n. 22 ianuarie 1969, Suceava
În cartea de identitate este Liviu-Dorin Clement, dar autorul semnează numai L.D. Clement. Ziarist, scriitor. Studii universitare de filologie, la Suceava; master în semiotică (aplicaţii ale acesteia în mass-media şi publicitate). Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (şi fost vicepreşedinte; de asemenea, fost redactor al revistei SSB, „Bucovina literară”), membru al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, printre fondatorii cenaclului „Zidul de Hârtie”.
Debut cu versuri în 1986 şi cu proză scurtă în 1987, ambele în cotidianul sucevean „Zori noi”. Debut editorial (versuri) cu „Texte inter-zise”, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003; în acelaşi an, „Hohot” (ebook, versuri). Despre versurile sale au scris Virginia Blaga, Mircea A. Diaconu, Adrian Dinu Rachieru, Viorel Dârja, Constantin Hrehor. Alături de I.C. Corjan semnează volumul (coord.) „Iconotextul mediatic şi publicitar. Analize semio-retorice”, ed. Muşatinii, Suceava, 2004.
Versuri traduse în franceză de Gina Puică şi Michel Baury, de asemenea de Georges Asztalos (în vol. „Racines liriques. Selection anthologique de la poesie bucovinienne”, ed. Casa Radio, Bucureşti, 2002). Versuri traduse în ebraică de Menachem M. Falek.
Din 2004, editor coordonator al portalului de cultură NordLitera.ro (inactiv din 2009).
Numeroase colaborări la realizarea cărţilor unor scriitori (mai ales) suceveni (ex. Constantin Hrehor, Cezar Straton, Mihai Sultana Vicol ş.a.) – culegere computerizată, redactor de carte, tehnoredactor etc. Cu articole, în cărţi despre scriitori suceveni (ex. Mihail Iordache, Constantin Ştefuriuc).
„L.D. Clement închide mici reportaje tainice, lipsite de sensul ideologic al alegoriilor, lirismul său nutrindu-se din ezitare şi precaritate. Dacă ultimul poem nu s-ar numi Hohot, ai crede că atmosfera aceasta e numai desenată, nu şi trăită. Or, orice desen ascunde în sine o disperare abia reţinută, aici chiar angoasa (…). Străin şi straniu, L.D. Clement scrie poeme ale morţii. Uneori, cu o senzaţie a concretului atât de puternică încât singura realitate este aceea a devorării…” (Mircea A. Diaconu, „L.D. Clement – un poet adevărat”)
„…De ce a preferat poetul redundantul calificativ pentru «câine», convenţia fiinţei imaginare să fie dublată de explicitarea non-identităţii referenţiale? Este simptomul distanţării condeierului de sine. Butorianul «a te privi pe tine ca pe altul», interpretare asupra intratextului, este adecvat şi poemelor lui L. D. Clement. Imaginea câinelui constituie antropomorfizarea poetului…” (Virginia Blaga, „Reportaj tainic”)
„…Unde se desparte L.D.C. de o sumă de congeneri întru lirism este în stăpânirea lucidă a acestei magme lirice informe, cerebralitatea cu care-i schiţează şi nişte linii de forţă, evitând astfel, la nivel de discurs, verbiajul, monotonia dată, paradoxal, de excesul lexical, descriptivismul, terorismul neologic şi aluviunile metaforizante, tot atâtea păcate ale unor părţi, deloc neimportante, a poeziei ce se practică azi. O «tristeţe de astru blând şi neînceput» îşi face loc, când şi când, ca pentru a lumina «noaptea halucinantă» a poemului.” (Viorel Dârja, „«Ca o lebădă ce nu vrea să apună toată noaptea cuvinte» sau Recursul la poezie”)
Un eşantion din versurile sale: „nu fi proastă fetiţo/ l.d. clement n-a locuit niciodată pe-aici/ n-am auzit să fi scris niciun rând de fapt/ nici n-a făcut umbră pământului/ ascultă (trece un autobuz încărcat cu gravide)/ l.d. clement nici n-a existat!/ doar câinele său imaginar s-a plimbat/ legănându-se într-un şuvoi de muşte./ într-o zi poate c-a râs câinele bănuind/ c-o să vii bălaie şi uşoară serafimă/ vei veni şi vei întreba dulce carne gânditoare/ trestie zâmbitoare./ în gândul gândului său a fost şi el pe aici/ întrebând despre tine. nici el n-a aflat” („Şi câinele a râs”).
…Din miezul verii lui 2015, L.D. Clement a prins a schiţa un proiect web ce presupune, în prima sa etapă, o listă a scriitorilor „de la frontiere şi din insule nordice” (titlul nu este cert!), începând de la Grigore Ţamblac şi până la contemporani, iar în a doua redactarea câte unei note, cam ca aceasta, pentru fiecare autor. | L.D.C.
>>> NordLitera – Un dicţionar al scriitorilor…