La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, ieri, o întâlnire între cunoscători şi prieteni (scriitori şi oameni de cultură) spre neuitarea ori spre reamintirea celui care a fost Nicolae Labiş, cel care, de nu se va fi sfârşit (ori nu i se va fi pus sfârşit) la numai 21 de ani, peste câteva zile ar fi împlinit 80 de ani. Despre Nicolae Labiş au vorbit scriitorul Alexandru Ovidiu Vintilă, istoricul Mihai Iacobescu (care l-a şi cunoscut), cronicarul literar Ioan Ţicalo şi nicidecum în cele din urmă istoricul literar Nicolae Cârlan. Care în acest context şi-a lansat volumul pe care l-a îngrijit, intitulat, sub semnătura lui Nicolae Labiş, „Poezii inedite” şi subtitrat „Addenda la „Opera Magna”, 2013” (ed. Lidana, Suceava, 2015). Printre altele, într-un fel sau altul, toţi antevorbitorii l-au ispitit pe cercetătorul literar Nicolae Cârlan să-şi continue misiunea de restituire ştiinţifică şi publică a celui care a fost Nicolae Labiş prin a redacta şi o necesară monografie a scriitorului ivit pe lume la Mălini (nu doar poet, cum e ştiut în genere), referitoare atât la operă, cât şi la biografia care, cu argumente ce îi sunt la îndemână, literare şi extraliterare, s-ar cere respusă. Nicolae Cârlan n-a spus „nu”, însă i-a rugat pe toţi cei de faţă „să-i pună o pilă la Dumnezeu”, amintind că nu mai are „20 şi ceva de ani” (ci 76). Printre altele, am reţinut că „Opera Magna” şi „Poezii inedite” conţin cam tot ce a scris Labiş. Spre a avea o imagine asupra acestei realităţi, e suficient să adăugăm că, potrivit informaţiilor furnizate de istoricul literar, în timpul prea scurtei vieţi Nicolae Labiş a publicat 93 de poezii, pe când cele două volume îngrijite de Nicolae Cârlan cuprind aproximativ 900. Din întâlnirea de ieri am mai reţinut ideea că, devenit incomod atât în timpul vieţii, apoi până în 1989, cât şi ulterior, ar fi nevoie ca Nicolae Labiş să fie propus iar spre lectură şi receptare, existând suficiente argumente concrete care să ne ajute să-l descoperim în calitate de mare scriitor român al secolului XX. În acest sens, probabil, este necesară renunţarea la clişee şi complexe, aşadar o „luptă cu inerţia”. Înspre finalul întâlnirii, printre alţii, din sală au dorit să se pronunţe asupra subiectului profesorul şi poetul Octavian Nestor (de părere că scoaterea din manuale a lui Labiş sau a lui Sadoveanu înseamnă „o crimă împotriva culturii”) şi scriitorul fălticenean Alexa Paşcu (printre altele, recitând un poem dedicat lui Labiş ce a apărut în revista „Convorbiri literare” în 1986). | Petronela Rîmbu, Andrei Triş
