n. 30 noiembrie 1787, Ciumuleşti – m. 16 februarie 1842, Botoşani
A fost fiul banului Ioniţă Gane şi al Ecaterinei (născută Buznea, familie din care provenea şi traducătorul Iancu Bunznea), ivindu-se pe lume pe moşia Ciumuleştilor din ţinutul Sucevei (de la sud de hotarul ce despărţea Moldova de Bucovina), fiind, pare-se, unul din primii copii dintre cei şase (ori nouă) pe care i-a avut familia. Unul dintre fraţi, Matei, va fi tatăl scriitorului Nicu Gane. Pe lângă română, cunoştea greaca şi franceza.
Potrivit informaţiilor furnizate de o lucrare a cercetătorului Gheorghe Sibechi, la 18 ani Ienache intră în prima slujbă, la Visteria pământească, fiind apoi casier, ispravnic, judecător (la Judecătoria Sucevei de la Fălticeni). În 1822 se căsătoreşte cu Zoiţa Ciurea, una dintre fetele căminarului Tudorache Ciurea, care-şi va căsători o altă fată cu poetul Constantin Stamati. Ienache Gane a avut 12 copii.
Mai întâi, a scris „Călătoria lui Cupidon în pustiu”, poem în şase cânturi în care, pe alocuri, se abate binişor de la sursa mitologică. Poemul va fi tipărit la Iaşi, la 8 ani după moartea sa, datorită fratelui său Dimitrie Gane (socrul lui Constantin Negruzzi).
Pe când era judecător, a făcut o călătorie (…în interes de serviciu) de la Folticeni până la Broşteni, sursă de inspiraţie pentru un jurnal versificat, „Călătoria la munte din 1833 a spătarului…”, recuperat şi publicat abia în 1902, la Bucureşti, de G.T. Kirileanu. Un scurt fragment: „…Muzica acestor locuri, fără talanturi fireşti,/ Iaste sângură cântarea fluierilor păstoreşti,/ A cărora jelnic glas şi firii mărturisăşte/ De soarta pustietăţii încât ea de tristă este”. | L.D.C.
>>> NordLitera – Un dicţionar al scriitorilor…
