naţional, alături de altele câteva, fie că se numesc „de calitate” sau nu, plus vreo 2-3 posturi de televiziune ce ni se par de tot respectul, se numără printre cei mai zeloşi colportori de poveşti din domeniul dacomaniei (ori, mai rău, al dacopatiei), ca şi din cele ale paranormalului, magiei etc. Pe scurt, pe netul românesc (site-uri de ziare şi televiziuni, publicaţii online, bloguri ş.a.m.d.), pe toată durata anului trecut s-au publicat nu mai puţin de 1815 articole despre daci, cu o creştere de 32% faţă de anul anterior. Altfel spus, dacii au dispărut de mult, dar scrise de dacii liberi contemporani basnele sunt din ce în ce mai înfloritoare! | L.D. Clement
