O zi de august

Pe la început de august, de nu puţini ani, filmul se derulează aproape la fel, cu aceleaşi ori cu alte personaje. L-am revăzut de curând, într-o seară. El, desigur tocmai sosit de printre străini, de unde munceşte din greu, intră primul în magazinul cu autoservire, cu fruntea sus, împingând căruciorul gol. Îl urmează o nevastă, vreo doi-trei copii, o femeie mai vârstnică, mama sau poate soacra. Ştie precis ce are de făcut. Nimereşte raioanele ca şi cum le-ar cerceta zilnic astfel că, în minutele ce urmează, în cărucior produsele se adună cu grămada: vreo două sticle de whisky, mai multe de vin, baxuri de apă minerală şi sucuri, plus vreo trei cu doze de bere, câteva caserole cu mici, apoi mezeluri felurite, cutii cu prăjituri etc. Înaintează în zigzag, cu pieptul înainte, ca un priceput navigator în furtună. Ai lui din jur îl privesc admirativ şi-l urmează. Abia de schiţează nevasta un gest, iar de pe un raft primeşte două parfumuri; doar şopteşte bătrâna ceva şi iat-o probând nişte şlapi ieftini. Cât despre copii, tot cu degetele aţintite-s, colo şi colo. Iar după cum indică degeţelele lor, tot primesc ciocolate, iaurturi cu fructe, suculeţe, ba şi câte un tricou la nimereală şi jucării de pluş. Pe unele le pun în căruciorul în care abia mai încap, pe altele le păstrează-n mânuţe. Ajunşi la casă, bărbatul abia e în stare să le înşire pe toate pe banda rulantă, iar, de lângă ele, stăpâneşte locul înfoiat ca păunul. Când i se comunică totalul, mai multe mii, scoate bancnotele, le numără cu gesturi largi, de dirijor al finanţei mondiale, apoi le aruncă demonstrativ pe tejghea. Ies buluc din magazin, să nu se piardă. El îşi încarcă în autoturism marfa şi familia. Pleacă. Va urma o zi de bucurie şi ghiftuială mai ceva ca Paştele, Crăciunul şi toate aniversările casei la un loc. O zi de august; până la anul, o zi de neuitat! | L.D. Clement