Ne-am cunoscut cu mulţi ani în urmă, o perioadă fiind şi vecini pe Aleea Nucului din Suceava, însă prietenia s-a legat mai mult datorită călătoriilor noastre de la Suceava la Cernăuţi, participând la toate manifestările culturale organizate atât la Cernăuţi cât şi la Suceava.
A fost o prietenie trainică şi frăţească, având prieteni comuni cu care ne întâlneam în permanenţă; şi astfel, treptat, am prins şi eu puţin curaj de a nu lipsi de la frumoasele manifestări pe care le-am amintit.
Recent, căutând prin arhiva mea personală, am dat de o poezie semnată Ion Cozmei, poezie pe care a compus-o cu mulţi ani în urmă, pe când eram împreună, la mine acasă. Iar poezia aceasta, intitulată „Colindătorii”, a rămas uitată printre alte hârtii, nefiind publicată până astăzi…
Colindătorii
Când toţi brazii lumii se aprind
Şi lucesc sub mantia ninsorii,
Îmbrăcaţi în straie de argint
La ferestre vin colindătorii.
Vin neîntinaţi din moşi strămoşi
Şi ne-aduc mereu o sfântă veste,
Parcă-s nişte prunci de Feţi-Frumoşi
Coborând din tainică poveste.
Şi colindă blând şi luminos
Sub cupola lacrimii albastre,
Prin colindul lor Iisus Hristos
Se pogoară-n inimile noastre.
De destinul Lui înfioraţi,
Sub privirea sacră a Mariei,
Prin copiii noştri ne-ntinaţi
Colindăm colindul veşniciei.
Sculaţi, gazde bune, nu dormiţi,
Bat la geam luminile candorii,
În veşmânt curat vă primeniţi
Şi primiţi cu drag colindătorii!
…Şi noi, la rândul nostru, am condus pe ultime drumuri mai mulţi colegi şi prieteni, precum Mircea Motrici, Traian Straton, Victor Micu, Vasile Leonte ş.a. Iar tot printre hârtii am găsit cuvintele lui I. Cozmei pentru prietenul nostru ing. Vasile Leonte, intitulate „La înmormântarea ing. Vasile Leonte”, pe care le redau în cele ce urmează: „Lumea-i bună, lumea-i mare/ Fiindcă toţi avem răbdare/ Lumea-i tristă, lumea-i mică/ Fiindcă nu-l avem pe Lică.// Romaniuc, Opaiţ şi cu Bojescu/ Straton, Cozmei, Ulsamer, în trist cor/ În eterna ţară Eminescu/ Îi doresc – lui Lică – somn uşor” (Ion Cozmei, Suceava, 18.06.2002).
Dragă Ioane,
Prietenii tăi, împreună cu mine, regretăm că ne-ai părăsit înainte de sfârşitul acestui an 2015 şi îţi promitem că nu te vom uita, iar acolo unde te odihneşti, la Călineşti, te vom omagia în permanenţă, considerând că nici Tu nu ne-ai părăsit de Tot. | Ciprian Bojescu
