Potrivit rezultatelor unei cercetări INS date publicităţii în această vară („Coordonatele nivelului de trai în România”), portretul celui mai bun contribuabil, aşadar al celui care plăteşte cele mai mari taxe şi impozite, este (pe scurt) următorul: vârstă cuprinsă între 35 şi 49 de ani, studii superioare, mediul urban, familist cu un copil, salariat. Ceilalţi, de la polul opus, sunt ori foarte tineri (sub 25 de ani), ori deja prea vârstnici (peste 65 de ani, pensionari), însă, dincolo de aceste aspecte de vârstă (dar, de la caz la caz, şi adăugate lor), alte trăsături ale (prea) micului contribuabil sunt: din mediul rural, cu puţină şcoală, cu familii numeroase (de minim şase persoane); iar dacă este ocupat cu ceva, e agricultor (mai mult ca sigur, de… subzistenţă). Altfel spus, dintre aceştia se aleg principalii beneficiari de proptele sociale colectate din dările primilor.
Iar o privire asupra zonelor delimitate istorico-geografic spune clar că cei mai (mulţi) mărunţei contribuabili se află în Moldova; în medie, lunar, moldovenii plătesc 235 lei/ gospodărie, faţă de „campionii” din zona Bucureşti – Ilfov, impuşi cu 704,2 lei. Bref, şi de aici rezultă că în Moldova se regăsesc cei mai puţini români cărora li se potriveşte primul portret, totodată se regăsesc cele mai mici lefuri şi cea mai mare sărăcie. | L.D. Clement
