Dintre numeroasele semnificaţii/ evenimente ale acestor două zile de 20 şi 21 – primăvară astronomică, eclipsă, francofonie, poezie şi altele (nu lipsite de importanţă: se aduc în atenţie, de asemenea, teatrul pentru copii şi tineret, teatrul de păpuşi, dar şi copiii străzii, sindromul Down, combaterea discriminării rasiale, combaterea insomniei) – am ales (iar) o noţiune ce pare a le conţine pe toate. Plus câte altele… Aşadar, astăzi este (şi) Ziua Internaţională a Fericirii! Zăbovind doar în treacăt asupra realităţii că, potrivit percepţiilor noastre, există o fericire „în general” dar miliarde de fericiri (sau absenţe ale acesteia) particulare, atâtea câţi suntem noi pe lume, am tradus din mesajul secretarului general ONU M. Ban Ki-moon cu prilejul acestui eveniment pus în calendar pentru „recunoaşterea fericirii şi stării de bine ca aspiraţii universale”, totodată pentru perceperea fericirii ca „obiectiv politic”: „…Căutarea fericirii este o chestiune serioasă… Pace, prosperitate, o viaţă demnă pentru toţi: iată ce urmărim. Vrem ca fiecare bărbat, femeie sau copil să se bucure de toate drepturile fundamentale pe care le are. (…) Să fim recunoscători faţă de ceea ce ne face fericiţi şi să facem în aşa fel încât să umplem lumea de fericire”. Cam aşa, spunea, pe scurt, şi un filosof britanic, Bertrand Russell (cu Nobel pentru literatură în 1950), într-un volum intitulat chiar „În căutarea fericirii”: „Fericirea e o stare care se cucereşte”. Dar nu-i deloc simplu… | L.D. Clement
