n. 1596, Suceava – d. 1647, Kiev
Mare cleric ortodox, erudit, scriitor şi luptător cu armele (a participat la bătăliile împotriva turcilor de la Ţuţora şi Hotin), Petru Movilă era fiul domnitorului (mai întâi în Ţara Românească, apoi în Moldova) Simion Movilă şi al prinţesei poloneze Margita. Şi-a început studiile la Mănăstirea Secu, continuându-le în Polonia, într-o şcoală ortodoxă din Liov, apoi în Occident, în Franţa (la Sorbona, unde a aprofundat latina) şi în Olanda. Dincolo de română, cunoştea slavona, polona, greaca şi latina, având totodată cunoştinţe de gramatică, poetică, retorică şi, fireşte, de teologie, nu doar ortodoxă.
A devenit călugăr în 1627, ulterior urcând în ierarhia monahală până la rangul de mitropolit al Kievului, din 1632.
Printre altele, a ctitorit la Rubiejovka (lângă Kiev, pe moşia pe care o stăpânea) o biserică, iar la Golosvienski o mănăstire, ambele cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.
A scris numeroase lucrări având conţinut religios, cea mai cunoscută fiind „Mărturisirea de credinţă ortodoxă a catoliceştii şi apostoleştii Biserici ortodoxe a răsăritului”.
În 2002, la ed. Polirom a apărut culegerea de texte „Împăcarea Bisericii Ortodoxe”, ediţie de Vlad Chiriac, în traducerea lui Ştefan Lupan. | L.D.C.
>>> NordLitera – Un dicţionar al scriitorilor…
