„Stau la geam în oraşul cel mare/ Şi privesc o căruţă cu cai/ (…) Prin maşini descurcându-se greu”… Versuri dintr-un cântec de odinioară al lui V. Socaciu, text care, comentat cam şcolăreşte, ne spune despre ruşinea celui de dincolo de geam iscată de faptul că nu mai e în stare să facă astfel încât cele două realităţi să se (re)contopească. Şi iată că aflăm că viceprimarii înhămaţi la aceeaşi căruţă politică a Sucevei au compus proiect de HCL pentru a alunga căruţele (cu „numere” de Şcheia, Pătrăuţi, Mirăuţi) din oraş, de a-i împiedica pe cei care le mână să mai scotocească prin buncăre… În naivitatea noastră, aveam impresia că astfel de legi locale există de mulţi ani, iar dacă-s fără efect (că nici n-ar fi singurele), asta-i cu totul altă chestiune. Şi dacă nu-s chiar deloc, s-o vedem şi pe asta (aprobată şi aplicându-se)! În aceeaşi ordine de idei, am reţinut din compunerea citată în ediţia de azi a cotidianului „Crai nou” că „pentru a stârni mila publică, unii proprietari de animale şi le întreţin necorespunzător în mod intenţionat, pentru ca acestea să arate cât mai jalnic”. Probabil că, în aceeaşi logică, ei înşişi, proprietarii, se întreţin necorespunzător, de asemenea pirandele lor şi puradeii. Ca să arate (inclusiv priviţi pe geam!) cât mai jalnic… Pe când ei ar putea să scotocească în gunoaie în costum la trei rânduri, cu şorţ profesional peste şi cu mănuşi de unică folosinţă. | L.D. Clement
