Într-o dimineaţă a toamnei trecute, pe când soarele nu se răcise cu totul, mi-am zis dintr-o dată să ajung (inclusiv în scop documentar) la biserica de lemn din Pârteştii de Sus. Dar trenul matinal spre Cacica deja plecase, aşa că m-am rânduit în aşteptarea unui vehicul norocos la intersecţia de unde pentru destui suceveni începe drumul Humorului. Am început a da din mână şi, în curând, un binevoitor a oprit autoturismul cu care m-a dus până la intersecţia din Păltinoasa. I-am dat câţiva lei, pe care omul nu-i ceruse, dar i-a primit cu mulţumire şi mi-a urat drum bun mai departe. De acolo am prins un binevoitor pârteştean care nu numai că a refuzat să-l răsplătesc, dar mi-a dat gratis şi câteva sfaturi de ghid. După-amiază, pentru întoarcere, am căutat să stau în calea unui microbuz (localnici mă sfătuiră unde şi când să-l aştept), dar alături de alţi câţiva drumeţi am constatat că microbuzul acela n-a mai trecut. Şi ne-am apucat cu toţii să dăm din braţe, după alte (cam rare) maşini potenţial salvatoare. Abia după un ceas s-a îndurat să oprească una, un 4×4 scump, nou-nouţ, având la volan un june ori de timpuriu întreprinzător de succes, ori de bani gata. Ne-am înghesuit câţi am putut, şi la drum spre Suceava! Aproape să ajungem, ne-am prins a ne foi, noi, călătorii, căutându-ne de bancnote mărunte. Dar cel de la volan, observându-ne oglindiţi în retrovizoare, dădu moale din mâna pe a cărei încheietură sclipea un groscior lanţ auriu: nu era cazul. Aşadar, la urmă i-am mulţumit doar din vorbe…
…Sunt unii care văd şi Parisul călătorind astfel, din maşină în maşină. Iar când mă gândesc la ce se spune, cum că legea va deveni aspră cu cei care iau călători la ocazie, îmi spun că s-ar cuveni să-i aibă în vedere doar pe cei care fac din asta, anume, oarece afacere. Speculând, de altfel, situaţia că pe destule rute transportul în comun (fie rutier, fie feroviar) nu este în stare să răspundă tuturor nevoilor drumeţilor. | L.D. Clement
