Septembrie este luna în care UE aniversează 30 de ani de la lansarea programului „Europa împotriva cancerului”, în acest context publicând (în versiune tipărită) „Ghidul european privind îmbunătăţirea calităţii în combaterea globală a cancerului”. Aşadar, în atenţie, această maladie percepută adesea a fi „a modernităţii” (perioadă în care a ajuns să preocupe în mod special umanitatea), totodată chiar o consecinţă a unui stilul de viaţă contemporan (alimentaţie, stres, psihosomatizare etc.). Pe de altă parte s-ar putea zice (vezi Gabriela Clement, „Percepţii publice asupra cancerului – imaginar şi realitate”) că „racul” este o boală de când lumea şi, totodată, a înseşi lumii. Spunem asta deoarece boala şi numele său erau cunoscute încă din antichitatea greacă (surprinse metaforic şi în mitologia acesteia; crabul fu „arma” trimisă de Hera împotriva lui Heracle; dar Heracle „s-a vindecat”!), primind întâia „certificare” din partea lui Galen. Şi fiindcă numele i s-a perpetuat în mai toate limbile (alături de o surată lingvistică, cangrena), încă din vechime. Bunăoară, a apărut în prima traducere în engleză a Bibliei (John Wicliff, sec. XIV), ulterior în „Henric al IV-lea” de W. Shakespeare. Când n-a fost vorba despre accepţia medicală a termenului, peste tot, în percepţia umanităţii, prin cancer s-a numit Răul. Şi nesfârşita luptă împotriva acestuia…
(Aşadar, să nu ne lăsăm pradă deznădejdii: Heracle a fost primul „muşcat” de cancer, dar şi primul care s-a salvat!) | L.D. Clement
