H.R. Patapievici, Cătălin Ştefănescu, Lucian Boia, Dan C. Mihăilescu | Sursă foto: Instagram, Televiziunea Română
La postul naţional de televiziune, vineri seara, de ziua Eminescului şi a culturii naţionale, la „Garantat 100%” al lui Cătălin Ştefănescu, nu un interviu, ci un (de fapt mai mult decât…) talk-show. Mie mi-a plăcut: un spectacol substanţial de idei şi opinii argumentate. Printre altele, s-au evidenţiat trăsături definitorii ale autorului şi operei, efecte ale acestora în cultura românească de odinioară şi de azi, proiectul autorului ajuns la maturitate (el nesocotindu-se poet şi dorind a deveni dramaturg), aspecte relative la receptare (receptări!), la mitologia eminesciană şi la demitizarea acesteia (în sensul corect, sănătos, de desprăfuire, de îndepărtare a elementelor de imaginar individual şi public fără legătură cu adevărurile), aducându-se în discuţie până şi ipostazele poeziei eminesciene recitate (de cine, cum, când, de ce?). La un moment dat, moderatorul a făcut cunoscut că, până a realiza emisiunea, din preajmă a primit numeroase sugestii cu privire la invitaţi, una dintre ele fiind şi de a dialoga în faţa camerelor cu inşi străini sau înstrăinaţi de Eminescu, pentru a mărturisi ei de ce li se întâmplă astfel. Dar emisiunea s-a realizat cu Dan C. Mihăilescu (critic şi istoric literar), Lucian Boia (istoric, inclusiv al ideilor şi imaginarului), H.R. Patapievici (filosof), având inserate un interviu porţionat cu Ioana Both (critic şi istoric literar) şi versuri recitate de actorul Marius Manole. Bănuiesc că emisiunea (cu vechime, dar neaflată în topul preferinţelor publicului TVR; anul trecut, aici au făcut ratinguri mari doar câteva meciuri ale naţionalei de fotbal şi finala Eurovision) n-a fost urmărită de prea mulţi, primind însă destule semne de evidentă apreciere (pe reţele de socializare, la pagina sa şi cea a moderatorului). Însă, deja, întrecându-le în proporţii şi patimă, pe net au apărut şi puncte de vedere contrare. De exemplu, dintr-un lung articol semnat de Grid Modorcea (scriitor), am reţinut că Eminescu a fost „batjocorit de ziua lui” de „cadavrele din debaraua TVR” (invitaţii fiind „nişte mârţoage, nişte nume răsuflate”), unde „dezbaterea” a fost „o umplutură acră, paralelă cu spiritul eminescian”. Pe când, dacă ar fi fost chemaţi „artişti, pictori, muzicieni, creatori adevăraţi care i-au închinat lui Eminescu opere şi care aveau ceva de spus”, alta ar fi fost situaţia. Dar despre ce vorbeam aici, despre (spiritul lui) M. Eminescu?! O, nuuuuu… | L.D. Clement
