Cu adevărat începerea unui perioade de post trezeşte sentimente şi emoţii pentru creştini. Este un început pentru fiecare, în funcţie de starea sufletească pe care o are.
Obişnuit cu cele două zile de post de peste săptămână (miercuri şi vineri), creştinul este pus, din când în când, în faţa unor examene un pic mai grele, dar care trebuie încununate cu izbândă. Nu sunt dese examenele acestea şi pentru a le afla ne uităm în calendar şi vedem că sunt perioade mai mari de post în cursul anului bisericesc. Sunt în număr de patru şi toate sunt rânduite de Biserică spre folosul creştinului.
Putem spune aşa dacă ne referim la postul alimentar, adică renunţarea la mâncărurile de carne, lapte şi ouă.
Putem spune şi altfel: examenul acesta un pic mai greu durează toată viaţa şi fiecare creştin conştientizează că săvârşirea faptei celei bune este cea mai mare jertfă adusă Bunului Dumnezeu. În virtutea libertăţii pe care o are, creştinul poate alege să săvârşească răul şi atunci cade examenul acesta un pic mai greu. Dumnezeu cel iubitor, milostiv şi drept oferă şansa reabilitării şi iertării prin Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei.
Postul Mare sau Postul Sfintelor Paşti
Şapte săptămâni durează Postul Mare. Este cel mai lung din cursul anului bisericesc. Este mare pentru că precede mărita sărbătoare a Învierii Domnului.
În limbaj duhovnicesc, „mare” se referă atât la durată cât şi la asprime.
Postul Mare nu are decât două dezlegări la peşte: de Bunavestire (25 Martie) şi de Florii (Intrarea Domnului în Ierusalim), cu o săptămână înainte de Paşti.
Slujbele care se săvârşesc în Perioada Postului Mare sunt ca o pecete asupra acestei perioade însemnate din cursul anului bisericesc.
În prima săptămână, împărţit, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi, se săvârşeşte slujba Canonului Sfântului Andrei Cretanul sau Criteanul. Integral, Canonul este citit miercuri în săptămâna a cincea a Postului.
Cântările specifice în perioada aceasta sunt: „Cu noi este Dumnezeu”, „Doamne al puterilor”, „Cămara Ta Mântuitorule”.
Ca o rânduială unică, în Postul Mare se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, alcătuită de Sfântul Grigorie Dialogul, papa Romei.
Tot în perioada Postului se rosteşte şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi-l mie slugii Tale. Aşa Doamne, dăruieşte-mi să-mi văd greşelile şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în veci, Amin.” Rugăciunea aceasta se rosteşte fiind însoţită de metanii şi cu rostirea de fiecare dată: „Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului!” şi „Fără de număr am greşit, Doamne iartă-mă!”.
Ultima săptămână a Postului este şi mai încărcată din punct de vedere duhovnicesc. În Săptămâna Patimilor se săvârşesc deniile, în fiecare zi, seara.
Postul – naturaleţe şi bucurie
Creştinul luptă în primul rând cu slăbiciunile sale. Biruieşte neputinţele cu ajutorul rugăciunii şi îşi oţeleşte voinţa cu ajutorul postului. Harul lui Dumnezeu vine şi îşi face sălaş doar în inima creştinului luptător, care alungă gândurile urâte, care se înfrânează de la pornirile păcătoase şi josnice şi care vorbeşte cu iubire şi bunătate, fiind iertător şi mărinimos.
Cum reuşeşte un creştin să postească uşor? Datorită lui Dumnezeu care pogoară Harul Său în inima curată şi în mintea limpezită.
Să fim naturali când postim. Dacă e povară sau obligaţie, postul nu ne ajută cu nimic. A ne chinui în viaţa înseamnă să ne facem rău. Postul este în fiinţa noastră, trebuie doar să-l descoperim. E un mărgăritar care ne luminează viaţa pământească şi ne duce la limanul luminos al Împărăţiei Cerurilor.
Haideţi să ne folosim de voinţa noastră puternică şi să scoatem din inima noastră cele bune. Să ajutăm postul care sălăşluieşte în noi să vieţuiască cu tărie şi cu bucurie. Să ne bucurăm postind că e spre sănătatea trupului şi a sufletului.
Fiecare moment al vieţii noastre să fie de bucurie – Postul este pecetea identităţii creştinului. Un creştin fără renunţare nu are cum să se mântuiască. De aceea să arătăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu rugându-ne şi postind.
Starea naturală a omului a fost în Rai, starea de bucurie, comuniune şi post.
Să ne străduim să rămânem în starea Raiului în viaţa noastră pământească şi vom fi fericiţi! | Pr. prof. Justinian-Remus A. Cojocar