Se pare că în acest sfârşit de an moşii sunt ceva mai binevoitori şi mai darnici ca în alţi ani, însă nu neapărat fiindcă s-a depăşit brusc sărăcia strămoşească. Prin partea locului, un Moş Crăciun la comandă se închiriază cu de la 100 lei în sus, chiria crescând (fără să mai punem la socoteală laptele şi prăjiturelele) în funcţie de cât are de stat la o adresă (ori despre ce adresă e vorba, de centru comercial, firmă sau domiciliu), câţi copii are de fericit, nu în ultimul rând cât de profesionist este, ce barbă are (cea naturală e mai scumpă, fireşte) şi la ce poveşti se pricepe. În ce priveşte conţinutul sacului, aceasta e deja altă socoteală, dar e limpede că cine cumpără moş are şi ce să-i pună în sac.
Iar dat fiind că de câteva luni suntem deja în campanie pentru alegerile de la anul (şi la mulţi ani cu realizări concrete alegătorilor şi candidaţilor!), începând de la aprinderea luminilor în brazii civici, au ieşit în faţă şi moşi cu obraji raşi dar straşnici la bărbi, curtenitori, seducători nevoie mare, nu doar cu drăgălaşii de minori, ci şi cu majorii care, deşi nu se mai încred în Moş Crăciun, iar destui nici în cine ştie ce rezultate după alegeri, măcar le-a rămas dreptul de vot. Aşadar, încă de pe acum avem de ales între moşi cu sacul mare, cu glas dulce etc. Cu voia ori fără voia noastră, până la urmă unul tot ne va intra pe coş. | L.D. Clement
